De ce e atat de important pentru dumnezeu sa se creada in el?

Naeema a scris:

Nicidecum. Mi-am exprimat opiniile, atata tot. Deci stai linistit ca nu incerc sa te conving pe tine sau pe altcineva de absolut nimic. De ce ? Pentru faptul ca nu ma intereseaza nici cat negru sub unghie ce crezi tu sau altii, nu-s platita sa conving pe nimeni de nimic, nu am hobiuri din astea, nu am vreun beneficiu de pe urma asta, etc.

Ma intereseaza insa sa-mi expun opiniile asa precum o face toata lumea, inclusiv tu. Am exprimat niste opinii personale si am pus niste intrebari, la care raspunsurile au fost gratios ocolite. Din lipsa de material rezonabil, banui. Cam asa fac majoriotatea credinciosilor cand sunt pusi la colt cu cate o intrebare de baraj sau afirmatii si argumente contradictorii credintei lor. Se simt atacati si adopta metode defensive gen " vrei tu sa ma convingi despre credinta mea ? "..." vrei sa ma convertesti ? " ..." ce vrei sa-mi demonstrezi ? " samd. Mda.

Nu mai fi paranoic ca as incerca eu sa-ti stramut tie iluziile spirituale. :gum:

Vrei argumente pentru credinta ?

Tu nu intelegi ca e o alegere. Ai un stil arogant asa de a-ti exprima opiniile.

Nu exista explicatii rationale pentru credinta deoarece credinta nu este ceva rational.

Nu il vei gasi pe Dumnezeu sub forma de extraterestru facut din lumina, nici n-o sa-ti dea ce vrei daca te rogi la el.

Pe unii oameni credinta ii linisteste, le da putere, ii face mai buni, mai calmi, mai generosi. Pe altii ii prosteste. Altii cica nu cred, insa se dau de ceasu' mortii sa arate ca nu exista Dumnezeu sau motive pentru a crede in el (cat de retardat sa fii sa denigrezi ceva ce nu crezi ca exista ?) sau ca nu e ceva rational credinta in el (si nu, nu e, moaaa... evrika-n pana mea).

S.R. a scris:

Vrei argumente pentru credinta ?

Incearca sa faci diferenta intre religie si credinta, deoarece noi despre religie si afirmatiile sale vorbim si nu despre credinta! Ce ma intereseaza pe mine in ce crezi tu, daca crezi in unicorni sau in orice alte fiinte fabuloase de genul dumnezeu, este problema ta personala. Nu te mai simti atacat, ca nu te ataca nimeni pe tine ca individ sau purtator de credinta, noi discutam despre RELIGIE!

Ii admir sincer pe cei care cred (nu ma refer la cei care habar n-au in ce cred, dar cred si se inchina, de frica).

E groaznic (d.p. meu de vedere), sa n-ai nici o credinta.

Nu aiurez, pt. ca eu sunt in situatia asta si stiu.

Nu reusesc sa gasesc nimic care sa-mi trezeasca vreo credinta. Asa sunt dintotdeauna si-i tare aiurea sa stii ca esti doar un muritor, fara alternativa dincolo de moarte.Nu inchid nici o usa, niciunei credinte, dar nici o usa nu-mi releva vreuna acceptabila mie.

Am legat prietenii si purtat discutii cu adepti ai diverselor religii, sau culte r. si nimic...da' nimic nu s-a legat de mine.

Nu resping nimic fara sa cercetez, dar argumentele de pana acum nu m-au lamurit. Cred ca agnostic voi muri...

-----------------

Odata am avut o prietena ioghina care incerca sa ma initieze.Era un fel de varza religioasa...o imbinare intre hinduism, crestinism si budism.

Initial am intrat in cercul lor, manat de dorinte nu tocmai religioase, si apoi incepuse sa-mi placa, mai ales ca-mi promiteau minuni...

Ceva minuni am simtit eu, dar asa cum ziceam...nu tocmai religioase.

La intrunirile de meditatie ma tot intrebau: "simti, cum...nu simti?...nici acum???". Din politete le mai spuneam: "Parca..."

E drept ca eram cam tinerel si ma concentram mai mult pe corpurile feminine...

stupid_me a scris:

Cine ti-a spus cum ca acesti crestini au certitudini?

A crede in Dzeu, fara a intelege multe dintre motivele Lui, si totusi acordandu-i increderea ca ne vrea binele - fara sa fim prosti, lipsiti de orice baza a logicii conventionale si fara a fi batuti in cap - iti suna tie a certitudine?

E o lupta continua, sa crezi.

Ba dimpotriva! Pentru voi e cert ca Dumnezeu exista. Altfel nu ati mai crede... Ati fi atei ca mine. :)

stupid_me a scris:

Ce adevar pe care l-ai cunoscut? Eventual un adevar care te-a limitat. Esti si tu limitat in logica, cum suntem noi, crestinii.

Adevarul ca viata adevarata e viata de acum si nu cea de dincolo... Pe mine nu m-a limitat... ba din contra - m-a eliberat...

Uite... chiar si in Eclesiastul 9:5 se recunoaste ca cei morti sunt morti de-a binelea:"Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită."

Daca pana si scriptura recunoaste asta - de ce sa ne mai facem iluzii?! Vrei sa stii neaparat daca exista viata dupa moarte?! Intreaba un mort! Ghici ce?! N-o sa-ti raspunda nimeni... Cauza o deduci singurica... :)

Black velvet a scris:

Daca tot murim si nu mai este nimic dupa, de ce ne-am bate capul sa salvam ceva?

Pentru noi cei ce traim in prezent si mai apoi pentru copiii nostri in speranta ca viata va putea fi macar prelungita - daca eternitatea fizica deocamdata e la stadiul de vis. Dupa cum am spus si in penultimul mesaj:"viata e un miracol real pe care prea putini il constientizeaza". Vorba lui Kyle Reese:"Ideea e sa supravietuim". :)

Black velvet a scris:

Daca stim ca dupa moarte existam in spirit si avem posibilitatea de a ne reincarna si deci de a reveni pe aceasta planeta, atunci am avea destule motive pentru a salva viata de pe ea. Daca civilizatia umana de aici dispare, noi ce facem, ramanem pe vecie prinsi in existenta ca spirit? Existenta umana este duala, ea alternand intre existenta in spirit si in corp, fara una din ele nu am mai fi noi, am fi niste fiinte handicapate existential. Who wants to live forever, in acelasi mod?

Dar viata de pe Terra cu siguranta o sa dispara... daca nu de meteoriti - atunci de Soare sau daca nu, mai devreme, chiar din cauza noastra... Asta inseamna ca daca vei fi spirit ramai captiv in lumea de acolo. Eu mi-as dori un paradis material (concret) - pentru ca la urma urmei materia e rezultatul evolutiei si aceasta e cea mai inalta forma de existenta. Daca intelegi cat de important si ce miracol e sa poti tine de mana o fata, sa poti gusta un mar, sa calci pe pamant, sa poti scrie sau sa poti atinge un pian... adica lucruri concrete care te fac sa fii viu - sa existi, atunci n-are cum sa te mai plictiseasca viata... ba dimpotriva - ar trebui sa iti doresti si mai mult sa traiesti in aceasta viata. Si aici v-as ruga sa nu ma luati cu ex. de oameni cu dizabilitati - pentru ca sunt constient si eu de aceste defecte ale vietii, dar astea exista doar pentru ca viata e o intamplare chioara si nu o creatie dupa un plan divin - rational. Aceste defecte ar putea fi reparate cu ajutorul stiintei (mai precis al medicinei) - ca doar de asta exista doctori si oameni de stiinta pe pamant. Important e sa fim optimisti - deoarece gandind pozitiv poti face un paradis in jurul tau. :)

Ok! Cam atat cu off-topicul! Sa aveti un cer senin in fata - daca ati fost de acord cu ce am scris... Daca nu - calatorie placuta in "lumea" in care vreti sa ajungeti! :)

Sleeping Ashes a scris:

viata e un miracol real pe care prea putini il constientizeaza".

... Si pe care multi il irosesc fiind nefericiti din cauza obsesiei mortii. :)

Finnian a scris:

... Si pe care multi il irosesc fiind nefericiti din cauza obsesiei mortii. :)

Daca ar constientiza ca existenta este eterna, nu s-ar mai crampona de moarte si ar putea simti viata cu bucuriile ei. Dar e nashpa sa traiesti cu frica mortii, devii usor manipulabil de catre cei care-ti ofera caini cu colaci in coada pe lumea cealalta si iti cer in schimb chiar trairile tale, la care trebuie sa renunti pentru a face pe plac unui presupus stapan...

Finnian a scris:

... Si pe care multi il irosesc fiind nefericiti din cauza obsesiei mortii. :)

Da de ce ma superi?! I-am explicat si lui "stupid me" si am mai explicat si pe forum: nu e nicio obsesie! - ma tin de aceasta idee doar pentru a sustine veridicitatea acestei vieti in timp ce altii denatureaza adevarul. Asta e... voi va zbateti sa demonstrati o viata imaginara. Eu vreau doar sa va fac sa intelegeti realitatea obiectiva...

Nu stiu de ce transformi totul intr-un atac impotriva religiilor, dintre care multe sustin ce sustii si tu, ca existenta e eterna. :)

Mi se pare cu atat mai trist ca cineva care crede ca moartea fizica e sfarsitul sa isi piarda vremea gandindu-se atata la moarte.

Cand cred ca existanta mea se va prelungi si dupa moartea fizica, nu imi fac griji in legatura cu timpul care se scurge.

Daca as crede insa opusul, m-ar dispera ideea ca, dupa ce ca moartea ma anuleaza, sa imi mai consume energia psihica si cat timp sunt in viata. M-as gandi ca fiecare ora care trece este de nerecuperat, si ca a o da mortii (prin a ma gandi obsesiv la ea) e o pierdere completa. Ba as vedea la un moment dat ca obsesia cu invingerea mortii fizice este o naluca dupa care alerg in van, pierzand momente pretioase, care imi puteau aduce bucurie autentica, nu agitatia interioara cauzata de fuga dupa naluci. :)

Black velvet a scris:

Daca ar constientiza ca existenta este eterna, nu s-ar mai crampona de moarte si ar putea simti viata cu bucuriile ei.

Nu mai aruncati cu atacuri de astea in necunostiinta de cauza! Vezi explicatia data lui Finnian! Apoi citeste inca o data mesajul anterior si vezi ca am enumerat acolo cateva lucruri la care tin eu si care ma fac fericit! Cred ca sunt neinteles...

P.S. Eu unul nu vreau sa ma amagesc cu himera vietii de dincolo... Cand crezi in "viata de dincolo" practic devii ca un drogat cu simpla diferenta ca esti unul mistic. Vreau sa raman cu picioarele pe Terra si sa traiesc bucuriile reale din aceasta viata - chiar daca e una limitata.

Black velvet a scris:

Dar e nashpa sa traiesti cu frica mortii, devii usor manipulabil de catre cei care-ti ofera caini cu colaci in coada pe lumea cealalta si iti cer in schimb chiar trairile tale, la care trebuie sa renunti pentru a face pe plac unui presupus stapan...

Da ma crezi fraier?!

Sleeping Ashes a scris:

Asta e... voi va zbateti sa demonstrati o viata imaginara. Eu vreau doar sa va fac sa intelegeti realitatea obiectiva...

Sincer, numai tu te zbati. Asta incearca multa lume sa iti explice. Chiar calm. Eu asta vad, cel putin. :)