De ce e atat de important pentru dumnezeu sa se creada in el?

Finnian a scris:

Mi se pare cu atat mai trist ca cineva care crede ca moartea fizica e sfarsitul sa isi piarda vremea gandindu-se atata la moarte.

Cand cred ca existanta mea se va prelungi si dupa moartea fizica, nu imi fac griji in legatura cu timpul care se scurge.

Daca as crede insa opusul, m-ar dispera ideea ca, dupa ce ca moartea ma anuleaza, sa imi mai consume energia psihica si cat timp sunt in viata. M-as gandi ca fiecare ora care trece este de nerecuperat, si ca a o da mortii (prin a ma gandi obsesiv la ea) e o pierdere completa. Ba as vedea la un moment dat ca obsesia cu invingerea mortii fizice este o naluca dupa care alerg in van, pierzand momente pretioase, care imi puteau aduce bucurie autentica, nu agitatia interioara cauzata de fuga dupa naluci. :)

Ti-am explicat: e doar o idee de care ma tin ca sa-mi argumentez convingerile. Iar a face cercetari in vederea imbunatatirii vietii - nu e fuga dupa naluci, ci un gand curat de a trai intr-o lume mai buna...

Finnian a scris:

Sincer, numai tu te zbati. Asta incearca multa lume sa iti explice. Chiar calm. Eu asta vad, cel putin

Pai eu de bine de rau iubesc viata cu adevarat! Voi nu prea... Voi iubiti mai mult "viata de dupa moarte". Daca ati iubi viata cu adevarat - stiind ca aceasta va fi distrusa - ati face tot posibilul sa o salvati de la disparitie pentru ca asta e ceea ce iubiti cel mai mult. E ca atunci cand copilul tau sau iubita/iubitul tau e in pericol de moarte si ti-ai da si viata ca ei sa supravietuiasca... S-au turnat multe filme care aveau ca tema salvarea vietii de pe Terra de la impacturi cu meteoriti, glaciatiune, virusi letali etc. Deci ma impac cu gandul ca nu sunt singurul om de pe planeta care iubeste viata cu adevarat si care constientizeaza miracolul ei. :)

S.R. a scris:

Vrei argumente pentru credinta ?

Nu.

Ai un stil arogant asa de a-ti exprima opiniile.

Look who's talking.

Finnian a scris:

Nu stiu de ce transformi totul intr-un atac impotriva religiilor, dintre care multe sustin ce sustii si tu, ca existenta e eterna. :)

Daca as fi facut asta pe un topic de la filosofie, unde s-ar fi discutat despre moarte, atunci nu ar fi fost ok...

Acest topic a deraiat rau de tot, dar chiar si asa si tot ar trebui sa se tina cont de conotatiile religioase asupra problemelor discutate, doar suntem la discutii despre subiecte din sfera religioasa, nu-i asa?

Sleeping Ashes a scris:

Nu mai aruncati cu atacuri de astea in necunostiinta de cauza!

In primul rand, ii raspunsesem lui Finnian, in al doilea rand, spune-mi si mie cine este cu adevarat in cunostiinta de cauza? Cunoaste cineva vreun adevar absolut in legatura cu aceste lucruri sau fiecare dintre noi isi spune propriile convingeri sau pareri si apoi incearca sa le argumenteze?

Cred ca sunt neinteles...

Probabil! Totusi, uite ceea ce nu inteleg eu la tine, de ce vorbesti peste tot numai despre moarte? Daca tii la viata, de ce nu vorbesti despre ea? Daca vrei sa sensibilizezi lumea si s-o convingi sa faca ceva pentru viata, n-ai sa reusesti niciodata implicand-o in discutii despre moarte!

Sleeping Ashes a scris:

Pai eu de bine de rau iubesc viata cu adevarat!

Iubesti viata pe naiba...de parca ar putea viata sa fie iubita O mare prostie. E doar frica de anihilare, un amarat de instinct.

Ma intreb daca cineva si-a schimbat conceptiile religioase datorita dezbaterilor de pe forum...:- si cam stiu raspunsul.

InPing a scris:

E groaznic (d.p. meu de vedere), sa n-ai nici o credinta.

Nu e deloc aşa, doar faptul că

Black velvet a scris:

In primul rand, ii raspunsesem lui Finnian, in al doilea rand, spune-mi si mie cine este cu adevarat in cunostiinta de cauza? Cunoaste cineva vreun adevar absolut in legatura cu aceste lucruri sau fiecare dintre noi isi spune propriile convingeri sau pareri si apoi incearca sa le argumenteze?

Scuze! Am crezut ca te referi la mine...

Mormantul e un adevar absolut.

Black velvet a scris:

Probabil! Totusi, uite ceea ce nu inteleg eu la tine, de ce vorbesti peste tot numai despre moarte? Daca tii la viata, de ce nu vorbesti despre ea? Daca vrei sa sensibilizezi lumea si s-o convingi sa faca ceva pentru viata, n-ai sa reusesti niciodata implicand-o in discutii despre moarte!

Cum altfel as putea sa va fac sa intelegeti ca viata de acum e viata reala si nu cea de "dupa"?!

Renaissance a scris:

Iubesti viata pe naiba...de parca ar putea viata sa fie iubita O mare prostie. E doar frica de anihilare, un amarat de instinct.

Prostie mi se pare sa nu fii capabil sa intelegi miracolul de a fi... Desigur ca viata poate fi iubita - asta daca-i vezi partea frumoasa... A fi si frica de anihilare intr-o oarecare masura, dar cel mai mult e constientizarea vietii ca miracol. Enumerasem cateva lucruri frumoase in urma cu vreo doua mesaje. Cine are sentimente le intelege... cine nu - mai putin...

"Sincer, numai tu te zbati. Asta incearca multa lume sa iti explice. Chiar calm. Eu asta vad, cel putin..." - Finnian

Cu atat mai trist! Asta inseamna ca prea putin va pasa... Pentru voi e totuna daca traiti sau daca muriti...

Ok! Pas! Nu mai explic nimic! Traiti-va viata cum stiti voi mai bine! :)

Black velvet a scris:

Eu as spune ca a crede inseamna a nu sti si implicit o autoamagire continua care sa-ti dea impresia ca stii.

Credinta nu iti da puterea sa ai certitudine, sau amagiri ... ci acceptare, impacare si liniste.

Sleeping Ashes a scris:

Ba dimpotriva! Pentru voi e cert ca Dumnezeu exista. Altfel nu ati mai crede... Ati fi atei ca mine. :)

A avea certitudinea ca exista un dzeu, nu inseamna a avea certitudinea ca detinem adevarul absolut.

Credinta nu se poate controla, intelegi tu?

Credinta vine din tine, din ce esti tu, din ce vezi tu mai departe decat o lume materiala. Mintea ne este limitata (sau limitat folosita) - insa multi oameni incarcerati fiind, nu si-au pierdut libertatea spiritului.

Cei morti sunt gata morti, corect. Ne depaseste pe noi, viii, ce se intampla cu ei mortii.

In rest, rugaciunile, parastasurile...au fost inventate ca sa ne faca sa uitam de morti mai usor, right?

Iar ai probleme cu logica. E prea simplista, mai ales atunci cand spui ca fiind ateu - nu crezi nimic.

Tocmai, ca ateii cred ca Dzeul altora nu exista. Nu intelegi diferenta?

Poate ca esti agnostic atunci...eu zic sa te mai gandesti :)

(desi, fie intre noi vorba, nu exista agnosticism general..ci doar legat de x si y)

White_flag a scris:

De ce e asa de obsedat sa fie slavit? Nu cumva e un complexat si un frustrat. Oh, tu, "marite" conducator... Imi aminteste de Ceausescu. Nu degeaba zicea bunica-mea (rest in peace!) ca Ceausescu e un fel de dumnezeu mai mic.

Dumnezeu nu are nici treaba cu asta. Oameni au facut texte, scrisuri, scripturi, rugaciuni ... el iti cerceteaza doar inima :)

Black velvet a scris:

Daca ar constientiza ca existenta este eterna, nu s-ar mai crampona de moarte si ar putea simti viata cu bucuriile ei. Dar e nashpa sa traiesti cu frica mortii, devii usor manipulabil de catre cei care-ti ofera caini cu colaci in coada pe lumea cealalta si iti cer in schimb chiar trairile tale, la care trebuie sa renunti pentru a face pe plac unui presupus stapan...

Mai, imi place!

Daca vezi Doamne, credinciosii cred pentru ca li s-ar 'promite' x si y si colacei si prajituri...nu e ok, ca atunci sunt interesati, si aia nu mai e credinta sincera. Eventual, e o forma de manipulare.

Daca ei cred indiferent de cati copii se nasc bolnavi, de cati oameni mor in chinuri..de cati oameni sunt torturati de alti oameni sau de ce nu -de natura- iarasi nu e bine, ca atunci credem intr-un Dzeu tiran!!

Mai oameni buni, credinciosii adevarati stiu ca nu manipularea si promisiunile aduc credinta in sufletul omului.

Astea-s povesti de adormit copii si scuze-pretexte pentru asa zisii atei.