ACT - Terapia prin acceptare si angajament

Pippo a scris:

Da, intervin chestii pe care nu le poti controla, sau cel putin ti se ofera ca posibilitati, si care pot parea "miracole" sau "intamplari miraculoase, norocoase sau unele pot fi nenorocoase in aparenta", "situatii care se imbina perfect pentru a-ti favoriza calea" din exterior, care sa-ti favorizeze necesitatile pe care le ai pentru propria perfectionare de sine, - in sensul asta te favorizeaza. Da, din exterior.

Ceea ce nu poti controla si te favorizeaza n-are legatura cu miracolul, ci tot cu hazardul, la fel ca si ghinioanele. :)

Renaissance a scris:

Bun-rau exista numai in sens lumesc.

Asta daca consideri ca existenta (universul) nu are constienta de sine. Dar tocmai despre o eventuala constienta de sine a existentei (universului) vorbeam noi. Pana una alta, existenta (universul) raspunde in conditiile in care le-am aratat mai sus. De ce nu incerci?... Roaga-te sincer sa te lumineze daca exista, e posibil sa te minunezi de rezultate chiar in scurt timp, asta nu o pot sti cum si in ce fel, deoarece este diferit de la o situatie la alta a omului, in functie de ce anume ai tu nevoie, Universul o stie.

Fiero a scris:

Ceea ce nu poti controla si te favorizeaza n-are legatura cu miracolul, ci tot cu hazardul, la fel ca si ghinioanele. :)

Tu spui ce spui pentru ca asa crezi, eu spun ce spun pentru ca stiu ca raspunde in conditiile mai sus explicate, pentru perfectionarea de sine (in alte cuvinte spre mantuire, iluminare - dupa cum si rugaciunea "Tatal nostru" dealtfel, e o rugaciune spre mantuire, spre iluminare, spre propria perfectionare - de aici si puterea acestei rugaciuni daca este sincera).

K0ntr0VerSy a scris:

Tu ce vrei de fapt, sa recunosc ca-s varza. Ok. Asa e, esti multumit? :)

Daca moderatorii considera ca am deschis topicul pe o arie nepotrivita, ii rog sa-l mute acolo unde ii e locul.

Pippo a scris:

Tu spui ce spui pentru ca asa crezi, eu spun ce spun pentru ca stiu ca raspunde in conditiile mai sus explicate, pentru perfectionarea de sine (in alte cuvinte spre mantuire, iluminare - dupa cum si rugaciunea "Tatal nostru" dealtfel, e o rugaciune spre mantuire, spre iluminare, spre propria perfectionare - de aici si puterea acestei rugaciuni daca este sincera).

Acum ceva timp credeam si eu la fel ca tine. Nu mai pot.

Pippo a scris:

Asta daca consideri ca existenta (universul) nu are constienta de sine. Dar tocmai despre o eventuala constienta de sine a existentei (universului) vorbeam noi. Pana una alta, existenta (universul) raspunde in conditiile in care le-am aratat mai sus. De ce nu incerci?... Roaga-te sincer sa te lumineze daca exista, e posibil sa te minunezi de rezultate chiar in scurt timp, asta nu o pot sti cum si in ce fel, deoarece este diferit de la o situatie la alta a omului, in functie de ce anume ai tu nevoie, Universul o stie.

Pai daca consideri ca existenta si universul sunt totuna, asa e. Pentru ca nu poti face delimitare intre existenta si constiinta. Practic atribui constiinta ta mediului din jur, si fiecare indiciu, hazard il interpretezi ca pe vointa universului, nu ca pe vointa ta de-a interpreta evenimentele in asa fel incat sa-ti fie un sprijin. Asa probabil capeti si incredere in tine, gandesti in alt mod, dar nu stiu daca e si sanatos. Cand e sa innebunesti, se produce mai usor clivajul...desigur vorbesc aici de cei mai slabi de ingeri care ar apela la viziunile astea asupra vietii. Probabil iti ofera senzatia de constiinta expasionata, iti da trairi interesante daca reusesti sa te pacalesti in felul asta...dar e si riscant.

Biasul de confirmare. :)

Fiero a scris:

Acum ceva timp credeam si eu la fel ca tine. Nu mai pot.

Dar eu nu cred. Daca as crede, poate as muta muntii. Eu doar stiu ce observ. Si invocat, Universul raspunde. Univesul oricum propune continuu dar nu observam. Invocat doar raspunde mai vizibil decat "vorbeste" de obicei. Dar Universul ne comunica continuu, vrem-nu vrem - dar subtil, foarte subtil, inobservabil, nu forteaza. Doar la observatie atenta incepe sa se observe, iar la cerere raspunde mai vizibil, ba chiar restructureaza unele aspecte ale realitatii ce se manifesta sub forma de "intamplare" impotriva probabilitatilor sau sincronicitate.

Renaissance a scris:

Pai daca consideri ca existenta si universul sunt totuna, asa e. Pentru ca nu poti face delimitare intre existenta si constiinta. Practic atribui constiinta ta mediului din jur, si fiecare indiciu, hazard il interpretezi ca pe vointa universului, ...

Cand ai de-a face cu lucruri foarte exacte, repetitive, astea nu mai sunt interpretari si nici hazard. Stiu ce spun, desi nu vreau sa intru in detalii. Iti garantez ca avem de-a face cu lucruri incredibil de exacte si impotriva tuturor probabilitatilor. Ca atunci cand te uiti la ceas la 11:11 zilnic, atat de exacte sunt, dar cu totul alte lucruri care nu tin de ceasul biologic, si nu pot fi explicate prin asociere cu vreun ritm sau distorsiune a perceptiei. Gata, nu mai insist pe aspectul asta. Cine e interesat poate studia problema, sau chiar pe net unii discuta mai detaliat subiectul.

Pippo a scris:

Dar eu nu cred. Daca as crede, poate as muta muntii. Eu doar stiu ce observ. Si invocat, Universul raspunde. Univesul oricum propune continuu dar nu observam. Invocat doar raspunde mai vizibil decat "vorbeste" de obicei. Dar Universul ne comunica continuu, vrem-nu vrem - dar subtil, foarte subtil, inobservabil, nu forteaza. Doar la observatie atenta incepe sa se observe, iar la cerere raspunde mai vizibil, ba chiar restructureaza unele aspecte ale realitatii ce se manifesta sub forma de "intamplare" impotriva probabilitatilor sau sincronicitate.

Ce frumos ar fi sa fie asa, Pippo! Eu sunt oarba, surda, fara simt tactil, cand e vorba de Univers.

Fiero a scris:

Tu ce vrei de fapt, sa recunosc ca-s varza. Ok. Asa e, esti multumit? :)

Cand ai un anumit grad de afazie, sa nu iti permiti sa imi faci mie referiri ironice la intelect.

Deci sa nu iti mai permiti.