Victima ramane cu un sentiment puternic de culpabilitate, se uraste pe sine si incearca sa nege ceea ce i s-a intamplat.In timp, daca este o persoana puternica, reuseste sa treaca singura de faza de negare si de celelalte sentimente( ura, furie, frustrare, sila, etc.) si va avea din nou incredere in oameni.Violul, dupa parerea mea, dincolo de conotatia sexuala, este ura.
Violul
Început de heidy, Joi 23 feb 2006 · 1.816 răspunsuri · 184.916 vizualizări
bogdanvlad a scris:Exista doua tipuri de oameni... Oameni pe care obstacolele vietii ii fac mai profunzi si de ce nu, mai buni, si oameni care devin plin de ura si distrug tot ce ii inconjoara...
Altfel spus, exista oameni care aleg sa pastreze sentimente bune si oameni care aleg sa se invenineze. A doua alegere e aparent mai usor de facut.
Editat Mar 10 iul 2007 11:28
cel mai cumplit lucru ce i se poate intampla unei femei....sper ca in viitor lucrurile sa se reglementeze...consider ca o persoana care trece printr-o asemenea experienta ramane marcata pe viata
bogdanvlad a scris:bun dar cum ramane cu victima...sa ne iubim dusmanii?cum poti sa iubesti o persoana care te supune unui chin cu o durata longeviva...majoritatea femeilor si copiilor care au fost implicati intr-o asemenea actiune devin niste inadaptati social...cu asta cum ramane?Teoria, ca teoria... Practica ne omoara... Da, indivizii cu apucaturi deviante sufera. Deviatii de comportament... Exista doua tipuri de oameni... Oameni pe care obstacolele vietii ii fac mai profunzi si de ce nu, mai buni, si oameni care devin plin de ura si distrug tot ce ii inconjoara...
ellla a scris:Nu există aşa ceva.violatorul nu e altceva decat o victima a propriei agresivitati/violente...un om echilibrat (fericit) nu ar viola...daca reusim sa vedem asta...putem iubi dusmanii :flowers:
stea de mare a scris:Se poate trece peste asta , dar greu. E marcant.Victima ramane cu un sentiment puternic de culpabilitate, se uraste pe sine si incearca sa nege ceea ce i s-a intamplat.In timp, daca este o persoana puternica, reuseste sa treaca singura de faza de negare si de celelalte sentimente( ura, furie, frustrare, sila, etc.) si va avea din nou incredere in oameni.Violul, dupa parerea mea, dincolo de conotatia sexuala, este ura.
danata a scris:Nu poţi "iubi" o persoană carecum poti sa iubesti o persoana care te supune unui chin cu o durata longeviva...majoritatea femeilor si copiilor care au fost implicati intr-o asemenea actiune devin niste inadaptati social...cu asta cum ramane?
Editat Mar 10 iul 2007 12:14
K0ntr0VerSy a scris:Ia iubeste-ti tu ucigasul copilului tau, Ella, sa vedem daca mai spui bazaconii.
sunt si eu om...insa asta e ideea
bogdanvlad a scris:Exista doua tipuri de oameni... Oameni pe care obstacolele vietii ii fac mai profunzi si de ce nu, mai buni, si oameni care devin plin de ura si distrug tot ce ii inconjoara...
corect...uneori ne regasim in amblele posturi
♥ Just_Ana ♥ a scris:Nu există aşa ceva.
ba da
Legat de "a-ti iubi dusmanul". Depinde in ce sens iti este dusman un om sau ce rau ti-a facut de a ajuns sa-ti fie dusman. Da, poate ca as putea sa multumesc (la iubire nu ma pot pronunta) unui "dusman" care m-a ranit si de pe urma acelei intamplari am invatat ceva, etc. Dar sa pot iubi un om violator? :flowers: Mi se par sf-uri, imi pare rau. De aici, de unde ma aflu acum, sunt doar sf-uri. Ella, crezi ca ai putea sa explici cum ajungi sa iubesti un om care te-a violat? Ce resorturi interioare ar trebui sa "atingi" ca sa poti declansa asa ceva? E usor sa spui "iubeste-ti dusmanul= iubveste-l pe cel care te-a violat"...
ellla a scris:sunt si eu om...insa asta e ideeaba da
Asta e "ideea", dar "tu" unde esti?
Arata-mi.
Ba da, ba nu.
Suntem copii?
Editat Mar 10 iul 2007 13:16
hespera a scris:Altfel spus, exista oameni care aleg sa pastreze sentimente bune si oameni care aleg sa se invenineze. A doua alegere e aparent mai usor de facut.
Exact.
Si partea rea e ca asa nu se mai rupe lantul, alegand varianta a doua. Victima unui viol poate alege sa devina mai puternica ori sa devina intr-un mod calau. E firesc sa ramai cu sechele, e firesc sa suferi, e firesc sa urasti intr-o masura, dar acestea ar trebui sa faca parte dintr-un proces de vindecare interioara, nu de inveninare.
Daca as fi un scenarist prost, as tese o intriga de genul: victima unui viol plange, sufera, si in final isi ia cea mai sexi rochie si porneste cu pumnalul la vanatoare de masculi...
In general, o fata care a trecut printr-un viol va fi mai "rece" la capitolul sex, in schimb se va implica mult mai mult intr-o relatie, punand accent pe o dragoste sincera, etc. Spun asta din punctul meu de vedere, al unui baiat care are ca prietena o fata ce a trecut prin asa ceva...
danata a scris:...sa ne iubim dusmanii?cum poti sa iubesti o persoana care te supune unui chin cu o durata longeviva
Luam putin prea la concret cuvintele. Sa iubesti opresorul nu isnemana sa iubesti getsuriel lui abjecte. Ci sa iubesti fiinta lui ca intreg, care cu siguranta nu este limitata doar la rolul de asupritor.
Dar toata teoria cu iubeste-ti dusmanii are sens doar daca credem in viata de dincolo, daca suntem adeptii unei morale transpersonale, divine. Altfel ce ne-ar opri sa ne uram si sa ne casapim dusmanii...? Mai ales daca ne dau motive.
Personal eu iau expresia "iubeste-ti dusmanul" intr-un sens foarte larg. Ma straduiesc sa vad in agresor o fiinta umana, sa-i vad sufletul. Daca nu-l vad la prima privire imi pun ochelari. Dintr-o convingere structurala ca trebuie sa aiba asa ceva. Nu constiinta neaparat ci suflet. Sau mi-l inventez. Apoi ma straduiesc sa inteleg acel suflet. SI apoi sa-l iubesc - nu itr-un snes personal ci sufletesc (e probabil ca aceasta iubire sa fie o palsmuire a mintii mele dar o accept daca imi face bine in relatia cu agresorul).
Exista o ratiune pt care fac asta. Dar si cateva avertismente.
Ratiune:
- vazand dincolo de persoana care ma agreseaza, dicnolo de abjectiune ma scot din ipostaza de victima neputincioasa - o persoana si cu calitati nu te face ep deplin victima pt ca nu est epe deplin calau.
- gasind ceva remarcabil si uman imi dau putere, imi dau forta de a nu fi total ostila unei fiinte umane - imi recastig partea umana si implicit forta de a reactiona
- creditand in el constiinta/sufletul (care poate exista sau sunt doar inventii ale mintii mele) am sansa de a trezi sau inventa aceste dimensiuni ale fiintei agresorului - conform legii rezonantei su legii mentale (aia cu totul e mental deci sa pot materializa tot ce gandesc cu putere)
- pastrandu-mi puterea de a simti si alte sentimente decat ura imi mentin puternica forta de a simti si de a imi genera sentimente, de ma tine departe de amorfism, de resemnare - sunt vie! - deci pot actiona
- vazand mai mutl decat unn simplu agresor pot avea reactiile cele mai sinpirate pt ca nu actionez din frica pura sau furie pura ci si cu intreaga mea fiinta capabila sa simta si sa gandeasca la rece un fapt dincolo de suferinta
Avertismente
- umanizarea agresorului (pt a putea accepta suferinta si a nu percepe victima, adica o persoana fara personalitate si drepturi, un om coborat dinc odnitia sa umana) risca sa ti-l apropie si sa iti scada furia pana la anularea dorintei de a replica sau de a te extrage din contextul toxic
- umanizarea agresorului ii justifica intr-un fel gestul si te poate impinge sa te acuzi ca ai prilejuit agresiunea, ca ai cultivat-o/facilitat-o si ca esti vinovat de ea
- umanizarea agresorului poate duce la un soi de pactizare si chiar transfer de agresivitate copiindu-i pornirile
Daca un om omoara intentioant un copil in opinia mea exista 2 alternative viabile - ii face la fel sau lasa timpul sa cicatrizeze rana.
Oare ce varianta ar aduce mai amre alinare? Ca nici una nu intoarce timpul inapoi...
heidy_2005 a scris:Aici puteti spune tot ceea ce doriti despre acest subiect.![]()
Sa incep eu: experienta cumplita, care marcheaza si fizic si psihic femeia care trece prin asa ceva...
Cineva la 16 ani a ajuns la spital cu rupturi de vagin si sangele siroind pe picioare...plecand de la scoala spre autobuz pe la ora 17, intr-un parc, luna mai...lume multa dar nimeni nu a auzit.
Ala care a zis..."pai e fata mare...sa o lasam in pace"...a luat si facut 8 ani, celalalt care a replicat..."si ce daca e fata mare" si ,amenitind cu un cutit la gat a fost primul, a luat si facut 10 ani. Ala cu 8 ani a fost apoi al doilea.
In timpul procesului, familile celor doi violatori veneau cu toate neamurile la proces si la familia violatei -sa renunte la proces.
Va dati seama cam din ce etnie erau. Oricum, au facut 8 si 10 ani de puscarie.
Violata a trebuit sa paraseasca liceul, orasul si sa se mute in alt oras ca sa scape de amenintarile neamurilor violatorilor.
La anchetele de la militie (era inainte de 1989) violatorii faceau pe prosti..."sa dovedeasca ca noi am fost".
Ghinionul lor a fost ca dupa viol...s-au dus la neamuri si s-au laudat cu ce au facut...niste neamuri au fost martorii acuzari la proces. In plus, la militie, cand au fost pusi fata in fata cu victima si faceau pe prostii au luat niste suturi in testicole de la militieni, in afara de bataia normala...le explicau militienii ca nu este bine ce au facut... Astfel, au aflat militienii cine a fost primul si cine a fost al doilea.
Victima locuieste si acum in orasul in care a fugit de violatori ...are o familie normala si o fata de 21 ani care este studenta si specialista in webdesign.
Sunt zvonuri ca pedofili si violatorii sunt "persecutati" in puscarie de restul detinutilor.
