Început de acces realitate, Mar 14 feb 2012 · 80 răspunsuri · 7.916 vizualizări
Dupa sapte pagini ati concluzionat? Care e reteta succesului?
Compromisul, dialogul, ierarhizarea (de tip feudal
), ignoranta, sexul, adulterul tainic, romantismul,...care?
Io stau la prindere, sa iau de-a gata...doar produsul final.
...Sunt aici, in umbra....voi elaborati.
i0an a scris:Ce sa-ti zic, ca ma strunesc de la 25 de ani dar nu mi-a prea iesit?
Problema e mai complexa, ti-ai facut o imagine din cata informatie a ajuns la tine, la mine insa se afla mai multa informatie, ai dreptate numai ca, fara mine, crede-ma, ar claca, nu iesirile mele sunt cauza principala, nici nu am asa ceva decat foarte rar si asta numai atunci cand ma ataca ea (cu buna stiinta sau fara).
Pai e firesc sa-mi fac o parere doar din ce ai scris, n-am de unde stii toate informatiile care le detii tu.
Nici n-am pretentia ca as intelege pe deplin, ba chiar pot gresi.
De aia daca am inteles prost, poti lamuri situatia.
Daca de la 25 de ani te stradui si acum sunt rare si nu fara sa fi provocat...atunci...unde e problema?
Si ea e o femeie matura, ar trebui sa stie sa nu te provoace daca asta o face sa sufere.
Pe de alta parte, daca nu iesirile tale nervoase, atunci ce ameninta caderea ei sufleteasca ??
Tind sa cred ca altele sunt problemele spinoase care macina in surdina cuplul.
Cum va atingeti in zone sensibile cum incepe derapajul.
Atunci nu comportamentul e problema ci ceea ce a ramas nespus, nerezolvat si care treneaza demult.
Editat Mie 15 feb 2012 09:23
i0an a scris:Nu imi doresc ca ea sa ajunga a spune in sinea ei, asa cum ai zis "Ce, crezi ca mor fara tine?", si, de aceea vreau sa ii ies in intampinare cu o parte din coroana regala de a fi alfa, pe deoparte e egoismul meu, pe de alta spun sincer, chiar imi pasa de ea.
Nu am zis ca asta ar caracteriza relatia in general sau sentimentele mele. Dimpotriva.
Este doar un ''safety mode'' in care intra mintea temporar pentru a evita tristetea in urma certurilor, ca un fel de anestezie. Chiar si cand intru in acea stare stiu ca sunt sanse de 95% sa ies din ea in cateva ore sau mai repede si totul sa revina la normal.
M-am obisnuit cu acest mecanism de aparare al mintii, l-am analizat si l-am acceptat.
Nu ar putea dura pentru totdeauna pentru ca e de fapt o stare foarte negativa, insa e preferabila celei de moleseala si dezorientare, pentru ca te mentine totusi activ, nu pleostit si cu nasul in batista. Cand ai multe responsabilitati nici nu iti permiti de fapt starea de moleseala. Dureaza doar pana se termina conflictul; uneori nici chiar atat; uneori nici nu apare, daca am seninatatea sa nu iau in seama unele remarci sau gesturi. Dar nu o am intotdeauna. I'm only human 
.
De asta si zic ca daca apar reactii din astea de fronda in comportamentul unei femei, nu e neaparat ceva permanent sau cu o baza solida, care se va concretiza in vreun fel. Cred (evident o spun doar din experienta mea mult mai limitata decat a dvs, insa sunt femeie si poate are o relevanta) ca orice persoana obisnuita sa taca si sa fie calma cand celalalt nu este are nevoie de momente in care sa se simta rece si invincibila, ca un lup solitar, sa isi cladeasca un ''safe mode'' la care sa apeleze cand lucrurile merg prost, pentru a nu isi da complet viata si activitatile peste cap dupa orice neintelegere.
Editat Mie 15 feb 2012 11:30
Da, dupa 7, 8 pagini (asa cum spune colegul), am concluzionat: a ceda sefia e o mare prostie daca nu cumva te caracterizeaza o iubire neconditionata.
Intrucat nu am aceasta masura, voi ramane alfa in familia mea dar, voi canaliza in continuare relatia astfel incat sotia sa resimta cat mai putin asta.
Multumesc tuturor, m-ati ajutat sa inteleg mai bine, voi tine cont de opiniile voastre.
Nu voi mai raspunde decat daca se face referire strict la tema.
Iar tema a fost:
i0an a scris:Cum fac sa echilibrez balanta firilor noastre fara insa a cadea in extrema cealalta? Nu exista un pas inapoi facut de mine, pe care ea sa nu il revendice si sa il ocupe, avansand cu un pas spre a fi ea "seful haitei".?
Editat Mie 15 feb 2012 12:35
tu ai senzatia ca daca arati ca iti pasa, subrezesti sefia ??
ai vrea sa-ti pese fara ca ea sa-si dea seama?
e ca si cind nu-ti pasa.
nu cred ca trebuie sa te sperie nici cind ea iti invadeaza teritoriul , asa cum spui ca se intimpla daca lasi garda putin mai jos.
poti insa veghea sa nu se instaleze acest obicei, adica nu de fiecare data sa-i permiti asta si daca i-ai permis cu o anumita ocazie , nu inseamna ca ramine asa data viitoare.
YasmiSL a scris:1 tu ai senzatia ca daca arati ca iti pasa, subrezesti sefia ??
ai vrea sa-ti pese fara ca ea sa-si dea seama?
e ca si cind nu-ti pasa.
2 nu cred ca trebuie sa te sperie nici cind ea iti invadeaza teritoriul , asa cum spui ca se intimpla daca lasi garda putin mai jos.
poti insa veghea sa nu se instaleze acest obicei, adica nu de fiecare data sa-i permiti asta si daca i-ai permis cu o anumita ocazie , nu inseamna ca ramine asa data viitoare.
1 Nu, nici vorba, aratand ca imi pasa ii castig sufletul.
2 Exact
ceea ce e derutant la oamenii calmi, introvertiti, este ca merg pe acumulare.
ei nu rabufnesc la fiecare nemultumire, greseala, par a trece usor cu vederea, insa "deranjul" ramine si se tot contorizeaza pina se umple paharul.
ei, atunci e posibil sa le sara mustarul din ceva minor si sa-ti reverse toata bunatatea de probleme inghitite.
sau si mai rau sa te lase balta pur si simplu fara explicatii suplimentare pt ca au ajuns la saturatie.
Editat Mie 15 feb 2012 13:53
YasmiSL a scris:ceea ce e derutant la oamenii calmi, introvertiti, este ca merg pe acumulare.
ei nu rabufnesc la fiecare nemultumire, greseala, par a trece usor cu vederea, insa "deranjul" ramine si se tot contorizeaza pina se umple paharul.
ei, atunci e posibil sa le sara mustarul din ceva minor si sa-ti reverse toata bunatatea de probleme inghitite.
sau si mai rau sa te lase balta pur si simplu fara explicatii suplimentare pt ca au ajuns la saturatie.
Exact asta fac eu mereu (nu atat in casnicie, cat in viata in genere), stiu ca tu de fapt te refereai la ea in paragraful boldat de mine.
Noi amandoi suntem introvertiti, calmi, amandoi acumulam in noi pana nu mai facem fata, dar, ea ma intrece in incapacitatea de a refula deoarece nimeni nu ii permite asta, in afara de mine uneori, cand reusesc si eu, nu ma scuz, incerc sa ma acuz ca sa fac mai multe pt. ea)
Eu refulez mai usor, datorita unei zestre manioase mai virulente.
Editat Mie 15 feb 2012 14:13
InPing a scris:Dupa sapte pagini ati concluzionat? Care e reteta succesului?
Compromisul, dialogul, ierarhizarea (de tip feudal
Io stau la prindere, sa iau de-a gata...doar produsul final.
solutia e sa se inteleaga ca o hartie nu aduce nici mai multa iubire, nici mai mult respect si nici mai multa incredere...aduce mai multe obligatii :D
i0an a scris:Ce sa-ti zic, ca ma strunesc de la 25 de ani dar nu mi-a prea iesit?
Problema e mai complexa, ti-ai facut o imagine din cata informatie a ajuns la tine, la mine insa se afla mai multa informatie, ai dreptate numai ca, fara mine, crede-ma, ar claca, nu iesirile mele sunt cauza principala, nici nu am asa ceva decat foarte rar si asta numai atunci cand ma ataca ea (cu buna stiinta sau fara).
de ce sa clacheze fara tine? inseamna ca o manipulezi si esti si mandru pe de-asupra.