Mama ne-a distrus familia!

Pippo a scris:

Ma tem ca circumstantele ne pot determina sa devenim si canibali si alte lucruri inimaginabile, daca universul vrea sa ne puna in situatiile respective. Eu n-as subestima puterea de influenta a circumstantelor asupra vietii omului. Il poate impinge la extreme inimaginabile. Din fericire se pare ca Doamne-Doamne e bun, si nu lasa in general ca circumstantele sa ne aduca la extreme. Daca diavolul nu ne sfasie, si nu ne impinge la degenerare totala si suferinta dincolo de limite, este doar pt ca circumstantele nu o permit.

Circumstantele ne pot face sa devenim orice. Eu nu ma joc si nu desconsider puterea universului asupra noastra prin crearea circumstantelor, ci dimpotriva, ma tem de ea. Ma simt ca un fulg in calea furtunii, sunt constient ca ma poate face oricand praf. La fel cum poate schimba oricand lucrurile in favoarea mea. Nu te lua de piept cu providenta.

Spre deosebire de tine eu ma consider stapan pe situatie si STIU, nu doar cred, ca n-as putea deveni pedofil. Am si putere de decizie asupra vietii / mortii mele.Stiu de pe acum ce-as alege daca "universul" m-ar pune intr-o astfel de situatie.

Poate ca in alte situatii dificile, as face si nefacute...dar exemplul Naeemei e clar la limita puterii mele de acceptare.

Si nu e singura situatie, din care as sti sa ies onorabil...

Darianna a scris:

Oricine merita o a doua sansa.

Nu pt orice greseala. Oricine trebuie sa gindeasca si la consecinte, o mama cu atit mai mult cu cit e vorba de copiii ei.

Nu merita nici macar respect. Io una n-as putea cladi nici o relatie cu un om pe care nu-l pot respecta.

Prea ne bazam pe a doua sansa, daca nu ar exista, ne-am stradui sa ne iasa din prima si am gindi de doua ori.

Darianna a scris:

Dar eu cred ca mama si-a invatat deja lectia.

Lectia o invata daca e tinuta la distanta si va suferi macar o vreme, daca e iertata nu invata nimic.

Iertarea e terapeutica daca cel care a calcat pe bec intelege valoarea ei. Altfel e inutila.

Ca sa apreciezi iertarea, trebuie sa-ti intelegi greseala si sa constientizezi suferinta adusa celuilalt.

Daca te bucuri doar de marinimia altuia, nu vei aprecia nimic, vei profita cu alta ocazie, altfel.

Pippo a scris:

Ma tem ca circumstantele ne pot determina sa devenim si canibali si alte lucruri inimaginabile, daca universul vrea sa ne puna in situatiile respective. Eu n-as subestima puterea de influenta a circumstantelor asupra vietii omului. Il poate impinge la extreme inimaginabile. Din fericire se pare ca Doamne-Doamne e bun, si nu lasa in general ca circumstantele sa ne aduca la extreme. Daca diavolul nu ne sfasie, si nu ne impinge la degenerare totala si suferinta dincolo de limite, este doar pt ca circumstantele nu o permit.

Circumstantele ne pot face sa devenim orice. Eu nu ma joc si nu desconsider puterea universului asupra noastra prin crearea circumstantelor, ci dimpotriva, ma tem de ea. Ma simt ca un fulg in calea furtunii, sunt constient ca ma poate face oricand praf. La fel cum poate schimba oricand lucrurile in favoarea mea. Nu te lua de piept cu providenta.

Pippo dear, nu stiam ca pedofilia este ceva necesar supravietuirii unei persoane aflate in circumstante atenuante precum cea de a canibaliza un alt om. Extremele inimaginabile in viata unui om sunt de fel acelea unde este chestie de viata si de moarte. Poate de dragul discutiei in care ne-am angajat noi doi, imi vei da macar un exemplu in care circumstantele te-ar forta sau constrange sa molestezi sexual un copil.

Eu consider periculoasa notiunea de doamne-doamne si diavol la carma constiintei si vointei umane, pentru ca astfel de notiune salta responsabilitatea de pe umerii individului si o pune in spinarea a ceva imaginat.

Eu sincer mai degraba ma tem de persoane volatile gen fulg ca tine, decat de univers cu arsenalul lui de circumstante cu tot. Fereasca-ne duamne duamne ala despre care vorbesti tu, de oameni care in orice secunda pot fi "facuti praf" de catre universul circumstantial, fara ca ei sa aiba vreo vointa, moralitate si ratiune de exersat. Sa inteleg ca la tot pasul in fiecare dintre noi se afla un violator, un ucigas, un psihopat, un pedofil, un monstru care doarme in subconstient pentru ca nu e trezit la realitate de catre circumstantele potrivite ? Permite-mi sa ma indoiesc de aceasta teorie care reiese din spusele tale.

In incheiere trebuie sa-ti spun ca raspunsul tau la acea intrebare nu numai ca m-a surprins dar m-a socat. Chiar nu as fi crezut ca te-ai putea considera un pedofil in stare de somnolenta subconstienta care poate fi trezit daca exista o convergenta de circumstante prielnice. Care ar putea fi alea, ma depaseste rau de tot. Ma duc sa-mi ridic mandibula de pe podea, ca mi s-a dislocat si cazut cand ti-am citit raspunsul.

Pippo a scris:

Si cu ce termen ai fi vrut sa ma adresez celor ce s-au ocupat de problema asta de morala? Cu "astronauti"?!

Sa te abtii. Spune-ti parerea ta fara a avea pretentia ca e unica valabila.

Pt unii mai conteaza bunul simt, macar in familie, ca atare il si sustin.

Anca , care a fost reactia mamei cind a fost surprinsa ?

Rusine, indiferenta, naturalete, spaima, disperare , tupeu,sustragere de la vina, invinovatirea lui ??

Cum a infruntat in prima faza situatia si pe tine ??

Sa te gindesti bine, ca ala e sentimentul adevarat.

Restul face parte din strategia de a fi acceptata si iertata.

Naeema a scris:

In incheiere trebuie sa-ti spun ca raspunsul tau la acea intrebare nu numai ca m-a surprins dar m-a socat. Chiar nu as fi crezut ca te-ai putea considera un pedofil in stare de somnolenta subconstienta care poate fi trezit daca exista o convergenta de circumstante prielnice. Care ar putea fi alea, ma depaseste rau de tot. Dar e bine totusi sa stiu cu cine interactionez.

Naema apreciez foarte mult postarile tale in general, sunt fan. :flowers:

Postari de genul lui Pippo mi se par ipocrite, de bravada ( da doamne asa sa fie si sa nu creada ce spune).

Unii vor intr-atit sa dovedeasca cit sunt ei de deschisi si fara idei preconcepute, incit o dau in barci.

Fara limita, fara reguli, fara, fara, conduce la lipsa de personalitate, nu e nimic bun in asta, un soi de cameleoni.

Pippo a scris:

MORAL

hai ca nu-i jignitor sa-ti spuna ca sustinem o atitudine onesta, morala.

asta nu inseamna ca fac morala cuiva si-s moralizatoare.

mi se rupe cum procedeaza altii, dar nu trebuie sa fiu de acord cu ei.

trebuie sa ne fie si rusine acuma sa mai gindim fair-play, ca nu-i la moda !!

Nu-i vorba de asta... e o chestiune de bun simt si de etica pe forum - na, ca sa aiba pretext sa ma faca moralist. Ca idee, pe forum se dezbat idei, nu se comenteaza userul.

io stiu ce zici tu, dar unii nu se pot abtine cind nu li se impartasesc conceptiile.

si cu toate astea nu vreau sa ramina cu impresia ca a tine la morala e ceva ce poate jigni.

ma jigneste ideea lui ca asa ceva ar trebui sa fie jignitor.

De fapt nu te poate jigni ceva ce tu nu esti de fapt. Te superi numai daca te simti cu musca pe caciula. Eu nu sunt un moralist si nu tin la morala, si asta am dovedit-o cu prisosinta pe forum. Singurul principiu dupa care ma ghidez, e sa nu fac rau altora, prin libertatile mele. Si cu asta am gatat offtopicul. Sa priceapa, cine poate si ce poate.

Strict la subiect, ce dumnezeu sa mai spun? Uite, ce am facut eu intr-o situatie oarecum similara, din familie - am mai scris asta pe undeva. Mi-a fost sick sa reinnod legatura, dar am mers si am vorbit cu omul si i-am explicat frumos de ce imi este sick. Asta a fost cel mai bine. Nu ne-am mai purtat pica, nu ne-am urat, dar nici nu a mai trebuit sa fac compromisuri fata de mine si sa trebuiasca sa socializez cu oameni cu un caracter pe care eu il consideram mizerabil.

YasmiSL a scris:

.

Anca , care a fost reactia mamei cind a fost surprinsa ?

Rusine, indiferenta, naturalete, spaima, disperare , tupeu,sustragere de la vina, invinovatirea lui ??

Cum a infruntat in prima faza situatia si pe tine ??

buna.in momentul in care i-am gasit nu mi-am dat seama imediat de reactiile lor ,nu am putut sa observ ce simt ei in acel moment ,am plecat f repede stiu ca mama a incercat sa vina dupa mine si m-a strigat si stiu ca a tipat la el ceva de genul sa ma opresca sa nu plec in starea aia cu masina,iar prima oara cand am vazut-o dupa chestia asta a fost la spital,era disperata,extrem de ravasita, dar nu am cum sa spun din ce cauza ca se intamplasera 2 lucruri f grave si nu mi-am dat seama daca era asa mai mult din cauza fratelui sau a ceea ce se intamplase,oricum parca parea ceva mai mult decat de obicei...tata m-a intrebat daca am vorbit cu ea la telefon ca-l sunase pe el sa-l intrebe daca stie ceva de mine,asta dupa ce si ea si el("iubitul")m-au sunat de cateva ori dupa ce am plecat de acasa dar bineinteles ca nu le-am raspuns....apoi a incercat de f multe ori sa vb cu mine ..plangea cand o respingeam ...nu a incercat sa dea vina pe el si nici sa se sustraga de la vina ,ci doar imi cerea sa o ascult ,ceea ce nu am facut pana acum ...inevitabil dau ochii cu ea cand ma duc sa-mi vad fratele si am vazut-o uneori ca se uita asa mai lung la mine nu stiu sa explic exact cum ..