Mama ne-a distrus familia!

adal* a scris:

Poate ca bucuria de a fi facut dragoste cu iubitul propriei fiice a vindecat-o deja.

Poate durerea de acum se datoreaza tocmai faptului ca si-a invins propria fiica in rivalitatea dintre doua femele pentru un mascul.

Cam asta a fost nivelul la care a actionat mama.

ce s a intamplat intre ei a fost acum 6 ani cand fratele meu traia inca, insa era grav bolnav...Si ea era daramata din cauza bolii lui...El a murit de 4 ani...Deci ce a facut nu a fost ca sa si vindece durerea provocata de moartea lui, ci ca nu mai judeca traumatizata de boala lui...

Insa acum nu mai conteaza asta, am inteles si am iertat.

Ce ma ingrijoreaza acum (off mereu trebuie sa ne ingrijoreze cate ceva) este starea ei psihica in sensul ca nu mi se pare chiar ok sa fie asa "obsedata" de fratele meu...Am mai zis ca nu sunt mama si nu stiu cum as reactiona daca mi s ar intampla asta, dar...

Uneori cand ma duc la parinti si il intreb pe tata ce face mama zice "isi face ritualul" adica se duce in camera lui, "vorbeste" cu el etc cum am mai zis

am mai vazut un comportament asemanator la bunica din partea tatalui...Si ei ii murise un baiat si cand eram mica si mergeam cu ea la cimitir , desi pana sa ajungem se comporta normal, cand ajungeam incepea sa planga si sa urle aproape ca un animal...Asa percepeam atunci ca si copil si ma speriam..Apoi cand plecam isi revenea..Si pt ea trecusera 30 de ani, nu 4...

De asta nu stiu daca este normal comportamentul ei sau nu..Poate ar fi bine sa mearga la un psiholog, poate ar ajuta o...

HayesAnca a scris:

am mai vazut un comportament asemanator la bunica din partea tatalui...Si ei ii murise un baiat si cand eram mica si mergeam cu ea la cimitir , desi pana sa ajungem se comporta normal, cand ajungeam incepea sa planga si sa urle aproape ca un animal...Asa percepeam atunci ca si copil si ma speriam..Apoi cand plecam isi revenea..Si pt ea trecusera 30 de ani, nu 4...

Ce facea bunica ta se numeste bocit. E un obicei stravechi, pe care il mai respecta unele femei in varsta de la tara. Am patit-o si eu cu o ruda in varsta. Am mers cu ea la mormantul cuiva foarte apropiat amandurora si a inceput sa urle ca din gura de sarpe chiar cand am ajuns la mormant. Mi s-a parut evident ca e teatru. Am rabdat ce am rabdat si cand i-am spus sa inceteze, ca altfel plec, s-a oprit de parca as fi apasat pe buton. Groaznic moment!

adal* a scris:

Traim in era iertarii. Trebuie sa-i iertam pe cei rai si abjecti, fara posibilitatea si pretentia de a fi iertati, cei ce iarta, sau fac fapte bune.

Interesant punct de vedere. Ar merita dezbatut intr-un topic. De vreo 2 ani imi storc creierii sa-mi dau seama cum e cu iertarea si nu-i dau de cap.

Eu cred că nimic nu ii justifica gestul, dar tu stii mai bine.

Si nu cred ca ai iertat, cred că doar ai trecut peste și atât.

Da, este indicat sa meargă la psiholog.

Allexandrra a scris:

Ce facea bunica ta se numeste bocit. E un obicei stravechi, pe care il mai respecta unele femei in varsta de la tara. Am patit-o si eu cu o ruda in varsta. Am mers cu ea la mormantul cuiva foarte apropiat amandurora si a inceput sa urle ca din gura de sarpe chiar cand am ajuns la mormant. Mi s-a parut evident ca e teatru. Am rabdat ce am rabdat si cand i-am spus sa inceteze, ca altfel plec, s-a oprit de parca as fi apasat pe buton. Groaznic moment!

cred ca ai dreptate:)

nu se compara cu mama

Allexandrra a scris:

Interesant punct de vedere. Ar merita dezbatut intr-un topic. De vreo 2 ani imi storc creierii sa-mi dau seama cum e cu iertarea si nu-i dau de cap.

Nu initiez topice pentru ca mi-e greu sa le sustin si in general am idei razlete, si perioade cand postez si altele cand fac altceva.

Dar ideea era ca se incearca o noua viziune a iertarii. Adica iertarea este acum doar pentru cei mai rai dintre noi, pentru ca se considera ca restul sunt irelevanti, turma.

In curand toate notiunile relevante ale civilizatiei crestine vor primi alte conotatii. Este un proces care se pare ca in conditiile actuale nu mai poate fi oprit.

adal* a scris:

Poate ca bucuria de a fi facut dragoste cu iubitul propriei fiice a vindecat-o deja.

Poate durerea de acum se datoreaza tocmai faptului ca si-a invins propria fiica in rivalitatea dintre doua femele pentru un mascul.

Cam asta a fost nivelul la care a actionat mama.

Trebuie sa mai adaug ca in ziua de azi apar conditii foarte iesite din comun din cauza dementiei insa nu vrea nimeni sa diagnozeze conditii mentale ca persoanele par a fi normali la prima vedere.  "prind muste" unde nu era nici unu, era reprezentat unu fara minte cand eu eram copil, sau chiar daca mergea si vorbea ca oricare, la un moment dat am auzit ca a facut o crima odioasa ... un cunoscut al parintilor si-a ucis mama, altu pe bunica, una tanara pe copilul ei ca tatal copilului l-a facut de rusine in oras ca nu este al lui copilul.   Nu erau capabili de mers la munca, dar acasa faceau cate ceva, asta este un semn, dar si care lucra, doar la munca putea sa concentreze, la nimic altceva.

Cel mai reu este de stabilit la ce nivel este dus mintea cuiva si de ce este capabil sa faca.   Unu pe aici a dat foc casei de jur-imprejur si el a plecat de acasa, sotia dormea.

Vecinii au chemat ajutor, el a sarit de pe drum intr-o prapastie cu masina.   Lumea stia ca traiesc bine chiar.   Batrinetea este alta boala. 

Deloc nu cred ca ea s-a bucurat  de ceva cand a facut ,,, cu tanarul.  Nici nu cred ca stia ce face.  De rivalitate nici vorba nu poate fi, desi asa se pare.

Trebuie sa intrebi pe cineva de meserie, ca sa vezi ce-ti spune, de asta nu sint multi in Azil de Nebuni, ca nu pot fi diagnozati.  Planeta e plin de nebuni in libertate!!!   

HayesAnca a scris:

ce s a intamplat intre ei a fost acum 6 ani cand fratele meu traia inca, insa era grav bolnav..  nu mai judeca traumatizata de boala lui...

Ce ma ingrijoreaza acum ... intreb pe tata ce face mama zice "isi face ritualul" adica se duce in camera lui, "vorbeste" cu el etc 

Acel planset in cimitir am vazut si eu la o persoana minora, m-a surprins ca la unguri n-am mai vazut asa ceva, dar se imprumuta mereu obiceiuri, m-am gandit.  Cand sa plecam, deja se comporta normal, era in durere ca-i murise mama, am inteles ca urmeaza o traditie cu acel planset.   

Daca mama ta si vorbeste cu fiul decedat, deja a ajuns prea departe, daca si bunica avea conditia astas dupa 30 de ani.   Doar pentru linistea ta ar trebui sa intrebi un specialist.

Stii care-i situatia cand pierzi un parinte???  Te vei simti vinovata ca n-ai mai facut ceva pentru ea s-o ajuti!!!  si asta dispare cu greu.