Ce suntem cu adevarat

Souls Destroyer a scris:

Ei nu. De parca te indragostesti asa hocus-pocus. Ceva se intampla. Se genereaza sens. Se genereaza sensul ca femela aia ...

Acolo este vorba despre programarea fiintei. Iar programarii fiintei ii este dat un sens, menit sa o mascheze. Pe principiul De un copac, nu vezi padurile. Qualia este doar un copac.

Studiaza tu despre qualia (un copac) si rezuma totul la ea (el), ca altii au surse (paduri) cuprinzatoare si substantiale (variate si in infatisare si in profunzime).

Ai observat ca maniera in care mentionezi despre qualia si sens este specifica unei propagande ? Procesorul de informatie primeste un punct minus pentru lipsa spiritului de observatie.

Souls Destroyer a scris:

Chiar si cercetatorii isi fac o parte din prezentari cu informatii de pe wikipedia. E cea mai smechera sursa de informatii care a fost inventata pana in prezent.

... pentru cei care iau de-a gata cele prezentate. Exista sintagma Publicul țintă.

Exact ca aceia care invatau comentariile, in loc sa studieze operele si sa le comenteze.

Erotics, nu inteleg ce zici. Poate ar trebui sa vorbesti in limba romana si sa explici cat mai mult si sa folosesti exemple.

lupini a scris:

Dacă aş şti cum să leg nous-ul de inteligenţa artificială, cu siguranţă l-aş fi legat. Dar încă nu ştiu cum. Nous-ul e de fapt conştienţa, adică acea capacitate care mă face pe mine lupini, să ştiu că sunt om, şi nu ...pom.

.

Păi tocmai asta e, că n-ai cum. Sau, mai bine zis, nu ai cum să faci acest lucru făcând apel la Platon. Dacă vrei să faci asta trebuie să cauţi alte modele, în afara celui platonician şi chiar aristotelian. Şi o să-ţi spun de ce...

Termenul nous era un concept central al filosofiei greceşti. La Anaxagoras, Parmenide şi Socrate era privit ca principiu care organizează cosmosul, agentul creativ al cosmosului. De cele mai multe ori a fost trdus prin minte, însă semnifica acea parte sau sferă a psyche-ului (termen tradus ulterior prin suflet) capabilă de înţelegere, de actul intelectual, de activitate intelectuală, spre deosebire de celelalte procese mentale. Dacă se accepta că psyche (sufletul) era comun tuturor fiinţelor, atât omului cât şi animalelor şi chiar plantelor, atunci nous-ul (facultatea prin care se sesizau esenţele) era văzut ca o facultate specific omenească, cel puţin Aristotel era clar în acest sens.

Platon îl descrie ca fiind partea raţională şi imortală a psyche-ului (sufletului), de aici unii l-au tradus ulterior prin spirit. Aristotel distinge două aspecte ale nous-ului, anume nous patetikos şi nous poietikos, termeni traduşi prin "intelectul pasiv" şi "intelectul activ". Intelectul pasiv era înţeles ca parte materială, care se naşte şi dispare odată cu corpul, care la naştere era tabula rasa, dar capabil să devină, care se dezvolta odată cu desfăşurarea vieţii individului. Iar intelectul activ era cel capabil să sesizeze esenţele, şi care era etern şi nemuritor. După cum spunea chiar Aristotel: "Nous-ul e preexistent corpului şi pare că intră în el ca ceva divin".

Inca o chestie de precizat in vederea cautarii raspunsului la intrebarea: "Cum anume genereaza creierul sens ?" A raspunde la o intrebare inseamna a intelege cum anume se desfasoara fenomenul despre care intrebarea intreaba. Iar intelegerea e o qualie, deci o atribuire de sens. Intelegerea are loc abia in momentul in care creierul reuseste sa atribuie un sens procesarii pe care o face in mod sintactic in inconstient. In momentul in care i-a gasit raspunsul, ii atribuie sens si ni-l aduce astfel in constient. Pentru a intelege ce e sensul, trebuie sa se atribuie sens... sensului insusi. Poate lucrul asta nici macar nu e posibil. Poate nu se poate crea o masina oricat de complexa care sa poata atribui sens sensului. Si atunci misterul asta va ramane cu noi pentru totdeauna.

Viziunea asta are implicatii interesante si in domeniul cunoasterii. (Nu sunt eu citit intr-ale filozofiei, asa ca nu stiu care e pozitia oficiala cu privire la cunoastere si modul in care cunoasterea e dobandita). Dar rezolvand problema qualiei si intelegand ca aceasta e sens, cunoasterea se rezuma la a atribui sens lumii inconjuratoare. Iar cum sensul e qualia, cunoasterea nu inseamna doar sa inveti matematica sau sa citesti operele lui Eminescu sau orice chestie dasta intelectuala. Cunoasterea inseamna orice atribuire de sens. Orice qualia e cunoastere. Ratiunea care pare a fi mama cunoasterii, e si ea doar o qualie si singurul motiv pentru care se afla pe prima pozitie e deoarece la stadiul actual de dezvoltare, se pare ca e profitabila cunoasterea prin atribuirea de sens matematic si logic. Dar n-avem nicio garantie ca asta poate merge la infinit. Poate peste 1000 de ani, copiii la scoala in loc sa invete matematica, vor invata cine stie ce lucruri complet inimaginabile pentru noi si cu intelegerea pe care o vor capata (din nou, inimaginabila pentru noi), vor putea construi mai bine masinariile viitorului decat o facem noi azi folosind principii matematice.

Abc, vezi ca am pus o carte in biblioteca, Filosofia mintii. Cred ca te-ar interesa foarte mult. Eu am rasfoit-o, dar nu am timp acum sa o aprofundez. Merita toata atentia. Autorul chiar stia ce vorbeste.

lupini a scris:

Eu spun că aici intervine Lumea Ideilor a lui Platon. Cumva, printr-un fenomen încă nedescoperit, creierul uman are acces la acea lume a ideilor şi a sensurilor, ceea ce inteligenţa artificială nu are....încă.

M-am gandit acum la ce implicatii ar avea asta. Daca lumea platonica e adevarata, atunci acolo exista toate ideile, toate sensurile posibile. Iar asta suna de-a dreptul periculos. Pentru ca asta ar cam insemna ca acolo exista si Dumnezeu. Si oare o sta acolo inchis ? Sensurile alea demne de un zeu nu vor fi niciodata accesate de un creier ? Sau exista si alte procese de comunicare intre lumea fizica si lumea platonica in afara de creiere ? Si atunci ar insemna ca Dumnezeu e cam liber isi poate face de cap prin lumea fizica.

Abc2009ro a scris:

M-am gandit acum la ce implicatii ar avea asta. Daca lumea platonica e adevarata, atunci acolo exista toate ideile, toate sensurile posibile. Iar asta suna de-a dreptul periculos. Pentru ca asta ar cam insemna ca acolo exista si Dumnezeu. Si oare o sta acolo inchis ?

Nu ar insemna asta. Ar insemna ca acolo exista si ideea de Dumnezeu.

Abc2009ro a scris:

Daca lumea platonica e adevarata, atunci acolo exista toate ideile, toate sensurile posibile. Iar asta suna de-a dreptul periculos. Pentru ca asta ar cam insemna ca acolo exista si Dumnezeu.

Nu-mi mai amintesc care filosof, dar cred că e unul dintre "Marii Germani", care a spus ceva asemănător. Spunea el: "ştiu că nu există nicăieri nicio divinitate reală, însă trăiesc periculos, ca nu cumva după moarte să am o surpriză neplăcută".

Allexandrra a scris:

Nu ar insemna asta. Ar insemna ca acolo exista si ideea de Dumnezeu.

Nu numai ideea de Dumnezeu, ci si ideile pe care le poate avea El. Pentru ca daca Dumnezeu ar fi real, ar avea si el idei. Si ideile Lui tot din lumea platonica ar veni. Practic daca ai putea citi lumea platonica asemeni unei carti, ai gasi acolo un capitol: "Cum ar fi sa fii Dumnezeu ?" in care sunt descrise toate ideile pe care El le-ar putea experimenta daca ar exista pe bune.

Abc2009ro a scris:

daca ai putea citi lumea platonica asemeni unei carti

Oare de ce nu se poate citi ? Sau de ce unii o citesc (involuntar) mai bine decât alţii ? Aici fac referire la marile genii. Aceştia (unii) au revelaţii (accesează) Lumea Ideilor, încă înainte de a şti să scrie, în copilărie.

Studierea creierelor marilor genii, ar putea să ne ofere răspunsuri.