Ce suntem cu adevarat

Vriies a scris:

După mine n-ai elucidat niciun mister. Nu te supăra, însă părerea mea e că nu te-ai interesat suficient de o serie de aspecte ale psihicului şi conştiinţei, nici n-ai sondat în sfera metafizicii să vezi cum e cu deosebirea dintre spirit şi conştiinţă şi din cauza asta ai, aşa, senzaţia că l-ai prins pe D-zeu de picior...

În fine, fie cum vrei tu!...Şi m-aş bucura mult ca cei ce vor citi p'aici să-ţi împărtăşească şi ei această bucurie a elucidării misterului.

Nu "in fine". Daca nu esti de acord cu ce zic, argumenteaza. Chiar sunt interesat sa vad de ce viziunea pe care eu o prezint nu e corecta. Deci zici ca nu m-am interesat de deosebirea dintre spirit si constiinta. Explica-mi-o tu. Pentru ca din punctul meu de vedere, tu folosesti "spiritul" pentru a explica acea magie a constiintei, magie pe care eu tocmai ce am eliminat-o explicand ca tot ce experimentam sunt sensuri. Sensurile se simt, asta e natura sensurilor. Sensul nu e o definitie intr-un dictionar. Ci natura sensului (felul in care sensul se manifesta/modul de existenta al sensului) e aceea de simtamant (de orice fel ar fi el: iubire, ganduri, culori, intelegeri de limbi straine, etc.).

Erotics a scris:

Indragostirea nu este o problema si nu este ceva de rezolvat. Deci, nu are nevoie de informatii. Si, astfel, nu intra in procesari de informatii.

Ei nu. De parca te indragostesti asa hocus-pocus. Ceva se intampla. Se genereaza sens. Se genereaza sensul ca femela aia ti-ar da niste pui grozavi si prin urmare trebuie sa sari pe ea sa perpetuezi specia. Evident ca natura nu avea cum sa iti spuna lucrul asta afisandu-ti un mesaj in fata ochilor: "Du-te baaa si fa sex." Asa ca modul in care sensul ca aia reprezinta o femela prin intermediul careia tu iti poti perpetua genele, este generat este sa te faca sa te indragostesti. Indragosteala e fix acel sens. Si asta e tot ce trebuie. Odata ce esti indragostit, stii ce ai de facut.

Probabil ce va induce pe voi in eroare e ca aveti o definitie ingusta a ceea ce reprezinta sensul. Voi probabil va ganditi doar la ceva de genul: "Da ma, are sens ca daca arunci o minge de la etaj, sa cada spre pamant." Dar asta e doar un exemplu. In cazul asta, este un sens de nivel inalt pe care il poti si rationaliza. Dar sensurile includ o categorie mult mai larga de fenomene (cum am explicat pana acum, absolut orice qualia). Sa dau iar exemplul cu problema de mate. O cititi prima data si spuneti: "Dar n-are niciun sens. Nu inteleg nimic." Dar dupa o juma de ora de gandire, ziceti: "Ahaaa... Mama cat sens are. Abia acum imi dau seama." Eh... practic ceea ce s-a intamplat e ca in cadrul constiintei ti s-a generat sens nou de catre creier. Ai o qualia noua. Ai qualia de intelegere a respectivei probleme de matematica. IMPORTANT: Nu ati fi putut intelege acea problema, daca nu ar fi existat qualia de intelegere care sa va comunice acel lucru. Iar qualia e sensul pe care creierul l-a atribuit acelei probleme de matematica. Daca nu i-ar fi atribuit niciun sens, nu ar fi existat nici qualia de intelegere si ati fi ramas la: "Bai... ma chinui de o juma de ora si tot n-are niciun sens." Eh... acelasi lucru se intampla cu absolut toate experientele constiente. Vezi culoarea rosie abia in momentul in care creierul a procesat informatiile venite de la ochi de asa natura incat sa le atribuie sens. Iar sensul ala e culoarea rosie. Analog cu problema de matematica, ati putea zice inainte sa vedeti: "N-are niciun sens, nu vad nimic." iar dupa ce vedeti: "Ahaaa... Mama cat sens are. Uite, e rosu."

Sper ca acum e mai clar.

Souls Destroyer a scris:

Creierul e calculatorul care muta electronii de colo-colo de asa natura incat acea miscare sa reprezinte sens. Iar sensul ala e constiinta. Dar eu nu stiu ce-i ala sens, asa ca la momentul asta nu pot da o explicatie cum miscarea unor particule, fie ea si foarte ordonata, sa reprezinte sens.

Incep sa pricep. Intr-adevar, e greu de combatut ideea ca nu ne deosebim de niste computere. Tot asa cum nici simulismului nu i pot aduce contraargumente decisive. (Lupini, ai cunostinta de argumente impotriva simulismului?).

Parerea mea e ca ti-ar trebui niste clarificari conceptuale, ca sa te faci mai bine inteles. O sa iti citesc postarile de pe topicul asta si revin cu un raspuns mai consistent.

Allexandrra a scris:

Parerea mea e ca ti-ar trebui niste clarificari conceptuale, ca sa te faci mai bine inteles. O sa iti citesc postarile de pe topicul asta si revin cu un raspuns mai consistent.

Citeste-le doar pe astea recente de cand zic de qualia = sens. Ca in alea mai vechi aveam alte intelegeri pe care nu le mai tin acum.

Souls Destroyer a scris:

Nu "in fine". Daca nu esti de acord cu ce zic, argumenteaza. Chiar sunt interesat sa vad de ce viziunea pe care eu o prezint nu e corecta. Deci zici ca nu m-am interesat de deosebirea dintre spirit si constiinta. Explica-mi-o tu. Pentru ca din punctul meu de vedere, tu folosesti "spiritul" pentru a explica acea magie a constiintei, magie pe care eu tocmai ce am eliminat-o explicand ca tot ce experimentam sunt sensurial sensului) e aceea de simtamant (de orice fel ar fi el: iubire, ganduri, culori, intelegeri de limbi straine, etc.).

Pardon! Păi tu eşti cel care a afirmat într-o postare anterioară: "Da, exista si altceva in afara de lumea fizica: lumea spirituala. Exact despre asta e acest topic. Doar ca lumea spirituala e in stransa legatura cu lumea fizica".

Deci cine-i ala care foloseşte spiritul pentru a explica magia conştiinţei, pe care apoi o elimini? Ah, să înţeleg că ai înlocuit magia conştiinţei cu magia spiritului, doar că atunci când te invită cineva să explici te rezumi la a afirma că spiritul = conştiinţă

Allexandrra

Erotics a scris:

Fiecare din cele 5 simturi prestate asupra aceluiasi subiect, ne imprima cate un sens diferit de al celorlate 4. Formularea 5 sensuri, cu referire la 5 simturi, este corecta si are sens.

Spre exemplu:

Nu vezi cu gura. Nu mirosi cu urechile. Nu auzi cu nasul. Iar cu mintea, nu simti.

5 simturi pentru 5 sensuri. Primele se concretizeaza intr-o stare sau traire, sensurile intr-un singur sens.

Souls Destroyer a scris:

Ana are mere nu este informatie. Nu poate rezolva nicio problema, exact asa cum ai observat, adaugand ca este necesar un secund. Intai este creata problema. Apoi pentru punerea lor in problema.

Ana are mere este prezenta, o relevare.

Ana a furat mere este o informatie. Problema este furtul, iar tertul este Gigel care a anuntat politiei lipsa merelor.

Erotics a scris:

Allexandrra

Spre exemplu:

Nu vezi cu gura. Nu mirosi cu urechile. Nu auzi cu nasul. Iar cu mintea, nu simti.

5 simturi pentru 5 sensuri. Primele se concretizeaza intr-o stare sau traire, sensurile intr-un singur sens.

Am inteles. Simtul gustului pentru sensul de sarat, acru, dulce, amar. Limpede precum cristalul.

.. si iute, ca sa fie 5.

@Vriies, chiar in primul post afirmam:

Souls Destroyer a scris:

3. Exista 3 tipuri de existenta: matematica, fizica, spirituala (constiinta).

Unde dupa cum vezi, am si pus in paranteza "constiinta", asta insemnand ca sunt sinonime. Am folosit termenul de "spirit" doar pentru ca mai multi oameni sa stie exact la ce ma refer. Dar acum am lamurit lucrurile astea. Spirit = Constiinta = Sens.

Oricum, topicul e de acum 1 an jumate, de atunci nu mai consider ca exista tipul fizic. Exista doar matematica si sens. Dar chiar si viziunea asta o pot oricand revizui pe masura ce inteleg mai multe lucruri. De exemplu acum ma intreb cum de pot exista lucruri carora potential li se poate atribui sens, chiar daca nu exista niciun observator. Cum ar fi: gravitatia, electricitatatea, etc. Sau nu cumva creierul e atat de insetat de sens incat atribuie chiar si acolo unde nu e ? Iar daca in lumea externa totusi nu exista sens, atunci ce mai reprezinta matematica ? 1+1=2 e un adevar matematic sau un adevar ce tine mai mult de sens ? Mi-e ca o sa imi revizuiesc viziunea de asa natura incat sa cred ca singurul lucru care poate exista de la sine e sensul.

Cred ca am mai pus imaginea asta si in urma cu cateva pagini, dar o mai pun o data pentru a evidentia cat mai mult posibil ideea de qualia = sens. Cele 2 patratele indicate de sageti au ambele ACEEASI culoare. Ambele sunt GRI. (daca le scoti din context, ambele vor fi gri). Si atunci cum e posibil ca griul sa fie nu numai vazut colorat dar si in 2 culori DIFERITE ? Totul tine de sens. Culorile nu sunt altceva decat sensul pe care creierul il atribuie informatiei luminoase. In primul caz, peste toata imaginea este suprapus un filtru galben si creierul se gandeste ca daca filtrul ala galben ar fi dat la o parte, atunci patratica indicata ar fi albastra. Prin urmare, ii atribuie sensul de albastru si se genereaza qualia de albastru, deci o vedem albastra. Acelasi lucru in imaginea din dreapta. Creierul vede ca peste toata imaginea este suprapus un filtru albastru deci ajunge la concluzia ca patratica indicata de sageata trebuie sa fie galbena, deci ii atribuie sensul de galbena si astfel ne apare qualia de galben.

E interesant ca iluziile astea optice sunt cunoscute de atatia oameni, dar nimeni nu se prinde defapt de mesajul pe care ele il transmit, respectiv qualia = sens.

Vriies a scris:

Păi dacă faci apel la Platon, atunci trebuie să ai în vedere că accesul la acea lume a ideilor (conform lui Platon) se face prin intermediul acelui nous care e o caracteristică spirituală sau, simplu spus, prin intermediul spiritului însuşi care constituie esenţa fiinţei umane. Cum poţi să legi nous-ul sau spiritul (pe care Platon îl postula ca fiind esenţa sau principiul fiinţei umane) de o inteligenţă artificială?

Dacă aş şti cum să leg nous-ul de inteligenţa artificială, cu siguranţă l-aş fi legat. Dar încă nu ştiu cum. Nous-ul e de fapt conştienţa, adică acea capacitate care mă face pe mine lupini, să ştiu că sunt om, şi nu ...pom.

Dau un exemplu:

În copilărie, primul cuvânt pe care omul îl spune, e mama. De fapt nu chiar mama, ci forme "primitive" ale cuvântului, cum ar fi: a-a, ua-ua, ba-ba, sau alte variaţiuni, care cu timpul, prin intermediul legii numerelor mari, ajunge să pronunţe cuvântul corect mama, şi pe urmă, odată cu avansarea în vârstă, toate cuvintele.

Micul copil "ştie" că mama e acea fiinţă umană pe care el o vede zilnic, care îi dă să mănânce, îi dă să bea, îl îngrijeşte, îl iubeşte....şi aşa mai departe. Asta se întâmplă pe la vârsta de un an. Până la doi sau trei ani, dacă vede o pisică ce are pui, sau un câine ce are căţei, sau o găină cu pui, sau alte animale ce are pui pe lângă ele, copilul intuieşte că acel animal cu pui e...mama puilor. E fascinantă chestiunea asta: cum poate intui un copil care ştie că mama e un om, că un animal cu pui e şi el..mamă ?! Eu spun că intervine problema universaliilor, adică a prototipurilor de mamă, din Lumea Formelor, cu care nous-ul leagă ideea de mamă-om, cu ideea de mamă-animal, care la rândul lor sunt sub o umbrelă mai mare a ideii de prototip a celui care dă naştere şi îngrijeşte. Adică nous-ul face să recunoaştem prototipul general de mamă.

Totul începe de la atribuirea cuvântului mamă, omului care dă naştere şi îngrijeşte, adică după ce cuvântul mamă înglobează sensul de mamă. Apoi, odată cu atribuirea de sensuri cuvintelor din limbajul natural, nous-ul face legătura cu alte prototipuri asemănătoare din Lumea Ideilor. Asta o numim intuiţie. Asta face ca oamenii să se deosebească în genii, şi...mai puţin genii: nous-ul anumitor oameni e mai harnic.

Souls Destroyer a scris:

problema e care e relatia dintre lumea platonica si lumea fizica si ce rol are creierul in toate astea.

Până în prezent au fost "decriptate" rolurile celor cinci organe cu care interacţionăm cu lumea "materială". În decurs de câteva secole s-a ajuns să se cunoască ce rol au ochii, ce rol au urechile, ce rol are nasul, ce rol are limba, şi ce rol are pielea. Toate astea s-au făcut în decurs de sute de ani. A mai rămas ceva: ce rol are creierul ? Eu spun că aşa cum cele cinci organe sunt intermediare între "lumea fizică" şi "lumea minţii", aşa şi creierul e un organ intermediar între Lumea Ideilor şi conştienţă. Studiul celor cinci organe a durat sute de ani, însă studiul creierului nu are decât aproximativ 100-150 de ani. Viitorul ne va aduce probabil descoperiri formidabile.

Allexandrra a scris:

Lupini, ai cunostinta de argumente impotriva simulismului?

Am avut, dar le-am uitat. Asta arată că nu erau interesante.

Cine le cunoaşte, mi le poate aminti.

Souls Destroyer a scris:

Exista doar matematica si sens.

Într-un fel, asta e şi convingerea mea.