Toate sunt iluzii , da ? Plecam de la propozitia asta. Propozitia "toate sunt iluzii " se include in toate ? Se include caci "toate" desemneaza o totalitate, un intreg dincolo de care nu mai avem nimic. Altfel ar trebui sa ne exprimam asa : "Toate sunt iluzii, cu exceptia acestui adevar, anume ca toate sunt iluzii" In prima propozitie n-am creat nicio exceptie. Pana cum s-a inteles ? Ok, mergem mai departe. Neavand o exceptie, vom raporta semnificatia propozitiei noastre la ea insasi, caci si propozitia cu pricina se include in toate, in totalitatea care nu lasa rest. Ce obtinem ? Obtinem ca , de vreme ce "toate sunt iluzii", trebuie sa fie o iluzie si faptul asta " ca toate sunt iluzii". Propozitia insasi "toate sunt iluzii " ca si adevarul ei devin , de fapt , niste iluzii. Corect ? Corect. Si , de vreme ce o iluzie si faptul ca totul este o iluzie, inseamna ca nici iluzia totalitare nu este mai mult..decat o simpla iluzie, nu un adevar. Deci nu sunt toate iluzii, caci ar trebui sa le consideram o iluzie insasi faptul asta, ca toate sunt niste iluzii. Practic adevarul propozitiei noastre cade prin ceea ce numim autoraportare.
E ca si cum ai spune ca totul e fals. Daca totul e fals, e falsa si propozitia care spune ca totul e fals, si daca nu e totul fals inseamna ca ceva trebuie sa fie adevarat.
Ok , s-ar putea iesi din cercul asta, dar e putin mai complicat prin distincita dintre limbaj si metalimbaj, daca socotim valoarea de adevar a unei propozitii ca tinand de metalimbaj si continutul ei ca tinand de limbaj sau cam asa ceva. Desi cred ca faza asta e mai mult o smecherie.
:D