Desi liberul arbitru ar putea fi desfiintat doar pe baza argumentului ca totul functioneaza dupa legile fizicii, unii ar putea intreba: "Si atunci de ce totusi simtim ca alegerea ne apartine, daca nu e asa ?" O intrebare cu adevarat buna, pe care si eu mi-am pus-o, dar careia nu i-am acordat suficienta importanta pana astazi. Tot ce puteam raspunde era: "E o iluzie.", dar fara a avea ceva argumente. Ei bine... stand astazi in pat si ascultand Magica, am luat intrebarea asta si am atacat-o cu mai multa seriozitate. Iar raspunsul e surprinzator de simplu: "Nu simtim ca alegerea ne apartine." Exact, e o iluzie, si sa explic putin si cum anume vine asta. Noi nu simtim ca alegerea ne apartine. Noi doar credem ca asta simtim. Defapt noi doar simtim CEVA, ceva total la nimereala. Fiecare actiune a noastra are asociata o senzatie, cu totul la nimereala. Cu timpul, pentru ca atunci cand faceam o actiune, si simteam ceva, creierul a invatat sa asocieze acea senzatie (total aleatoare!) cu actiune interprinsa. Atunci cand faceam o alegere, in creier se simtea senzatia de bambilici. Tot facand alegeri de-a lungul vietii, creierul a ajuns sa asocieze senzatia de bambilici cu actiunea de alegere. Astfel ca am ajuns ca atunci cand facem o alegere, sa simtim ca "alegem". Dar e doar o iluzie. E doar o senzatie aleatoare asociate actiunii de alegere.
Cum am ajuns eu la aceasta fascinanta si totodata simpla concluzie ? Ascultand Magica, una din melodii imi amintea de o senzatie tare placuta dintr-o iarna cand aveam o gagica si ma dusesem prin oras sa caut crengute de brad sa impodobesc scrisoarea pe care urma sa i-o trimit. Acel sentiment e ceva unic, ce e asociat fix cu acea perioada din viata, e un sentiment irepetabil. (Cu totii avem mai multe astfel de sentimente unice asociate cu evenimente speciale din viata noastra). Cum ceea ce s-a intamplat atunci e irepetabil, singura cale prin care il mai pot retrai e fie doar vag amintindu-mi manual de acele vremuri, fie repetand o parte din acele vremuri, respectiv ascultand muzica pe care o ascultam in acea perioada. Din aceste exemple, se poate vedea usor cum fiecare actiune are asociata o senzatie unica si total aleatoare. Iar cum evenimentele acestea sunt unice, ne amintim aceste senzatii ca pe ceva special. In cazul actiunilor repetate zi de zi, aceste senzatii ajung sa se identifice cu actiunea in cauza.
Si uite asa ajungem noi sa asociem sentimentul de bambilici cu actiunea de alegere si sa zicem: "Avem liber arbitru. Asta simtim. Simtim ca noi suntem cei care facem alegerea."
Alte nelamuriri dragii mei ? :)