Ce suntem cu adevarat

Stiinta are din pacate un singur raspuns la asta: din greseala. Am auzit destul lucrul asta. Asta este ceva cu care eu nu sunt de acord.

Pai nimic nu se intampla din greseala. Greseala e ceva uman.

frumos spus, doar omul face greseli, in rest sunt intamplari

nu vreau a scris:

Stiinta are din pacate un singur raspuns la asta: din greseala. Am auzit destul lucrul asta. Asta este ceva cu care eu nu sunt de acord.

Ma refer la constiinta ta, nu la corpul fizic. Iar raspunsul este: existi pentru ca existi. Poate ca suna a tautologie, dar e mai profund de atat. Va puteti da seama de ce e mai profund ?

Athmy a scris:

frumos spus, doar omul face greseli, in rest sunt intamplari

Asta e doar filosofeala ieftina. Omul e parte din natura. Va lasati in continuare inselati de faptul ca avem o forma diferita fata de materia "moarta". Dar tot suntem supusi legilor fizicii.

Eu nu m-am referit la corpul fizic. Cand exist in planul fizic, exist cu toate. Existam ca sa invatam - asta e raspunsul. Al meu, cel putin.

Abc2009ro a scris:

Asta e doar filosofeala ieftina. Omul e parte din natura. Va lasati in continuare inselati de faptul ca avem o forma diferita fata de materia "moarta". Dar tot suntem supusi legilor fizicii.

Nu incepe si tu ABC. Nu s-a demonstrat nicaieri ca tu ai dreptate iar noi nu. Pana atunci filosofia asta ieftina pe unii ii ajuta, precum poate te ajuta si pe tine sistemul tau de gandire, care mie personal mi se pare arid si inutil pt relatiile inter-umane. Nu stiu la ce-mi foloseste sa cred ca sunt robot, in schimb greseala o pot integra in comportamentul uman responsabil, sa lupt sa o corijez, nu sa o pun pe seama legilor fizicii si rabd-o nenica. De aici si pana a justifica cine stie ce comportamente aberante, ca nu este padure fara maracini (ca in natura), si de a le "incuraja" existenta, mai e un pas.

Abc2009ro a scris:

O alta intrebare de reflectat: De ce existi ? (la intrebarile astea astept raspunsuri cat mai stiintifice, adica nu filosofii de genul: "pentru ca sa aduc pace in lume")

Pentru ca vreau!!! simplu ~~~ si nu trebuie sa dau explicatii filozofice ca din moment ce sint aici, sint in forta/puternica si fac ce vreau!!! altcineva a vrut sa exist si eu ca sa-l iubesc

Intre timp priviti filmuletul:

Are celula alba liber arbitru ? Caci asa pare.

Si acum un comentariu despre filmuletul cu celula alba. In cazul nostru, al oamenilor, voua nu va vine sa credeti ca nu aveti arbitru, pentru ca aveti parte de o experienta constienta foarte complexa. Iluzia ca liberul arbitru exista e atat de puternica incat pur si simplu refuzati sa reflectati la cum ar fi daca totusi nu ati avea liber arbitru. Filmuletul cu celula alba va ajuta in aceasta directia. Cum urmareste ea bacteria ? Ca doar nu are creier. Simplu: reactii chimice. Bacteria lasa in urma anumite semnale chimice, care declanseaza reactii chimice in celula alba, reactii ce o fac sa se miste in asa fel incat sa urmareasca bacteria. Totul e un proces automat. Si totusi arata atat de "vie"... plina de viata, de constiinta, de liber arbitru. Dar va induc in eroare forma si miscarile ei. Dar tot ceea ce este, este o adunatura de substante chimice structurate perfect pentru rolul pe care il indeplineste.

Dar ea este doar un mecanism simplu. Rolul ei este doar de a elimina bacteriile din corp. Dar in principiu, nu e cu nimic diferita fata de creier. Creierul doar ca e mai complex si indeplineste mai multe functii. ATAT. Dar, ca si in cazul celulei albe, totul se petrece in mod automat pe baza reactiilor chimice perfecte pentru rolurile pe care le indeplinesc: reactii chimice pentru vedere, pentru auz, pentru sentimente, pentru ratiune, etc.

Nu va mai lasati inselati de complexitatea noastra. Liberul arbitru e doar o iluzie.

Athmy a scris:

Nu incepe si tu ABC. Nu s-a demonstrat nicaieri ca tu ai dreptate iar noi nu. Pana atunci filosofia asta ieftina pe unii ii ajuta, precum poate te ajuta si pe tine sistemul tau de gandire, care mie personal mi se pare arid si inutil pt relatiile inter-umane. Nu stiu la ce-mi foloseste sa cred ca sunt robot, in schimb greseala o pot integra in comportamentul uman responsabil, sa lupt sa o corijez, nu sa o pun pe seama legilor fizicii si rabd-o nenica. De aici si pana a justifica cine stie ce comportamente aberante, ca nu este padure fara maracini (ca in natura), si de a le "incuraja" existenta, mai e un pas.

Aici nu vorbim despre cum ne ajuta sistemele noastre de gandire. Vorbim despre cum functioneaza lucrurile in realitate. Ce ai zis tu e ca si cum: "Pe mine nu ma ajuta cu nimic ca 1+1=2. Pe mine ma ajuta 1+1=3. Deci voi crede ca 1+1=3." Daca te ajuta asta, da, poti sa crezi ce vrei. Dar realitatea nu tine cont de credintele noastre. Ea este asa cum este. Si cel mai probabil e asa cum o descriu eu aici.

The Unknown a scris:

altcineva a vrut sa exist si eu ca sa-l iubesc

Nu a vrut nimeni ca tu sa existi. Existi si atat. Si sa explic si cum vine asta. Prin insasi natura existentei spirituale, orice are existenta spirituala, are proprietatea de a simti. Creeaza un spirit, si el automat va simti, prin insasi natura lui. Deoarece noi avem si existenta spirituala, automat si simtim. Suntem pentru ca suntem. Adica simtim tot ceea ce simtim, avem senzatia de individualitate, de localizare in corpul in care suntem localizati, pentru simplul motiv ca existam.

Creezi un spirit intr-o caramida, spiritul ala se va chinui toata viata din cauza ca nu va putea merge/etc., din simplul motiv ca exista. Iar acel spirit nu ar fi putut fi niciodata altceva. El prin insasi natura existentei spirituale, va fi un spirit intr-o caramida si atat. El niciodata nu ar fi putut fi un spirit intr-o pasare, pentru ca acela ar fi fost un alt spirit.

Deci existi (traiesti, simti, gandesti, etc.) pentru simplul motiv ca s-a intamplat sa apari. Tu nu esti tu, esti doar un exemplu de existenta spirituala. Esti la fel ca si o piatra oarecare, amandoi s-a intamplat sa existati. Ce te face pe tine sa te crezi special(a), e faptul ca simti. Dar asta tocmai pentru ca ai existenta spirituala. Prin insasi natura ta, ai proprietatea de a simti. Dar nu e nimic special la asta. E doar o proprietate si atat, doar un fenomen al naturii.

Sarcina electrica a particulelor elementare are proprietatea de a atrage sarcini de semn opus si de a respinge sarcini de acelasi semn. Existenta spirituala are proprietatea de a simti. Puteti observa ca amandoua sunt acelasi lucru, si anume doar proprietati ? Simtirea e la fel ca sarcina electrica. Una e o proprietate spirituala, cealalta o proprietate fizica. Dar ambele sunt doar anumite forme de existenta. Si la fel cum sarcina electrica urmeaza legile fizicii, la fel si simtirea noastra urmeaza legile fizicii. Puteti sa observati aceasta asemanare ?

Liberul arbitru, nu este o notiune cu un sens cosmic, univesral; este un termen inventat de oameni pentru a descrie ceva, din nou, uman. Greu sa demonstrezi ca aceasta nu exista. Sa luam de exemplu notiunea de "a merge". E ceva specific animalelor (deci si noua, la naiba, ca animale demonstram zilnic ca suntem, cei mai multi dintre noi). O planeta nu merge. Nici fulgerul, nici vantul. Si nici curentii marini. Atunci cum ar putea spune un om, ca oamenii nu merg? Ba asta fac zilnic! Asa si cu liberul arbitru; el nu inseamna ca avem libertate totala, sau macar multa, ci inseamna ceva-ul ala pe care il cunoastem din viata noastra. Cum, atunci, sa nu il avem?

Si "doi": Cum ar fi atunci, dupa parerea ta, sa avem acest liber arbitru? Prin contrast, I mean, cu ceea ce chipurile suntem? Cat de liber ar trebui sa fie acel arbitru, ca sa fie ceva valabil?