AngelBoy91 a scris:
Buna la toata lumea.....
Povestea vieti mele este cam lunga si sper sa nu va plictiseasca....
Lucrurile incep cam asa de mic m-am simtit singur pentru ca copii de la bloc nu imi erau prieteni pentru ca eu eram slab.....iar familia..
Din pacate aceste traume au sa te urmareasca toata viata.
Le poti insa tine sub control, dar este obligatoriu sa intelegi ca e firesc ca din cand in cand (mai ales cand esti abatut, melancolic, nedormit, obosit) sa se reactiveze. Acest lucru este firesc, ia-l ca si atare.
Nu ne defineste ce induram in viata, ci ceea ce razbim!!
Sa nu mai lasi pe nimeni niciodata sa iti spuna cum esti. Invata sa dai replici hotarate, nu dure - nu cred ca te reprezinta duritatea..si hotararea nu inseamna ca te falsifica, ci doar te pune pe picioare.
Cui ii cade bine sa auda jigniri la adresa sa?
Nimanui.
Nu mai accepta sa ti se vorbeasca urat. Daca nu poti impune asta, detaseaza-te fara sa iti ceri scuze si sa spui la revedere. Indeparteaza-te de caracterele negative tot cat poti. Nu te simti vinovat pt asta. Daca te doboara, nu mai ai cum sa ii mai ajuti nici pe ei, nici pe altii (pe care cu adevarat i-ai putea ajuta odata in felul tau).
Refuza sa mai pui la suflet jignirile. Sunt doar frustrari refulate si atat. Se intampla ca tu sa permiti sa fii tinta lor,..dar daca ar fi altul in locul tau, care ar lasa garda jos ca si tine - la fel ar pati. Asa ca nu o lua personal. Nu esti tu vinovat ca altii sunt frustrati.
Nu esti vinovat nici ca simti nevoia sa-i ajuti, nici ca nu reusesti sa o faci.
Accepta-te, respecta-te si impune si celorlalti sa te respecte. Daca nu o fac, pentru tine sa nu mai existe. Ar fi 'lost-lost' situation.
Pana la urma tu ai probleme doar la capitolul 'gestionarea situatiei'.
Hai, capul sus! Nu ai de ce sa-l tii aplecat in fata nimanui.