Equilibrium Girl a scris:Hmmm...nu te supara ca-ti zic dar problemele tale nu-s chiar asa grave deloc. Ceea ce te face sa le vezi asa ar fi varsta si poate faptul ca esti un pic mai sensibil...intr-adevar in perioada adolescentei multi dintre noi poate s-au simtit ca tine: singuri si neintelesi de parinti.
Pana la urma asta e viata: cu totii avem probleme de toate felurile, important este sa vezi mereu lucrurile bune din viata ta, doar asa vei reusi sa treci peste cele rele.
Ca sa intelegi mai bine ce zic gandeste-te ca sunt oameni in scaun cu rotile, ei si-ar da viata sa aiba macar o zi cum ai tu.
Eu cred ca nu trebuie sa mai pui la inima asa mult cand persoanele din familie se mai iau de tine, tine-te de job, cauta-ti o iubita si incearca sa-ti faci un grup de prieteni apropiati, indiferent ce spun parintii despre asta.
Te provoc sa ne spui si ce e bun si frumos in viata ta, daca doresti :)
Poate aveti dreptate nu vreau sa va contrazic dar cand te trezesti dimineata si incerci sa fii vesel si se gaseste cineva din familie sau din jur sati strice tot nu e prea bine.
Iar in legatura cu ce ati spus si anume ca sunt oameni in scaun cu rotile....stiu am zis si in povestioara mea ca am facut la un moment dat o cadere de calciu dupa acea cadere de calciu facuta pe baza de nervi si stres mi sa spus sa stau in pat sa nu ma mai enervez sa dorm cat trebuie sa mananc la timp....cum nu prea pot din diferite motive cum ar fii munca care numi permite sa dorm cum ar trebui si sa mananc la timp iar stresul e prezent zilnic din cauza datoriilor persoanelor din jur....de 3 ani de zile ametesc si am niste stari cateodata de imi vine sa plang...dar ma gandesc ca sunt oameni care au boli grave si niciodata nu spun mie rau...nu ma simt prea bine pentru ca,consider ca sunt oameni care simt dureri in fiecare minut iar lipsa mea de calciu care imi da ameteli e nimica toata....
Si sunt si parti bune in viata mea cum ar fii: prieteni care incearca sa ma sustina,faptul ca sunt persoane care cred in mine,faptul ca nu duc lipsa de mancare sau haine ca alti....deci nu totul e negru dar dupa 10 minute bune vin ore rele....Multumesc...
DidaJames a scris:Angel, e foarte normal sa suferi din cauza respingerii si dispretului familiei. daca ai un loc de munca, eu zic sa muncesti, sa te intretii tu singur, iar restul sa fie pe locul doi.
cat despre prieteni si dragoste.....nu-ti doresc sa afli cum e atunci cand un prieten bun la care ii mult, sa-ti infinga zambind un cutit imens in spate, pana in maduva oaselor si p-orma sa aiba pretentia sa-l mai numesti prieten.
iti spun eu cum e: abea mai poti respira, abea mai poti gandi, abea mai poti functiona sub greutatea loviturii.
si eu merg de multe ori plangand pe strada. nici macar pe un buceps nu ma doare de ce zic cei care ma vad.
daca asta te ajuta, plangi, plangi si iar plangi.
Am trecut prin multe momente cand prietenii mau injunghiat pe la spate dar ceea ce ma face sa zambesc e ca acum acei prieteni au nevoie de mine si spre surprinderea tuturor nu le-am inchis usa in nas le-am aratat ca sunt OM...mersi mult de raspuns !!!
cat despre pensat, sfatu meu e sa renunti la penseta si sa incerci ceara de epilat pentru fata. pe bune.
Darianna a scris:AngelBoy, nu ai posibilitatea sa pleci de acasa, sa te intretii singur? Sa iei un apartament cu chirie, impreuna cu altcineva si sa te detasezi un pic de ai tai? Vei fi mult mai relaxat si va veti si privi, reciproc, cu alti ochi. Cand nu vei mai locui cu parintii tai, sa vezi ce bine va veti intelge...
Pe de alta parte, incearca putin autoironia si hazul de necaz. Am senzatia ca iti si cam plangi de mila si nimanui nu ii plac oamenii care nu au nimic frumos sau de bine de zis, ci doar se plang si se plaaang... Toti avem probleme si, tinand pe langa noi un om care nu vede niciodata partea plina a paharului, nu facem decat sa ne incarcam negativ si fugim de ei. De cele mai multe ori, inconstient.
Din pacate inca nu am posibilitatea financiara sa pot pleca sa stau singur in chirie pentru ca salariile sunt mici costurile intretineri sunt mari..am zis ca m-as muta sa am numa bani de intretinere si de mancare in rest nu-mi mai trebuie nimic as fii mult mai linistit dar asta e viata...
Iar eu in viata de zii cu zii nu sunt o persoana care plange si se plange....incerc pe cat posibil sa vad partea plina a paharului iar lumea din jur ma stie ca pe o persoana care glumeste...zambesti....zambesc pentru ca a nu arata celor din jurul meu ca sunt slab exista o singura persoana din prietenii mei care ma vazut plangand pentru ca restul nu vreau sa vada ca plang sa sufar...ca ma doare pentru ca asa stiu ce puncte slabe am si pot sa loveasca....Din acest motiv am intrat pe forumul asta ca sa pot spune si eu ce ma doare si sa primesc niste sfaturi...incurajari....Multumesc !!!
MULTUMESC TUTUROR DIN SUFLET PENTRU RASPUNSURI SI PENTRU INCURAJARI !!!
