IMI CER SCUZE DACA VA PLICTISESC...
Revin scriindu-va cu lacrimi in ochi fiindu-mi rusine de faptul ca sunt barbat si plang...dar asta e viata niciodata nu este asa cum aii vrea tu sa fie...De ceva vreme ma simt cazul la pamant...ma simt ca o stea care crede ca nu-si mai are locul pe cer...pentru ca m-am saturat de tot....m-am saturat sa fiu mintit...m-am saturat ca atunci cand am o zii buna sa imi fie frica ca vor urma multe zile proaste....cu ce am gresit eu oare? Am incercat sa fac bine la toata lumea...am incercat sa ajut cu toata fiinta mea chear daca uneori uitam ca exist...poate o sa spuna multa lume ca sunt slab de caracter...ca trebuie sa lupt..da poate...dar ma chinui de prea mult timp sa zambesc atunci cand in sufletul meu este furtuna..sa ma mint ca totul va fii bine si la fiecare picior in fund sa spun ca e un pas inainte la cate picioare in fund am luat acum trebuia sa fiu departe si totusi sunt aici singur cu singuratatea si durerile mele fara ca cineva sa inteleaga ce simt...fara ca cineva sa vada ca nu mai pot...ca sufar...ca imi e greu....
Nu vreau sa creada nimeni ca nu am facut greseli in viata am facut...si poate o sa mai fac pentru ca sunt om pentru ca oricine greseste dar nu cred ca merit tot ceea ce mi se intampla...merg pe strada si vad oameni fericiti oameni care zambesc si zambesc si eu doar ca sa nu se vada ca in sufletul meu e furtuna doar pentru ca sa nu vada toata lumea ca sufar...in ultima vreme ies din casa ma plimb singur si plang...plang pentru ca ma descarca pentru a nu ajunge sa fiu depresiv si pentru ca nu am motive sa rad...
Intrebarea mea este de ce exist? si de ce atatea lacrimi doar pentru mine am ajutat pe toata lumea si de multe ori cum am zis am uitat de mine....am dat totul pentru cei din jurul meu ca sa ii vad zambind macar un minut si asta ma facea pe mine sa zambesc iar eu ce am? NIMIC defapt am multe lacrimi...


