Cred ca am fost invatati sa ne sabotam singuri dpdv al relatiilor sufletesti prin impulsul de a le asocia neaparat cu cele fizice. Nu cred ca e cineva de vina pentru ca se simte asa, e un reflex al vremurilor noastre, cand comunici frumos cu o persoana de sex opus apropiata ca varsta (presupun ca si varsta conteaza)sa iti pui astfel de probleme. Nu stiu cine a indus oamenilor impresia ca nu pot avea mai mult de o asemenea conexiune spirituala la un moment dat si ca cel cu care o stabilesti trebuie sa fie alesul din toate punctele de vedere.
Noi avem des perceptia cum ca relatia spirituala e faza de inceput iar cea fizica e punctul final, intensitatea maxima.De asta selectam o persoana dintre toate cele cu care avem relatii sufletesti frumoase, pentru a atinge nivelul fizic de apropiere.
In realitate insa, daca ne gamdim bine,relatia spirituala e punctul final si e de mai multe feluri, nu e nevoie sa amestecam merele cu prunele. Relatii spirituale putem avea cu zecile, daca pur si simplu lasam la usa orice alt fel de gand cu acele persoane si interactionam cu ele la un nivel neafectat de orice fantezii fizice. E un mod de a privi viata cu totul lipsit de complicatii. Asa nu ne mai indepartam de oameni de teama inconstienta ca s-ar putea sa avem alte ganduri cu ei, pentru ca excludem din start acele ganduri, definim din start natura posibilei noastre relatii.
Am observat si pe forum dileme legate de asta, o persoana care simte ca se apropie de alta si se sperie de asta ca si cand consecintele firesti ar consta intr-o relatie fizica, eventual casatorie samd. Cred ca e de vina preconceptia cum ca oamenii in general nu trebuie sa fie apropiati intre ei, nu trebuie sa isi comunice ganduri sau sentimente adanci decat daca au acel tip de relatie. De aici si teama multor persoane ca prea se inteleg bine cu x, oare ce se intampla intre ei? Apropierea si comunicarea sunt ceva uman, firesc, lucruri care depasesc bariere ca sexul, varsta, nationalitatea etc. Sau ar trebui sa fie, ar teebui sa genereze bucurie, nu teama. Zic eu.
Alt paradox este ca oamenii implicati intr-o relatie au uneori o perceptie rasturnata asupra firescului comunicarii si astazi sunt mai degraba gelosi pe comunicarea dintre partener si o alta persoana decat pe un eventual contact fizic, considerand ca sufletul acelei persoane le apartine intr-un fel. Lasand la o parte cutume, religie etc, realitatea biologica e ca monogamia e foarte sanatoasa dpdv fizic si al reproducerii. Dar in mod bizar multi astazi ar prefera sa fie inselati fizic de 2 ori pe saptamana decat sa creada ca partenerul interactioneaza sufleteste cu alte persoane, moment in care devin foarte gelosi.
Doi oameni nu vor corespunde niciodata 100% dpdv al ideilor, aspiratiilor, preferintelor. Interactionand cu altii ne dezvoltam, evoluam. Nu trebuie sa fie ceva vinovat sau generator de confuzii.
