Calin-file-poveste a scris:
Caut sa inteleg unde am gresit la nivelul mentalului.
Ma obsedeaza intrebarea: De ce? Asta vreau sa inteleg.
De ce mi-au mers lucrurile rau dupa gestul pe care l-am facut?
Nu e o greşeală, ci mai mult o necunoaştere. Şi nu trebuie să te autoblamezi, ci să îţi asumi lecţia şi apoi să cauţi să nu mai faci. Adaugă asta la experienţa de viaţă.
Iar ca să dau un răspuns la întrebara ta: "De ce ţi-au mers lucrurile rău după gestul pe care l-am facut ?", eu generalizez şi întreb: "De ce le merge românilor aşa de rău, deşi se strâng buluc pe la biserici, fie de Bobotează, fie de Înviere, fie de Înalţare, fie de Coborâre, fie de...aducerea unor oase (moaşte)...fie de altceva...unde se se donează bani ?"
Răspunsul, eu zic că e următorul: în loc ca românii să dea bani preoţilor lacomi, care îi amăgesc pe oameni că le va merge bine dacă le dau bani, mai bine ar dona acei bani construirii de şcoli, care să facă posibilă creşterea culturii şi civilizaţiei oamenilor. Oricărei naţiuni fără cetăţeni educaţi, îi merge rău, şi pe urmă ne uităm la tot felul de analişti "politici" dând vina unul pe altul.
În cazul tău, lucrurile ţi-au mers rău pentru că deşi aveai nevoie de bani, i-ai dat unor oameni lacomi, nerecunoscători, care te-au amăgit că dacă le dai bani, Dumnezeu te ajută. Adică, ai vrut să mituieşti pe Dumnezeu. Aşa ceva nu se poate. Dumnezeu vrea să ajuţi oamenii nevoiaşi, nu preoţii lacomi.
Dumnezeu nu blamează, ci chiar încurajează învestiţiile în bănci, pentru a obţine profit.
Citeşte în Biblie "Pilda talanţilor", în cartea lui Matei. Pun mai jos textul:
"Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa.
Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui, şi a plecat. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.
Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: <Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.>
Stăpânul său i-a zis: <Bine, rob bun şi credincios. Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpânului tău!>
Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: <Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi. Iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.>
Stăpânul său i-a zis: <Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău !>
Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: <Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ. Iată-ţi ce este al tău !>
Stăpânul său i-a răspuns: <Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat. Prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu ! Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos. Dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are !
Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.>"
Aceasta e celebra pildă a talanţilor, din Biblie ! De menţionat că talanţii sunt banii, iar zarafii erau un fel de bancheri, sau schimbători de bani. Se poate observa că celui care nu a investit banii, i s-a luat chiar şi ce-a avut. Aşa trebuia să faci şi tu Căline: să dai banii la zarafi, adică la bănci, sau să-i investeşti, în loc să-i dai la popi ! Din cauza asta, Dumnezeu vrea să-ţi ia chiar şi ce ai.
