Intrebare despre donatii!

In urma cu vreo 7 ani de zile m-am lasat influentat de mama si am facut amandoi o donatie foarte consistenta (raportat la posibilitatile noastre financiare) catre o manastire.

Recunosc in mod sincer ca am avut ceva asteptari, chiar daca mi s-a spus ca nu trebuie sa pretind ceva in schimb.

Suma era undeva pe la vreo 3/4 din averea de o viata a mamei. Ea a devenit o persoana foarte religioasa.

De mult ma framanta ceva. Bun, am donat acei bani. Nu astept nimic de la Dumnezeu, ca doar nu e banca sa iti dea profituri si nici sa iti implineasca dorintele.

Neale Donald Walsch spune ca atunci cand faci o donatie nu trebuie sa pretinzi nimic in schimb si atunci lucreaza o lege a Universului: ceva de genul ca oricum ti se intoarce de 10 ori mai mult suma donata.

Dar de ce mi-a mers din ce in ce mai rau dupa aia?

Dupa ceva timp am ramas fara serviciu, am trecut printr-un divort, am probleme de sanatate. Nu imi gasesc de munca pe nicaieri de vreo 2 ani, desi caut permanent.

Acuma zic si eu asa: Bine, bine Dumnezeu nu e obligat cu nimic fata de mine , de acord. Dar chiar asa nu tine de cont de gestul ala macar si ma lasa sa ma zbat ca pestele pe uscat?

Nu pot sa zic ca si inainte imi mergea grozav in viata, dar parca dupa asta toate s-au inrautatit si nu vad nici o iesire din situatia in care ma aflu.

Am intors problema pe toate partile:

Dumnezeu nu exista?

Daca exista, poate ca nu e prezent in ortodoxie?

Am gresit ca am donat banii? sau ca am asteptat sau sperat?

Am gresit ca am dat unei manastiri?

Stiu ca nu sunt un sfant, dar nici nu imi amintesc sa fi omorat pe nimeni. De ce imi merg toate anapoda ?

Fara mistouri, vreau un sfat serios daca se poate! Multumesc frumos!

Calin-file-poveste a scris:

In urma cu vreo 7 ani de zile m-am lasat influentat de mama si am facut amandoi o donatie foarte consistenta catre o manastire.

Acuma zic si eu asa: Bine, bine Dumnezeu nu e obligat cu nimic fata de mine , de acord. Dar chiar asa nu tine de cont de gestul ala macar si ma lasa sa ma zbat ca pestele pe uscat?

Şi Gigi Becali face donaţii pe la mănăstiri, şi degeaba, Steaua nu câştigă campionatul.

Aminteşte-ţi de Cain şi Abel. Ambii au făcut "donaţii" către Dumnezeu, însă pe a lui Cain, Dumnezeu nu i-a primit-o, din cauza răutăţii.

Şi mai zice ceva Isus, fiul lui Dumnezeu: "Nu oricine Îmi zice: "Doamne, Doamne", va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri."

Tu ai făcut o donaţie unde nu trebuia, şi ai făcut-o pentru a obţine beneficii materiale, ori, Dumnezeu nu e bancă unde să investeşti pentru a obţine un profit.

Calin-file-poveste a scris:

Dar de ce mi-a mers din ce in ce mai rau dupa aia?

Poate tocmai te aduce in situatiile in care sa-ti pui intrebari si sa cauti raspunsuri, si te scoate din situatii care te tin blocat, schimbarea fiind perceputa deseori ca evenimente negative. Daca ti-ar merge bine, ai continua sa-ti pui intrebari si sa cauti raspunsuri? Sau tot ce-ti doresti in viata este sa-ti mearga bine, sa traiesti bine si atat?

Cand Dumnezeu te iubeste si te ajuta, te stimuleaza intr-un fel sau altul sa-l cauti si sa-l intelegi, pentru ca asta este cel mai mare si singurul bine real pentru tine.

Cred ca e gresit ca ai asteptat si ai sperat, pe undeva iti pare rau de donatia facuta. E bine sa donezi atat cat sa nu regreti apoi gestul. Nu e bine sa donezi din constrangere sau fara sa iei in considerare cat de mult ai si tu nevoie de acei bani, ca sa iti duci existenta.

Si eu am 'donat' o suma mare pt mine la un moment dat. Dar nu m-am gandit prea mult pt ca nu imi facea gaura in buget, poate pt o luna era mult. Apoi am uitat, acum imi amintesc ca de un gest altruist. Rasplata poate veni si dupa 20 de ani, fara sa stii daca avea legatura directa sau indirecta cu donatia facuta de tine.

Mai bine donai banii aia la un orfelinat decat la manastire. Daca intradevar vroiai sa-ti faci o pomana, ajutai oameni nevoiasi decat sa bagi banet in fundul maicilor si a preotilor care stau si se roaga toata ziua in fumuri de tamaie.

Cat traieste omul invata. Intre timp pune tu baza in ce zice nenea Walsch ca precis o sa ti se intoarca donatia aia multiplicata la 10. Precis, precis.

Multora le merg multe anapoda si nici ei nu-si amintesc sa fi omorat pe cineva. Asta e viata. Nu esti tu ales in mod special de Univers, ca sa-ti mearga prost, dar daca astepti bunastare multiplicata in baza de donatii la salasuri religioase, asteptare placuta in continuare. Singura multiplicare care se intampla este in conturile bisericesti unde ajung donatiile alea. Donatorii au parte doar de substractii, unele chiar considerabile precum in cazul tau.

PS: Din cate spui tu, donatia aia era din averea mamei tale, deci la ce te referi cand spui ca te-ai lasat influentat de ea sa faci o donatie considerabila ? Nu erau banii tai nu ? Sau aveai si tu ceva de zis in legatura cu cheltuirea lor ? Iar daca ea vrea sa-si stranga puncte pentru Rai lichidandu-se de avere, asta e treaba ei. Tu ce legatura ai cu toata treaba ?

Apropo, mamei tale cum ii merge de 7 ani incoace ? Avand in vedere ca si-a dat pe apa Sambetii 3/4 din agonisiri...

Calin-file-poveste a scris:

Daca exista, poate ca nu e prezent in ortodoxie?

Stii tu mai multe decat vrei sa para ca stii... :-

Calin-file-poveste a scris:

Am gresit ca am dat unei manastiri?

Evident.

Insa poti repara:du-te si cere-le banii indarat. Cu dobanda aferenta.

Naeema a scris:

PS: Din cate spui tu, donatia aia era din averea mamei tale, deci la ce te referi cand spui ca te-ai lasat influentat de ea sa faci o donatie considerabila ? Nu erau banii tai nu ? Sau aveai si tu ceva de zis in legatura cu cheltuirea lor ? Iar daca ea vrea sa-si stranga puncte pentru Rai lichidandu-se de avere, asta e treaba ei. Tu ce legatura ai cu toata treaba ?

Apropo, mamei tale cum ii merge de 7 ani incoace ? Avand in vedere ca si-a dat pe apa Sambetii 3/4 din agonisiri...

Banii erau adunati de mama mea de-a lungul vietii, dar erau pe numele meu, adica depozitul in banca era al meu.

Si eu si sora mea am primit ceva "mostenire".

Intamplarea a avut loc dupa ce mama a plecat la manastire si m-a rugat (daca vreau eu!) sa donam intrucat e munca ei de o viata. Nu mi-a impus.

Se construia o biserica noua si spunea ca nu au bani sa o termine. Mi-am dat seama mai tarziu ca nu e adevarat si ca nu duc lipsa de "sponsori".

Dar mama credea sincer ca asa e, cum i se spunea. Si eu am crezut-o atunci.

Pentru ca m-ai intrebat, nici mamei nu ii merge prea bine. De vreun an si ceva s-a intors de la manastire definitiv.

Regreta tare mult ca nu a putut rezista in manastire. Are probleme cu sanatatea si nu mai putea sta.

A avut toata viata ceva la rinichi si a facut acolo vreo 2 blocaje renale din care si-a revenit cu greu - din cauza frigului, umezelii si a curentului. Al treilea blocaj i-ar putea fi fatal. De fapt si al doilea putea fi dupa cum i-a spus medicul.

Dar regreta foarte mult ca nu a putut rezista si se simte vinovata. Isi doreste sa se reintoarca la primavara cand e mai cald.

In rest ce sa zic, se duce in fiecare zi la biserica la slujbe -dimineata si seara, citeste rugaciuni si acasa, cateodata se trezeste si noaptea sa se roage (cum facea la manastire), citeste mult Vietile Sfintilor si urmareste cand poate Trinitas.

Dar macar e un pic mai bine cu sanatatea de cand s-a intors, ca acasa e caldura iarna si nu mai trebuie sa umble prin frig.

hans a scris:

Stii tu mai multe decat vrei sa para ca stii... :-

Insa poti repara:du-te si cere-le banii indarat. Cu dobanda aferenta.

Nu inteleg ce vrei sa spui, sincer!

M-am gandit foarte mult si eu la asta, sa-i cer banii inapoi. Am vorbit si cu mama si nici nu vrea sa auda de asa ceva. Zice ca daca am hotarat sa dam ceva nu mai putem cere inapoi.

Totusi o sa incerc sa vorbesc cu staretul, sa-i explic situatia delicata in care ne aflam. Stiu ca e ridicol sa ceri darul inapoi si s-ar putea sa se supere, dar n-am ce face. Daca nu ajungeam aici nu imi trecea prin cap sa recurg la asa ceva.

Nu imi fac sperante, nu cred ca mai vad un ban inapoi. O sa spuna ca banii nu mai sunt, ca s-au folosit la construirea noii biserici.

Dar incercarea moarte n-are! Daca spune ca nu imi poate da banii, o sa vorbesc macar pentru o parte din bani. Ii explic situatia dificila si ca avem nevoie un timp de un suport, macar pana trecem de situatia grea de acum.

Totusi nu imi fac cine stie ce sperante.

Calin-file-poveste a scris:

M-am gandit foarte mult si eu la asta, sa-i cer banii inapoi. Am vorbit si cu mama si nici nu vrea sa auda de asa ceva. Zice ca daca am hotarat sa dam ceva nu mai putem cere inapoi.

Totusi o sa incerc sa vorbesc cu staretul, sa-i explic situatia delicata in care ne aflam. Stiu ca e ridicol sa ceri darul inapoi si s-ar putea sa se supere, dar n-am ce face. Daca nu ajungeam aici nu imi trecea prin cap sa recurg la asa ceva.

Nu imi fac sperante, nu cred ca mai vad un ban inapoi. O sa spuna ca banii nu mai sunt, ca s-au folosit la construirea noii biserici.

Cand eram copil era o vorba printre noi : mortul de la groapa nu se mai dezgroapa

Este ridicol si numai sa te gandesti la a cere returnarea unei donatii.

Din moment ce nu te-a obligat nimeni si nici nu ti s-a promis avantaje ( desi tu si mama ta v-ati gandit la aceasta perspectiva) de ce vrei sa ceri anularea unui gest "dezinteresat"?

Calin-file-poveste a scris:

M-am gandit foarte mult si eu la asta, sa-i cer banii inapoi.

Îi vei cere degeaba, pentru că banii ăia s-au cheltuit cu maşinile de lux şi cu podoabele din aur masiv şi pietre preţioase ale "Preafericiţilor", sau cu diferite vizite de lucru (excursii), efectuate cu avioane charter, prin "ţările sfinte".

Mai bine aţi fi donat banii ăia unei şcoli din vreun sat de munte, pentru a avea cu ce se încălzi copiii la ore. Aşa măcar ştiaţi că aţi făcut un mare bine, atât părinţilor copiilor care nu mai trebuie să dea banii pentru medicamente, cât şi copiilor, pentru că ar fi avut parte de confort în clase.

VEMANS a scris:

Din moment ce nu te-a obligat nimeni si nici nu ti s-a promis avantaje ( desi tu si mama ta v-ati gandit la aceasta perspectiva) de ce vrei sa ceri anularea unui gest "dezinteresat"?

Pentru ca avem mari probleme financiare acum, in sensul ca in ritmul asta nu o sa mai avem acoperis, imbracaminte si mancare. Si perspectivele sunt foarte sumbre.

Altfel nici nu m-as fi gandit la asa ceva.

Sunt de acord ca e ridicol sa ceri inapoi, cred ca mi-ar fi si jena sa ii cer, sa intru in pamant de rusine! Nu stiu daca ii voi putea cere, dar cand o sa ajunga cutitul la os nu mai am alta perspectiva.

lupini a scris:

Îi vei cere degeaba, pentru că banii ăia s-au cheltuit cu maşinile de lux şi cu podoabele din aur masiv şi pietre preţioase ale "Preafericiţilor", sau cu diferite vizite de lucru (excursii), efectuate cu avioane charter, prin "ţările sfinte".

Mai bine aţi fi donat banii ăia unei şcoli din vreun sat de munte, pentru a avea cu ce se încălzi copiii la ore. Aşa măcar ştiaţi că aţi făcut un mare bine bine, atât părinţilor copiilor care nu mai trebuie să dea banii pentru medicamente, cât şi copiilor, pentru că ar fi avut parte de confort în clase.

Si eu cred ca ii cer degeaba. Nu cred ca mai vad un ban inapoi, dar as putea incerca cu toata jena pentru ca ma inpinge situatia.

Stiu acum ca era mai bine sa fi donat orfelinatelor sau bolnavilor incurabili. Daca as fi avut mintea de acum nu s-ar fi intamplat, dar ce mai pot face...?

De fapt, daca stiam ca lucrurile o sa mearga foarte rau in viitor nici nu donam nimic. Probabil cu banii aia imi deschideam o afacere.

Daca ar sti omul ce o sa fie....

Atunci toate pareau ca incep sa mearga pe fagasul cel bun! Vina mea e ca nu am stiut sa prevad ce va fi! sau sa iau in calcul si varianta pesimista. nu m-am gandit ca pot aparea atatea evenimente negative intre timp.

Ma intereseaza sa gasesc eroarea din rationamenul meu. Nu stiu daca o sa ajung in situatia penibila de a cere banii inapoi sau daca temerile se vor adeveri si situatia mea se va agrava si mai mult.

Caut sa inteleg unde am gresit la nivelul mentalului.

Ma obsedeaza intrebarea: De ce? Asta vreau sa inteleg.

De ce mi-au mers lucrurile rau dupa gestul pe care l-am facut?

Eu consideram ca trebuie sa mearga bine sau macar normal evenimentele in viata. Paradoxal, totul a mers pe dos decat asteptam.

Vreau sa vad unde anume gresesc pentru a putea repara.

Am gresit ca am sperat sau asteptat ceva anume?

De ce am avut parte numai de "lovituri" si nereusite in ciuda a tot efortul depus?