Trei intrebari scurte:

lupini a scris:

Nu e nevoie să reinventăm acum roata, sau curgerea apei. Ce spui aici, se cunoaşte din secolul 19, de c

octav.c a scris:

Stalagmitele si stalactitele (poate ca si turturii de gheata) nu se pot forma decat unde exista un anumit timp intre picaturile de apa.

Este nevoie de un timp de evaporare al apei, astfel incat acea cantitate infima de calcar dizolvat in apa sa poata, prin uscare, sa se depuna.

Asadar depinde tot de debit!

Imi amintesc ca la Postoina ii spuneam ghidei noastre ca: "Mama stalacmitei este apa, iar tatal este timpul" :)

Formarea stalactitelor si stalagmitelor nu are nici o legatura cu evaporarea apei. Carbonatul de calciu se depune indiferent daca picatura aia de apa s-a evaporat sau nu.

Timpul este intr-adevar necesar deoarece depunerile de carbonat de calciu sunt infime si doar in mii de ani se poate vedea evolutia formei stalactitelor.

VEMANS a scris:

Dupa cum s-a mentionat si de altii quasitotalitatea pesterilor apar in zone calcaroase. Calcarul este din punct de vedere chimic carbonat de calciu care este insolubil in apa. In prezenta apei cu bioxid de carbon( incorporat din atmosfera) se formeaza acid carbonic (ca in sifon) iar acesta reactioneaza cu calcarul transformand carbonatul de calciu insolubil in apa in bicarbonat de calciu relativ solubil. In acest fel se "dizolva" roca calcaroasa formandu-se pesteri , culoare , etc

Stalagmitele si stalactitele sunt rezultatul procesului invers de transformare a bicarbonatului in carbonat.

Exact acesta este procesul chimic. Exact cum zice Vemans.

Din cate imi aduc aminte din lecturile mele, la prima faza (cea de dizolvare a calcarului) mai contribuie si presiunea un pic crescuta pe care o are apa cand strabate fisurile si crapaturile subterane.

Procesul invers: atunci cand apa iese din crapaturile stancii si ajunge intr-o sala de pestera, presiunea scade, bicarbonatul de calciu se depune.

lynxul_negru a scris:

Formarea stalactitelor si stalagmitelor nu are nici o legatura cu evaporarea apei. Carbonatul de calciu se depune indiferent daca picatura aia de apa s-a evaporat sau nu.

Sigur nu are? Ma gandeam sa nu fie spalat carbonatul de calciu daca picaturile curg una dupa alta la intervale scurte de timp.

octav.c a scris:

Am sa caut pe net, pana cand oi ajunge acolo, desi tot nu cred ca poate exista asa ceva.

Uite aici un link, desi banuiesc ca l-ai gasit deja: http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania/cetatile-ponorului.

lynxul_negru a scris:

Exact acesta este procesul chimic. Exact cum zice Vemans.

Din cate imi aduc aminte din lecturile mele, la prima faza (cea de dizolvare a calcarului) mai contribuie si presiunea un pic crescuta pe care o are apa cand strabate fisurile si crapaturile subterane.

Procesul invers: atunci cand apa iese din crapaturile stancii si ajunge intr-o sala de pestera, presiunea scade, bicarbonatul de calciu se depune.

Bun, dar ma intreb de ce apa curgatoare ar largi fisura (aducand-o la dimensiunea unei pesteri) in loc sa o umple cu depuneri?

Poti considera fisurile un soi de filtru, pana la urma. Iar filtrele de regula se infunda, nu se gauresc, nu?

(Eu nu sunt Gica contra, ci doar incerc sa aduc contraargumentele ce imi vin in minte la spusele voastre :))

octav.c a scris:

Totusi, spre exemplu in Tunisia exista doua mici izvoare - singurele surse de apa dulce - de cand se stiu oamenii acolo. Cu toate ca ploua si odata la 5 ani... :(

Si ambele situate sus, in munti...

In Tunisia ploua in fiecare an, nu foarte des ce-i drept dar nu odata la 5 si ma indoiesc ca toata tara aia are numai doua izvoare mititele.

lynxul_negru a scris:

Uite aici un link, desi banuiesc ca l-ai gasit deja: http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania/cetatile-ponorului.

Mda, interesant. Foarte interesant chiar.

Si totusi...

De ce ar cadea restul de tavane, caci vad ca este destul de stabil.

Si, in plus, nu contrazice nici teoria cu ingetul. La urma urmei este un obstacol in calea apei, prin fisurila carora apa a sapat. Fie ca suvoi, fie ca "dalta dislocatoare" formata de inghet.

octav.c a scris:

Sigur nu are? Ma gandeam sa nu fie spalat carbonatul de calciu daca picaturile curg una dupa alta la intervale scurte de timp.

Oricum vorbim de picaturi sau scurgeri mici de apa. Astea formeaza stalactitele si stalagmitele. Acolo unde apa vine in suvoi, el se depune pe albie. Dar acolo unde pica, el poate fi spalat si impins mai la vale pe podeaua pesterii, dar tot se depune. De aceea podelele pesterilor au acel aspect un pic valurit. Carbonatul de calciu se depune cel mai mult chiar acolo unde pica, formand tuguiele pe care le stim, care cresc in mii de ani sub forma stalactitelor/stalagmitelor.

Daca ce zicem noi aici sunt povesti. Apa face asa, apa ingheata, stancile crapa etc. Nu poti spuen asa ceva desprins de un context anume. Fiecare situatie este diferita - stancile au alta compozitie, apa vine cu alta panta, cu alta viteza, cu alt debit, se strecoara printre alte straturi etc. Daca vrei sa citesti mai in detaliu despre pesterile din Romania iti recomand cartea scrisa de un colectiv de autori (speologi, geologi, istorici, biologi) condus de Marcian Bleahu, Pesteri din Romania. Aici ai sa gasesti catalogate si descrise toate pesterile (adica cele cunoscute si explorate pana la mijlocul anilor 70), cu descrierile solurilor, retelei de ape, compozitiei chimice, fenomenelor specifice - cam tot ce misca.

Poti gasi cartea aici: http://profudegeogra.files.wordpress.com/2011/05/pesterile-din-romania.pdf

octav.c a scris:

Bun, dar ma intreb de ce apa curgatoare ar largi fisura (aducand-o la dimensiunea unei pesteri) in loc sa o umple cu depuneri?

Poti considera fisurile un soi de filtru, pana la urma. Iar filtrele de regula se infunda, nu se gauresc, nu?

(Eu nu sunt Gica contra, ci doar incerc sa aduc contraargumentele ce imi vin in minte la spusele voastre :))

Apa (cu dioxid de carbon) care intra prin crapaturi in drum dizolva calcarul si largeste spatiile in milioane de ani pana le transforma in pesteri. Crapaturile nu actioneaza ca un filtru, aici apa actioneaza ca un acid (ceea ce si este, a explicat Vemans, fiindca s-a transformat in acid carbonic), acid care mananca, erodeaza orice.

Naeema a scris:

[/b]

In Tunisia ploua in fiecare an, nu foarte des ce-i drept dar nu odata la 5 si ma indoiesc ca toata tara aia are numai doua izvoare mititele.

Ar trebui sa ajungi odata acolo. De fapt, mi-am dorit sa ajunga fiecare roman acolo. Cred ca tara noastra ar arata altfel...

Da, au doua izvoare, si putin mai mari decat cel din parcul Cismigiu. (poate am sa pun poze)...

Orice tur ai lua, esti dus cu mandrie spre ele.

Sunt locuri unde cum spui tu, poate ploua odata pe an. Nu uita ca au o portie din desertul Sahara, si chiar locul unde s-a turnat Razboiul Stelelor!

In desertul unde sunt izvoarele, ploua cam odata la cinci ani. Cu toate astea izvoarele curg.

Nu au pamant, ci doar nisip. Nu au iarba, balarii, vrabii, lemn, scandura, nu au nimic. Se colecteaza apa de la aparatele de aer conditionat. Asezarile satesti sunt din nisipul argilos, cu case, cafenele, mese si scaune din lut nisipos, acoperite cu tesaturi. Cand ploua, asezarea se topeste si locuitorii pleaca in alta parte... In turul spre izvoare poti vedea astfel se asezari topite...

Camilele nu sunt tinute precum vacile, ci alungate in Sahara, ptr ca nu au ce le da de mancare si apa. Se tin doar una doua, cu care se merge dupa celelalte in sezonul cand vin turistii. De aceea, aproape toate sunt mutilate de franghiile care le-au ramas mici si carnea a crescut peste...

Asa cum sunt, toata industria turismului este aprovizionata din productia proprie. Chiar daca la hotel rosiile sunt basculate din camion...

Oamenii sunt mandrii de tara lor si de viata lor.

Stiu ca ploua atat de rar ptr ca atunci cand am ajus, am intrebat daca sunt sanse de ploaie in cele doua saptamani de concediu, ca sa stim cate zile nu o sa mergem la plaja. Raspunsul a fost: ploua odata la cinci ani :)...

Am multe amintiri de acolo.

Cel mai rau m-am simtit atunci cand m-au intrebat cum este la noi in tara. Si mi-a fost rusine sa le spun ca noi avem pamant negru, iarba, vaci, oi, ploi, izvoare, rauri, fluvii, delta, paduri, lemn, cherestea, si ca ne plangem intr-una de foame, de saracie si de soarta!

I-am raspuns ca "tot cam asa, cum e la voi". Nu puteam sa-i stric omului bucuria de viata. Dar m-am simtit ca un hot! Ca un bogat deghizat in sarac, ajuns in lumea saraciei lucii.

Scuze ptr off topic...

PS. Ca sa nu ramana lumea cu o impresie gresita, orasele sunt super-super, au sisteme audio Bose in oras, pe starzi, in pomi, si o colina cu cele mai scumpe proprietati (din lume?), langa Cartagina. Merita toti banii excursia.

lynxul_negru a scris:

Poti gasi cartea aici: http://profudegeogra.files.wordpress.com/2011/05/pesterile-din-romania.pdf

Multumesc.

Ai descrierile pesterilor incepand de la pag 41. :)