Cum mai stati cu dezvoltarea personala?

Naeema a scris:

eu am sters proverbiala podea dar mersul mai departe este ingreunat de intrebari gen "What if...?".

Foarte interesanta pista. Prin urmare, exact la acest "What if?" trebuie sa lucrezi.

De aici se deschid niste perspective bune.

Cred ca pb ta cu What if? este univesal umana. Oamenii, spre deosebire de animale, pot privi in spate si sa se joace cu variantele de trecuturi, asa cum se pot juca si cu cele de viitoruri.

Asta poate fi un exercitiu de imaginatie minunat, sau unul infernal daca scapa de sub control.

Ar trebui sa aprofundezi putin fizica cuantica. Ai intelege ca nu exista decat un moment PREZENT foarte fragil, in continua schimbare. Trecutul nu exista, nu e sapat nicaieri, in nicio memorie cuantica.

Ceea ce ai tu ca amintire e iluzoriu, sunt doar patternuri neuronale activate chimic de stresori sau triggeri.

Acestea se pot schimba, se pot ameliora, tempera.

Pe de alta parte, exista o teorie cuantica in care se spune ca fiecare alegere a noastra se petrece intr-un univers paralel. Exista in alte universuri paralele variante ale tale care sunt diferite de tine in functie de diferitele lor alegeri la un moment dat, ce le-au dus pe alte cai.

Dar de ce sa iti bati tu capul cu ele? Ele sunt acolo, in universurile lor, si basta.

:)

Din pacate cred ca nu toti oamenii au o tendinta de abstractizare atat de mare incat sa fie incalziti cu raspunsuri din astea. :) Intr-un fel metoda de coping suprema e nihilismul ... dar asta nu inseamna ca e si usor de folosit/abordat.

Typhon a scris:

Din pacate cred ca nu toti oamenii au o tendinta de abstractizare atat de mare incat sa fie incalziti cu raspunsuri din astea. :) Intr-un fel metoda de coping suprema e nihilismul ... dar asta nu inseamna ca e si usor de folosit/abordat.

Sa vedem ce spune Naeema, am incredere in mintea ei ascutita.

Desigur, nu e o solutie ce merge pt toti, dar pt ea cred ca merge.

In plus, i-as mai recomanda sa practice ceva: acceptarea neconditionata de sine in ce priveste trecutul ei.

Si acceptarea neconditionata a celor care i-au influentat viata, benefic sau nu.

Pare simplu, dar nu e. Si da rezultate uimitor de bune.

downtempo a scris:

In plus, i-as mai recomanda sa practice ceva: acceptarea neconditionata de sine in ce priveste trecutul ei.

Si acceptarea neconditionata a celor care i-au influentat viata, benefic sau nu.

Eu inteleg ca tocmai asta nu reuseste.

lynxul_negru a scris:

Eu inteleg ca tocmai asta nu reuseste.

Poate nici nu stie de aceasta metoda.

Nu suntem invatati asta in copilarie, nici la scoala.

Parintii si profesorii ne imbiba cu acceptare conditionata.

De unde sa stim ce e asta, si ce schimbari structurale produce? Nici nu ne trece prin cap.

Trebuie practicat, pentru ca e o cu totul alta cale de viata, de abordare a vechilor probleme.

O perspectiva care schimba felul in care percepem experientele de viata.

Te muti mai incolo, si brusc intelegi altfel totul.

:)

Typhon a scris:

Din pacate cred ca nu toti oamenii au o tendinta de abstractizare atat de mare incat sa fie incalziti cu raspunsuri din astea.

Yep. Aia-s eu. Nu am deloc tendinta de abstractizare in ceea ce priveste unele chestii.

downtempo a scris:

Ar trebui sa aprofundezi putin fizica cuantica.

Ceea ce ai tu ca amintire e iluzoriu, sunt doar patternuri neuronale activate chimic de stresori sau triggeri.

exista o teorie cuantica in care se spune ca fiecare alegere a noastra se petrece intr-un univers paralel

Valeu, ma lasi ? Mai degraba aprofundez niste canabis si sa vezi atunci ce calatoresc io prin universuri paralele. :rot:

downtempo a scris:

Sa vedem ce spune Naeema, am incredere in mintea ei ascutita.

Pare simplu, dar nu e. Si da rezultate uimitor de bune.

Da. Ma'c sa beau un pahar de vin. Cica da rezultate uimitor de bune.

downtempo a scris:

In plus, i-as mai recomanda sa practice ceva: acceptarea neconditionata de sine in ce priveste trecutul ei.

Si acceptarea neconditionata a celor care i-au influentat viata, benefic sau nu.

Mereu am acceptat sinele, cu bune cu rele, cat si pe cei care mi-au influentat viata intr-un mod sau altul. Cu ce am eu problema de acceptare sunt evenimente, nu persoane sau sinele. Se spune ca din greseli inveti si mergi mai departe. Eu am invatat dar totusi continua sa ma macine si nu-mi dau pace, ceea ce face mersul mai departe dificil.

downtempo a scris:

Ar trebui sa aprofundezi putin fizica cuantica. Ai intelege ca nu exista decat un moment PREZENT foarte fragil, in continua schimbare. Trecutul nu exista, nu e sapat nicaieri, in nicio memorie cuantica.

Ceea ce ai tu ca amintire e iluzoriu, sunt doar patternuri neuronale activate chimic de stresori sau triggeri.

Nu poate fi adevarat. Amintiri din vieti ale oamenilor din trecut, in special prin deschiderea mentala cu ajutorul hipnozei, au fost studiate si documentate detaliat. Sunt autori care si-au dedicat viata studiului cazurilor si au fot verificate informatii a caror probabilitate sa fie cazuale e practic 0.

Daca stiinta moderna refuza sa le recunoasca, asta nu inseamna ca o memorie de vreun fel a universului nu exista. Deoarece multi au demonstrat ca memorii de sute de ani exista si se pot recupera aproape de la oricine prin simpla modificare a starii de constiinta prin hipnoza.

Cautati, exista carti serioase pe tema asta. Ca parerea oficiala a stiintei este ca ele nu exista, este treaba lor, asta nu inseamna ca unii cercetatori nu le studiaza si ca existenta lor nu a fost demonstrata. Stiinta de-a lungul istoriei a avut nenumarate idei si credinte absurde asupra a ceea ce exista si cum, si a ceea nu exista, si opinia majoritatii s-a impotrivit adesea schimbarii. Opinia stiintifca a majoritatii este doar o opinie incompleta de moment si nu explicatia absoluta si finala a ceea ce exista si cum, si ceea ce nu exista.

Pippo a scris:

In multe cazuri e vorba de imaginatie, de fabulatie, de capacitatea creierului de a inventa filme ce il conving si pe el.

In alte cazuri unde anumite informatii precise se verifica, am alta ipoteza, pe care insa nu vreau sa o dau aici.

:)

Acum, ce sa zic, eu raman deschis si spre ipoteza cu Cronicile Akashice, sa vedem ce si cum. Mi-ar placea sa studiez pe acolo, daca o fi adevarat.

:)

Povesti de adormit copii.

downtempo a scris:

In alte cazuri unde anumite informatii precise se verifica, am alta ipoteza, pe care insa nu vreau sa o dau aici.

:)

Gandeste-te ca in spatiu, Pamantul se deplaseaza, nu este niciodata in acelasi loc. Fiecare particula ce ne formeaza ocupa in fiecare moment un loc diferit in spatiul universului. Exista posibilitatea sa lase o urma cuantica de vreun fel a informatiei pe care a continut-o. Nu cred sa fie asta explicatia, sau cel putin nu atat de simplu. Oricum, in primul rand noi habar nu avem ce este spatiul.. E gol gol? E nimic? Poate exista nimicul? Daca exista nimicul, atunci nu mai e nimic, e ceva...