Cum mai stati cu dezvoltarea personala?

Tancut a scris:

Imi scapa cele 5 convingeri. :(

Inteleg caracterul procesual si necesitatea sustinerii prin vointa. Cu alte cuvinte aplicarea exacta/corecta a tehnicii insotita de determinare ar trebui sa aduca rezultatele.

Incerc sa raportez pasii mentionati de tine la situatii concrete. Din experienta ta, emotiile suparatoare aparute in cazurile de rivalitate fraterna, gelozie, invidie, etc. pot fi ameliorate satisfacator / indepartate exclusiv prin abordarea cognitiv-comportamentala ?

Acum depinde si de om, de capacitatea lui de autoanaliza, determinare, motivare, investire de energie psihica in schimbare. Terapia nu poate ajuta pe oricine, din cauza complexitatii nodurilor gordiene psihice ale unora.

In cazul meu, pot spune ca pb enumerate de tine pot fi ameliorate foarte satisfacator iar unele chiar indepartate definitiv exclusiv prin TCC, desi o mixare cu alte tipuri de abordare ar fi ft utila (AT, psihanaliza, eliberare emo, etc).

Chiar lucrez la asta, si am rezultate excelente. Sunt un om foarte invidios nativ si plin de rivalitate mimetica, meschin, rautacios, razbunator, resentimentar, gelos, sufocant, posesiv, cateodata irational pana la stupiditate, rigid, zgarcit, obsesional, batut in cap, impulsiv, agresiv, orgolios, arogant, patronizant, lezant, rezistent la schimbare, procrastinant, lenes, dezordonat, egoist, pesimist, dezechilibrat emotional, fara autocontrol, nesigur de sine, moale, nehotarat, cu complexe de superioritate, narcisist, mincinos, autocompatimitor, profitor, ipocrit, pozand in intelept, deci intr-o expresie un prost de-a binelea.

Dar terapia rational-emotiva chiar schimba radical, ataca radacina problemelor mele, si vad ca ajuta acolo unde AT-ul si psihanaliza si-au atins limitele.

Cele 5 convingeri pentru demarajul automat sunt:

1. Pentru ca sunt in primul rand un autoperturbator, pot categoric sa nu ma mai perturb singur.

2. Pot categoric sa-mi reduc gandirea irationala care-mi declanseaza problemele emotionale si comportamentale.

3. Desi sunt categoric imperfect si usor perturbabil, mai am si capacitatea de a gandi, simti si actiona diferit, si astfel de a-mi reduce tulburarile.

4. Tulburarile mele emotionale includ ganduri, sentimente si actiuni pe care le pot observa si schimba.

5. Reducerea tulburarilor mele necesita aproape intotdeauna munca si eforturi persistente.

Observati ca aceste principii de mai sus par asa de simple, de obisnuite, incat suntem tentati sa trecem peste ele ca fiind ceva prea banal ca sa dea rezultate.

Dar fiecare din ele are putere de schimbare launtrica daca le intelegem in profunzime, meditand asupra lor, si practicandu-le.

downtempo a scris:

Acum depinde si de om, de capacitatea lui de autoanaliza, determinare, motivare, investire de energie psihica in schimbare. Terapia nu poate ajuta pe oricine, din cauza complexitatii nodurilor gordiene psihice ale unora.

In cazul meu, pot spune ca pb enumerate de tine pot fi ameliorate foarte satisfacator iar unele chiar indepartate definitiv exclusiv prin TCC, desi o mixare cu alte tipuri de abordare ar fi ft utila (AT, psihanaliza, eliberare emo, etc).

Chiar lucrez la asta, si am rezultate excelente. Sunt un om foarte invidios nativ si plin de rivalitate mimetica, meschin, rautacios, razbunator, resentimentar, gelos, sufocant, posesiv, cateodata irational pana la stupiditate, rigid, zgarcit, obsesional, batut in cap, impulsiv, agresiv, orgolios, arogant, patronizant, lezant, rezistent la schimbare, procrastinant, lenes, dezordonat, egoist, narcisist, mincinos, autocompatimitor, profitor, ipocrit, pozand in intelept, deci intr-o expresie un prost de-a binelea.

Dar terapia rational-emotiva chiar schimba radical, ataca radacina problemelor mele, si vad ca ajuta acolo unde AT-ul si psihanaliza si-au atins limitele.

Cele 5 convingeri pentru demarajul automat sunt:

1. Pentru ca sunt in primul rand un autoperturbator, pot categoric sa nu ma mai perturb singur.

2. Pot categoric sa-mi reduc gandirea irationala care-mi declanseaza problemele emotionale si comportamentale.

3. Desi sunt categoric imperfect si usor perturbabil, mai am si capacitatea de a gandi, simti si actiona diferit, si astfel de a-mi reduce tulburarile.

4. Tulburarile mele emotionale includ ganduri, sentimente si actiuni pe care le pot observa si schimba.

5. Reducerea tulburarilor mele necesita aproape intotdeauna munca si eforturi persistente.

Observati ca aceste principii de mai sus par asa de simple, de obisnuite, incat suntem tentati sa trecem peste ele ca fiind ceva prea banal ca sa dea rezultate.

Dar fiecare din ele are putere de schimbare launtrica daca le intelegem in profunzime, meditand asupra lor, si practicandu-le.

:)

Multumesc, multumesc, multumesc. :)

Tancut a scris:

Am o curiozitate in ce te priveste: fara aportul unui factor extern (al unui profesionist bun) crezi ca ai fi reusit in vreun fel sa iti depasesti conditia initiala, sa cresti, sa te echilibrezi, sa te dezvolti personal firesc (ca sa revenim la topic) doar prin resurse proprii ?

nu, pentru ca in cazul meu atat parintii cat si bunicii care m-au crescut au grave erori de gandire, de comportament, de confuzie de roluri, sunt prinsi in relatii mincinoase, etc. si eu devenisem o suma a "pacatelor"lor.

Tancut a scris:

:)

Eu sunt in faza de rumegare a AT-ului si de identificare a scriptului personal. Mi se pare covarsitoare perspectiva deschisa si traiesc un moment de "A-ha !", de salt dincolo de un prag, dupa o perioada de platou. Multe reinterpretari printr-un alt cadru. Ma intereseaza de la voi, cei care ati aprofundat AT-ul, daca ati avut senzatia asemanatoare, ca "DA, pentru o mai buna autoconstientizare e nevoie de aportul Analizei tranzactionale." si as vrea sa mai stiu care a fost orientarea care v-a adus cele mai mari castiguri in autocunoastere si dezvoltarea personala (daca resimtiti ca ati avut un castig substantial dintr-o anumita directie).

da, am aprofundat si am avut o asemenea senzatie, insa am facut-o cu ajutorul a vreo 10 persoane, singur n-as fi inteles mare lucru

Big Lebowski a scris:

nu, pentru ca in cazul meu atat parintii cat si bunicii care m-au crescut au grave erori de gandire, de comportament, de confuzie de roluri, sunt prinsi in relatii mincinoase, etc. si eu devenisem o suma a "pacatelor"lor.

da, am aprofundat si am avut o asemenea senzatie, insa am facut-o cu ajutorul a vreo 10 persoane, singur n-as fi inteles mare lucru

Inteleg.

Multumesc pentru raspunsuri. Si felicitari pentru blog.

Eu am niste pitici pe creier si nu stiu cum sa scap de ei. Am perioade in care ma gandesc excesiv la trecut, ceea ce nu e benefic nimanui. Dimpotriva, are loc un regres. Imi pierd rabdarea, prudenta si ma leg de niste lucruri care deja nu au relevanta pentru nimeni. E vital pentru mine sa scap de acesti pitici odata pentru totdeauna. Poate as incerca totusi niste carti de psihologie, ca ultima solutie.

Finnian a scris:

Am perioade in care ma gandesc excesiv la trecut, ceea ce nu e benefic nimanui. Dimpotriva, are loc un regres.

Bine ai venit in clubul regresionistilor care nu pot sa lase trecutul unde apartine : in trecut. Cand gasesti vreo solutie, vreun way out din acest labirint, anunta-ma si pe mine ca am nevoie. Enorm de mare. Sunt lucruri pe care pur si simplu nu pot sa le las naibii in trecut si sa trec peste ele ca sa-mi vad de viata mai departe. Nu mi-e benefic, ba dimpotriva ma afecteaza negativ enorm de mult. Am incercat sa joc mind games cu propria minte, meditatie, emotional detox, yoga, sa compensez facand chestii care imi ocupa mintea temporar si furnizeaza satisfactii minore de scurta durata, precum shopping excesiv. Nimic nu merge. Simt ca am mintea incatusata intr-o celula unde fiecare perete este un moment din trecut. It sucks, I tell you.

Finnian a scris:

Eu am niste pitici pe creier si nu stiu cum sa scap de ei. Am perioade in care ma gandesc excesiv la trecut, ceea ce nu e benefic nimanui. Dimpotriva, are loc un regres. Imi pierd rabdarea, prudenta si ma leg de niste lucruri care deja nu au relevanta pentru nimeni. E vital pentru mine sa scap de acesti pitici odata pentru totdeauna. Poate as incerca totusi niste carti de psihologie, ca ultima solutie.

Si eu am avut aceeasi problema.

Banuiesc ca tine de un usor fond obsesional. Care trebuie analizat bine de tot.

Exista la obsesionali un lucru care poate fi atat o calitate, cat si un defect: ruminarea gandurilor, ducerea pana la ultimele consecinte si alternative a unei idei. Cand asta e pusa la treaba in cercetare stiintifica, scris sau arta, e foarte bine. De aici ies operele serioase, inovatiile. Marii descoperitori sau artisti sau scriitori cam au asta. Dar daca nu e pusa la treaba, chestia asta duce la oboseala mintii si la regres.

Ce mi-a folosit:

1. http://www.scribd.com/doc/22307948/Andre-Moreau-CA-SA-TRAIESTI-MAI-BINE-IN-PREZENT-IMPACATE-CU-TRECUTUL

2. Cartile lui Eckhart Tolle despre Puterea prezentului, a trai in prezent 100%.

3. Terapiile centrate pe traitul in prezent, cu tehnicile lor de ancorare in prezent.

4. Autoanaliza, prin meditarea la trecut si scrierea impresiilor in jurnalul terapeutic.

Am umplut 10 caiete studentesti, dar tu s-ar putea sa ai nevoie doar de unul singur. :)

Merita. Odata ce ai perlaborat trecutul, simti ca puterea lui de fascinatie s-a evaporat.

L-ai analizat, l-ai inteles, gata, poti in sfarsit sa treci mai departe.

Pentru autoanaliza, poti folosi cartile:

Andree-Roberti-Cum-Sa-Te-Psihanalizezi-de-Unul-Singur

Andre-Moreau-Autoterapia-Asistata (le afli pe site-ul scribd)

Si mai sunt in engleza pe site-ul library.nu.

Lucrurile astea ajuta, dar trebuie investita energie psihica in deznodarea lucrurilor din trecut. Daca ele ne trag de maneca inca, e posibil ca sa aiba inca lucruri de comunicat, care sa ne ajute sa ne intelegem mai bine, si sa ii intelegem pe altii. De ce am luat o anume cale in trecut, cand puteam lua alta, mai buna? De ce nu am vazut ceea ce azi e atat de clar? De ce nu am inteles mai bine pe cutare, fie ca sa il apreciem mai mult, fie ca sa ne ferim de el?

De ce nu m-am inteles mai bine pe mine? Cum pot sa folosesc trecutul ca pe o pasta din care sa modelez ceva util astazi? Cum pot folosi trecutul ca pe o experienta ajutatoare la progresul launtric continuu de azi?

Si tot asa.

"Am incercat sa joc mind games cu propria minte, meditatie, emotional detox, yoga, sa compensez facand chestii care imi ocupa mintea temporar si furnizeaza satisfactii minore de scurta durata, precum shopping excesiv. Nimic nu merge. Simt ca am mintea incatusata intr-o celula unde fiecare perete este un moment din trecut."

Naaema. Imi pare ca ai incercat sa tratezi problema prin metode bune, dar care au ramas la suprafata, nu au atacat radacinile.

Mind games, asta distrage atentia pentru o perioada, dar trecutul ramane acolo, cu mesajele sale importante, si revine pentru a-ti comunica acele mesaje: asculta-l, intelege-l, scrie mesajele in jurnalul terapeutic. A scrie e foarte important.

Scrisul elibereaza de trecut. Proust, Cioran, Dostoievski au inteles asta foarte bine.

Opera lui Proust este in intregime o cautare a eliberarii de trecut (in ceea ce are el suparator, obscur, nelinistitor. "in cautarea timpului pierdut") si o rescriere a trecutului, o reinterpretare a lui dintr-o grila actualizata, in prezent, care permite autointelegerea extinsa ("timpul regasit").

Emotional detox. Minunat. Dar pariez ca in trecutul tau ai si unele chestiuni emotionale nerezolvate. Acestea formeaza asa numitele chisturi de suferinta. Ele nu pot fi evitate prin shopping sau emotional detox (care e bun pentru prezent), ci trebuie abordate cu grija, intelese, iar incarcatura lor emotionala adusa la suprafata, evaporata. Astfel ele se vindeca definitiv, si nu ne vor mai supara niciodata.

Meditatia ar ajuta, daca ar fi focalizata pe trecut intr-un sens constructiv.

De exemplu, sa te retragi in liniste, tacere, pace, si acolo sa cobori din minte in inima pentru a oferi iubire neconditionata fiintei care ai fost in trecut, si iubire neconditionata persoanelor ce te-au afectat intr-un fel sau altul.

Aceasta iubire neconditionata vindeca foarte mult trecutul.

Tempo baby, din pacate ceea ce ma afecteaza pe mine sunt chestii care nu se pot schimba. Sunt chestii intamplate si terminate. Nu sunt chestii de genul celor care le poti aborda, analiza si gasi o solutie, ci chestii odata intamplate si sfarsite sunt ireparabile sa zicem asa.

De exemplu, au astia aici o vorba "No use crying over splilled milk ". Laptele odata varsat din sticla pe podea nu-l mai poti turna inapoi in sticla si nici folosi. Tot ce este de facut, e sa stergi podeaua si sa mergi mai departe. Ei bine, eu am sters proverbiala podea dar mersul mai departe este ingreunat de intrebari gen "What if...?".

Finnian a scris:

Eu am niste pitici pe creier si nu stiu cum sa scap de ei. Am perioade in care ma gandesc excesiv la trecut, ceea ce nu e benefic nimanui. Dimpotriva, are loc un regres. Imi pierd rabdarea, prudenta si ma leg de niste lucruri care deja nu au relevanta pentru nimeni. E vital pentru mine sa scap de acesti pitici odata pentru totdeauna. Poate as incerca totusi niste carti de psihologie, ca ultima solutie.

Poate cea mai buna solutie e sa-i lasi sa-si faca de cap o perioada (cat se poate de intens) fara sa pui bariere sau sa te abtii si apoi, daca am dreptate, te vor parasi ei singuri fara sa mai fie nevoie sa faci ceva. Cred ca este o regula care se aplica nu numai in chimie in ceea ce priveste substantele (daca adaugi o substanta in exces, procesul va reveni la starea initiala).

Daca-i iei usor si incerci sa-i dresezi (calmezi :) ) s-ar putea sa te obisnuiesti cu ei... si ei cu tine.

Naeema a scris:

Pai mai poate fi ceva indreptat, daca s-a intamplat ? Nu, dar te poti obisnui cu asta. Nu poti schimba trecutul, dar poti sa il accepti, sau mai bine, sa schimbi prezentul.