Cum mai stati cu dezvoltarea personala?

downtempo a scris:

E bine sa se practice cele 5 convingeri pentru demarajul automat.

:)

TR-E are multe tehnici utile in privinta asta. E simpla, e drept, dar trebuie practicata foarte precis, altfel doar credem ca am inteles-o. De fapt cred ca insasi simplitatea ei ne face sa o luam prea usor. Si aici e o capcana.

Imi scapa cele 5 convingeri. :(

Inteleg caracterul procesual si necesitatea sustinerii prin vointa. Cu alte cuvinte aplicarea exacta/corecta a tehnicii insotita de determinare ar trebui sa aduca rezultatele.

Incerc sa raportez pasii mentionati de tine la situatii concrete. Din experienta ta, emotiile suparatoare aparute in cazurile de rivalitate fraterna, gelozie, invidie, etc. pot fi ameliorate satisfacator / indepartate exclusiv prin abordarea cognitiv-comportamentala ?

Da. Sau cel putin, e cea mai eficienta metoda.

Typhon a scris:

Da. Sau cel putin, e cea mai eficienta metoda.

ok. :) Multumesc.

In general daca intr-o terapie nu se observa imbunatatiri dupa cateva zeci de sedinte, se poate spune ca se pierde vremea cu ea. Iar TCC da cele mai rapide rezultate, chiar ofera unele ameliori pana si in cazul tulburarilor de personalitate. Fireste, psihoterapeutul are un rol cheie.

Typhon a scris:

In general daca intr-o terapie nu se observa imbunatatiri dupa cateva zeci de sedinte, se poate spune ca se pierde vremea cu ea. Iar TCC da cele mai rapide rezultate, chiar ofera unele ameliori pana si in cazul tulburarilor de personalitate. Fireste, psihoterapeutul are un rol cheie.

:) Am inteles ce mi se intampla in cazul tau. Dau sa raspund si tu intre timp iti editezi postarea, astfel incat intrebarea / completarea mea devine redundanta. Daca nu apuc sa vad la timp, ma minunez incercand sa inteleg cum de am citit de am omis acele informatii. :))

ok. Terapeutul are rol cheie. Exista situatii in care competenta integra, satisfacatoare a terapeutului sa nu fie suficienta si totusi esecul sa nu fie imputabil nici persoanei terapizate ? Cu alte cuvinte ma intereseaza daca se cunosc limite ale acestei abordari in lucrul pe emotii.

Tancut a scris:

ok. Terapeutul are rol cheie. Exista situatii in care competenta integra, satisfacatoare a terapeutului sa nu fie suficienta si totusi esecul sa nu fie imputabil nici persoanei terapizate ? Cu alte cuvinte ma intereseaza daca se cunosc limite ale acestei abordari in lucrul pe emotii.

Depinde de tot felul de factori. Tulburari emotionale pot fi de multe feluri. Unele lucruri se pot vindeca, altele doar ameliora, cu altele doar te impaci cu ideea :D.

In general, un psihoterapeut foarte bun lasa urme pozitive, indiferent de pacient. Dar pacientul trebuie sa-si doreasca si el sa lupte. E importanta cooperarea lui. Cazurile in care pacientul nu are vointa, sau putere pentru a lupta, se mai trateaza si cu un psihiatru alaturi. Ma refer, in cazul depresivilor. Dar daca nu vorbim despre depresie, sau alte boli psihice, tulburarile emotionale sunt de depasit. Mai conteaza mult si varsta pacientul. Cu cat mai mult timp de la trauma, cu atat mai greu de recuperat.

Metode exista suficiente, multi psihoterapeuti fac terapie combinata, sunt eclectici oamenii...

Limite la propriu, nu prea sunt. Daca pacientul isi doreste vindecarea, e cooperativ, iar psihoterapeutul capabil, cu ani de experienta, eu nu vad de ce ar exista limite. Ca sunt cazuri mai grave, care cunosc doar ameliorare, da, mai sunt si de-astea. Dar acesti pacienti si-au format un fel foarte dizarmonic de-a fi. De-asta sunt numite tulburari de personalitate. :) Mai rar vindecari miraculoase cu ei, dar asta nu inseamna ca nu pot si ei sa fie fericiti. :)

In cel mai rau caz, poti observa o ameliorare. Rau, nu poate face.

Typhon a scris:

In general daca intr-o terapie nu se observa imbunatatiri dupa cateva zeci de sedinte, se poate spune ca se pierde vremea cu ea. Iar TCC da cele mai rapide rezultate, chiar ofera unele ameliori pana si in cazul tulburarilor de personalitate. Fireste, psihoterapeutul are un rol cheie.

In cateva zeci de sedinte cantitatea de informatie acumulata de pacient trebuie sa fie enorma ca sa produca o schimbare benefica. asa ca daca aveti un terapeut care doar va lasa sa vorbiti si va spune doar banalitati si generalitati, inseamna ca pierdeti timpul. chiar si o facultate de psihologie nu inseamna nimic fata de bagajul de teorie si practica detinut de un terapeut bun. am cunoscut absolventi de psihologie de nota 9 care mi-au spus ca nu stiau nimic dupa terminarea facultatii si doar o psihoterapie cu cineva de afara le-a deschis ochii. situatia morala in tara noastra este foarte nasoala, asa ca nu vad ce terapeuti poate da Romania. Workshopurile cu terapeuti de afara sunt o cale puna de a afla multe lucruri utile. Cand spun de afara, ma refer la tari unde coruptia nu e generalizata ca in Romania, unde abuzurile familiale nu acopera toate jurnalele de stiri. Nu poti fi un terapeut eficient, daca esti nascut, crescut, format in mediul romanesc. Familia romaneasca si scoala romaneasca put rau.

Typhon a scris:

Depinde de tot felul de factori. Tulburari emotionale pot fi de multe feluri. Unele lucruri se pot vindeca, altele doar ameliora, cu altele doar te impaci cu ideea :D.

In general, un psihoterapeut foarte bun lasa urme pozitive, indiferent de pacient. Dar pacientul trebuie sa-si doreasca si el sa lupte. E importanta cooperarea lui. Cazurile in care pacientul nu are vointa, sau putere pentru a lupta, se mai trateaza si cu un psihiatru alaturi. Ma refer, in cazul depresivilor. Dar daca nu vorbim despre depresie, sau alte boli psihice, tulburarile emotionale sunt de depasit. Mai conteaza mult si varsta pacientul. Cu cat mai mult timp de la trauma, cu atat mai greu de recuperat.

Metode exista suficiente, multi psihoterapeuti fac terapie combinata, sunt eclectici oamenii...

Limite la propriu, nu prea sunt. Daca pacientul isi doreste vindecarea, e cooperativ, iar psihoterapeutul capabil, cu ani de experienta, eu nu vad de ce ar exista limite. Ca sunt cazuri mai grave, care cunosc doar ameliorare, da, mai sunt si de-astea. Dar acesti pacienti si-au format un fel foarte dizarmonic de-a fi. De-asta sunt numite tulburari de personalitate. :) Mai rar vindecari miraculoase cu ei, dar asta nu inseamna ca nu pot si ei sa fie fericiti. :)

In cel mai rau caz, poti observa o ameliorare. Rau, nu poate face.

Ok. Raspunsul tau imi confirma niste concluzii exact in modul in care aveam nevoie. :)

Big Lebowski a scris:

In cateva zeci de sedinte cantitatea de informatie acumulata de pacient trebuie sa fie enorma ca sa produca o schimbare benefica. asa ca daca aveti un terapeut care doar va lasa sa vorbiti si va spune doar banalitati si generalitati, inseamna ca pierdeti timpul. chiar si o facultate de psihologie nu inseamna nimic fata de bagajul de teorie si practica detinut de un terapeut bun. am cunoscut absolventi de psihologie de nota 9 care mi-au spus ca nu stiau nimic dupa terminarea facultatii si doar o psihoterapie cu cineva de afara le-a deschis ochii. situatia morala in tara noastra este foarte nasoala, asa ca nu vad ce terapeuti poate da Romania. Workshopurile cu terapeuti de afara sunt o cale puna de a afla multe lucruri utile. Cand spun de afara, ma refer la tari unde coruptia nu e generalizata ca in Romania, unde abuzurile familiale nu acopera toate jurnalele de stiri. Nu poti fi un terapeut eficient, daca esti nascut, crescut, format in mediul romanesc. Familia romaneasca si scoala romaneasca put rau.

Am o curiozitate in ce te priveste: fara aportul unui factor extern (al unui profesionist bun) crezi ca ai fi reusit in vreun fel sa iti depasesti conditia initiala, sa cresti, sa te echilibrezi, sa te dezvolti personal firesc (ca sa revenim la topic) doar prin resurse proprii ?

Big Lebowski a scris:

De ce de 9 si nu de 10 ? Ies pe banda rulanta cu 10, asta nu ii face competenti, bineinteles. La fel si cu restul domenilor, drept, medicina, arhitectura. Notele nu se prea se pun pe cum stii, ci pe cat stii, ca sa nu mai pomenim de derizoriul sistemului de evaluare si examinare.