Început de soogee, Mie 9 nov 2011 · 214 răspunsuri · 18.094 vizualizări
Pentru ca unii oameni intimideaza, altii par prea seriosi, altii agresivi, excentrici sau nu par sa agreeze ceea ce cineva ar putea spune despre ei. Mai sunt si oameni a caror naivitate te impinge sa ii iei peste picior. In toate cazurile, eu consider ca e vorba despre o abilitate de comunicare defectuoasa. Si eu am parte de chestia asta.
Ceva le spune lor ca nu ai reactiona prea bine daca ai cunoaste parerea lor.
Editat Mie 30 nov 2011 15:34
Typhon a scris:eu consider ca e vorba despre o abilitate de comunicare defectuoasa.
Da, si eu la fel ma gandeam. La mine cred ca e vorba de un fel de intimidare, concluzie pe care am tras-o din doua motive. Primul , pentru ca cca 99% din oamenii cunoscuti de mine simt nevoia sa-mi diminutiveze numele, chiar diminutivarea diminutivului. Nu sunt genul de fiinta suava si gingasa pe care s-o percepi gen diminutiv, de aceea am tradus tendinta lor drept incercare de a ma indulci, de a ma imblanzi ( lucru care nu era niciodata in concordanta cu starea mea de spirit, ci cu perceptia lor asupra mea). Al doilea, pentru ca fiind in real pericol de cateva ori in viata, din care am scapat singura, am intrebat persona/persoanele aflate langa mine si care n-au schitat niciun gest (gen tata, mama, frate, sot, unchi, var - toti mai mari si mai puternici decat mine). Toti mi-au spus acelasi lucru " nu mi s-a parut ca ai avea nevoie sa fii salvata , sau ca nu te-ai descurca singura". Nu inteleg de ce sunt perceputa mai puternica decat sunt, sau mai scary.
Typhon a scris:Ceva le spune lor ca nu ai reactiona prea bine daca ai cunoaste parerea lor.
Sa zicem ca ai dreptate. Si daca nu as reactiona bine ce s-ar intampla? I-as bate? M-ar pierde de prietena? Ar veni apocalipsa? Ce tampenie e asta? Eu intotdeauna am fost sincera cu prietenii si cu familia, ei de ce nu pot face asta?
Explicatii psihologice se pot cauta, dar nu stiu daca are rost sa ne incalcim in itele ideilor. Din experienta mea proprie, am descoperit ca sunt perceput ca fiind rece si arogant. Rece sunt, intradevar, si am inteles si de ce sunt perceput arogant : pentru ca vezi doamne, tin prea mult de ideile mele, si nu dau dreptate oricui. As fi prea rigid... Pentru ei capacitatea de-a emite o parere proprie e ceva ce te face sa pari inaccesibil, rece, arogant. Dar, ca sa fiu sincer, cred ca e totul la nivel de intuitie. Undeva, cumva, oamenii cu problemele astea au anumite pareri despre cei din jur...pareri care sunt transmise la nivel de limbaj non-verbal : prin mimica, pozitia corpului, alte semne, ei percep ceva ostil, o atitudine de genul "nu am eu nevoie de voi". Cu genul asta de oameni, pana si cei mai veseli si mai deschisi indivizi sunt retinuti in a-si da cu parerea. Eu recunosc ca am aceste atitudini, niste complexe de inferioritate care se manifesta ostil, o tendinta de-ai da la o parte pe toti, ca nu care cumva sa-mi vada dilemele si problemele existentiale.
Eu am vorbit aici despre mine, ca doar pe mine ma cunosc. Poate te regasesti, macar partial si tu.
Aseneth a scris:Sa zicem ca ai dreptate. Si daca nu as reactiona bine ce s-ar intampla? I-as bate? M-ar pierde de prietena? Ar veni apocalipsa? Ce tampenie e asta? Eu intotdeauna am fost sincera cu prietenii si cu familia, ei de ce nu pot face asta?
Tampenie sau nu, intr-o situatie de comunicare mereu suntem constransi. Descoperi ca sunt lucruri pe care nu poti practic sa le spui, sau nu ai curajul. Desi analizat logic totul e normal si simplu, in fata informatiilor de tip non-verbal putem sa fim contrariati, si sa luam alt soi de decizii, mai inconstient, mai instinctual. Unii oameni iti plac dupa o privire, pe altii nu ii inghiti o viata intreaga. Si daca stai sa-i cunosti, poate sunt asemanatori ca personalitate.
Oare ce e logic in faptul ca unii se pierd in fata oamenilor autoritari ? Totul tine de perceptia aia de moment, cand fiecare e bombardat cu stimuli de natura non-verbala, si instinctul face mai multe decat ratiunea.
Aseneth a scris:
Cred ca ii intimidezi, prin umorul tau caustic (semn de inteligenta si siguranta de sine), plus alte indicii de limbaj nonverbal.
Dar, in plus: suntem educati ca sa nu spunem adevarul in fatza, pentru ca sa putem functiona in societate. Suntem educati sa nu jignim. Unii se supara daca afla adevarul, tu il cauti (pentru a progresa). Unii zic: spune-mi adevarul, sunt destul de tare sa-l suport, dar se supara.
De aceea s-a creat un fel de intelegere tacita, un contract social invizibil: sa nu ne calcam pe bataturi, ca sa nu iasa scantei inutile.
Dar cum suntem in Romania, cand nu esti de fatza, ei te pot barfi.
Eu zic ca tu sa le ceri cu frumosul adevarul despre tine, daca te intereseaza punctele tale slabe, ca sa stii ce sa remediezi. Ii iei la o cafea, povestesti agreabil, zambesti, apoi le ceri parerea sincera despre tine, si le explici de ce vrei asta: ca sa evoluezi. Deci dezgheti atmosfera, incalzesti inimile, stabilesti punti de comunicare.
Atunci s-ar putea sa ti-l spuna.
downtempo a scris:Eu zic ca tu sa le ceri cu frumosul adevarul despre tine, daca te intereseaza punctele tale slabe, ca sa stii ce sa remediezi. Ii iei la o cafea, povestesti agreabil, zambesti, apoi le ceri parerea sincera despre tine, si le explici de ce vrei asta: ca sa evoluezi. Deci dezgheti atmosfera, incalzesti inimile, stabilesti punti de comunicare.Atunci s-ar putea sa ti-l spuna.
Am incercat toate metodele, nu merge. In cel mai bun caz, in culmea fericirii, mi-au spus ca am defecte minore( nespecificate) care nici nu merita amintite, ca cica sunt mai mult caracteristici (?) decat defecte. Si da, mai multi mi-au spus, cand i-am intrebat daca le e teama de mine ca singurul lucru de care se tem cand sunt in preajma mea e sa nu scot vreo perla si ei sa moara de ras. O fi umorul, cum zici tu. Dar nu mi se pare normal. Nu la toti. Mama nici acum nu are curajul sa-mi spuna direct ce gandeste despre mine si nu mai avem nicio tangenta una cu alta, decat telefonic .
Oricum oamenii nu-si spun niciodata adevarul pentru ca pe ei pur si simplu nu-i intereseaza adevarul, ba mai mult ii deranjeaza. In mintea colectiva exista ideea ca adevarul e ceva de care trebuie sa te feresti, jignitor, rau si doar un om neciopliot o spune verde in fata. Ei nu inteleg sau nu le pasa de faptul ca unii doresc adevarul, asa ca nu isi pun pielea la bataie sa-l rosteasca. Nu trebuie sa te preocupi prea mult de ce cred altii, parerea e a lor si doar ei sunt responsabili pentru cum te percep pe tine.
Aseneth a scris:Daca un medic intra in salon si ma intreaba cum stau cu sanatatea, inseamna ca-i tampit.
Din pacate, capacitatea de care dispui in vederea intelegerii unui text nu-ti este de prea mare folos in cazul de fata. Nici de departe intentia si forma mesajului meu nu erau construite pentru a sugera pasajul citat mai sus. Comportament patologic si probleme cu dezvoltarea personala manifesti tu replansadu-te in pozitia de vesnica sustinatare a intelepciunii dogmatice de tip kosmotrian. Reprosul tau dispretuitor bazat pe intelegerea evident gresita a pozitiei mele cum ca n-as fi evoluat dupa criteriile-ti ideale nu se impunea aici decat daca intentia ta era acela de a-l face cunoscut, cum e cazul in majoritatea pozitiilor pe care le adoptai pe forum pe vremea cand postam mai mult. Nu ti-a zis doctorul ca tu joci rolul actorului care face selectia faptelor in functie de concluzii prestabilite? Ei iti zic eu, si-ar trebui sa faci terapie ca sa scapi d-asta, caci progres n-o sa vezi intr-un orizont prejudiciat metodologic.
Dar miezul discutiei este altul aici si anume felul hilar in care Kosmotro si Haydn91 ( 
) dezbat. Pai asta da comedie.
zdjqwee a scris:Dar miezul discutiei este altul aici si anume felul hilar in care Kosmotro si Haydn91 (
Unde vezi tu dezbatere aici, e discutie prieteneasca 
Typhon a scris:Unde vezi tu dezbatere aici, e discutie prieteneasca
Ai dreptate aici: dezbatere nu poate exista decat acolo unde exista realmente pozitii contrare cu privire la un subiect. Sintaxa pana la un anumit nivel poate mima existenta unor astfel de pozitii pentru third parties asistente la discutie, dar ea ramane totusi dependenta de continutul semantic pe care il poarta si care in definitiv face obiectul intelegerii. Jocul acum se desfasoara cu cartile pe fata.
zdjqwee a scris:Din pacate, capacitatea de care dispui in vederea intelegerii unui text nu-ti este de prea mare folos in cazul de fata.
Ce sa fac daca nu m-a lasat mama la concertele lui kirkegaard cand eram mica? Bine ca existi tu sa-mi deschizi ochii. Si ca-mi spui adevarul in fata. Asa cum il vezi tu, dar important e ca mi-l zici. Vezi, inseamna ca deja am facut progrese in sensul urmarit de mine. In ceea ce-i priveste pe downtempo si tifonel, la cat de euforic te face cunoasterea filosofica si continua constientizare a incognoscibilului ,sunt convinsa ca lesini de ras si daca iti arata degetul aratator.