zdjqwee a scris:
Ruudflo : 
Finnian a scris:
Cum stabilesti o cale de mijloc intre a fi spontan si a fi calculat?
Cum iti dai seama daca nu cumva esti calculat din motivele de mai jos?
Intrebare - pentru cine crede ca stie - cum poate cineva sa fie increzator (daca sigur nu poate fi) ca a identificat turma si ca isi manifesta unicitatea?
Raspunsul meu ar fi ca aceasta incredere se bazeaza pe cunostintele legate de ingineria sociala a perioadei in care traieste si pe observarea aplicarii lor.
Probabil fiecare crede intr-o ordine anume a lucrurilor pe care o considera fireasca, venind din interior. Cum ne dam seama daca ea vine total sau partial din interior (sau din conexiuni cu ceva metafizic sa zicem)sau daca este si ea ceva artificial? Presupun ca prin intuitie. Oare poate omul sa aiba iluzia unei intuitii?
"fiecare crede intr-o ordine anume a lucrurilor pe care o considera fireasca, venind din interior"
Asa functioneaza omul obisnuit, care se bazeaza pe intuitie, pe experienta personala, pe inteligenta, pe ordinea launtrica acomodata la ordinea exterioara.
Dar omul care alege constientizarea treptata, nesfarsita, isi va chestiona si intuitia, si inteligenta, si ordinea launtrica, si experienta personala, si grilele de interpretare a ei din diferite perspective.
"poate omul sa aiba iluzia unei intuitii?"
Da, si este una foarte subtila, care te poate duce in multe fundaturi :)
"aceasta incredere se bazeaza pe cunostintele legate de ingineria sociala a perioadei in care traieste"
frumos zis, dar daca exista planuri si mai profunde fata de aceasta inginerie sociala? planuri pentru care insasi ingineria sociala nu este decat masca pentru cu totul altceva?
"cum poate cineva sa fie increzator (daca sigur nu poate fi) ca a identificat turma si ca isi manifesta unicitatea?"
dar daca pana si impartirea in turma versus cei ce nu aleg turma este una inselatoare?
"Cum stabilesti o cale de mijloc intre a fi spontan si a fi calculat?"
Parerea mea este ca raspunsul e dat de awareness, awareness, awareness. Constientizare tot mai mare in fiecare zi. Exersarea atentiei, autochestionarea de sine si a tot ce intalnim.
Nu e o cale comoda, dar e una frumoasa, nu?
Inca o data, un jurnal de idei in care sa se consemneze zilnic aceste impresii de calatorie pe calea constientizarii ajuta mult ca sa nu se ia pe aratura (aratura fiind pierderea sigurantei date de repere, pentru ca daca tot chestionezi totul e posibil sa simti ca te scufunzi, ca nu mai e nimic sigur in realitate, si asta nu e bine).
"Cum stabilesti o cale de mijloc intre a fi spontan si a fi calculat?"
Cred ca e greu sa gasesti calea de miljloc atunci cand te preocupa "spontanul" si "calculatul". Mereu te vei intreba: oare am gresit ca am fost spontan? Oare am fost prea calculat? Oare nu am calculat destul? Oare acolo nu ar fi trebuit sa fiu spontan?
A incerca sa diseci aceste chestiuni duce la o analizare nesfarsita, ca si cum ai incerca sa tai un fir in doua, apoi jumatatea in doua, si iar, la nesfarsit.
Problema spontaneitatii a fost pusa prima oara de catre inteleptii chinezi, acum doua milenii.
Era important, ca sa se afle cum ajungi la o maiestrie desavarsita in pictura, poezie, tapiserie, arta, incat sa poti impresiona un imparat, sa accezi la transcendent, depasind modestele mijloace de expresie umana.
Ei au ajuns la niste concluzii interesante.
Pentru ca miscarea penelului pe panza sa fie desavarsita recomandau uitarea de sine, confundarea cu panza, cu penelul, incat penelul sa se miste de la sine. Asta era pentru ei spontaneitate: uitarea pana si a conceptului de spontaneitate.
De aici paradoxurile iubite de ei: daca vrei sa actionezi, uita de actiune, actioneaza prin non-actiune, daca vrei plinul, fii gol, dar nu de un gol - gol, ci un gol-plin, etc.
La asta ajungeau prin atentia sporita asupra mediului inconjurator. Constientizare, am spune noi azi, dar azi prin constientizare intelegem nu numai atentie orientata spre exterior, ci si spre launtru, spre finele mecanisme ale functionarii psihice.
Eu cred ca, in acelasi mod, e bine sa nu ne concentram pe "a fi spontan" versus "a fi calculat". E ca si cum te-ai focaliza pe efect, nu pe cauza. Pe exterior, nu pe interior.
In psihologie e importanta luarea in posesie a sinelui tot mai mare. Intelegerea potentialitatilor. Devenirea de sine. Dezvoltarea personala. Constientizarea. Intelegerea palierelor pe care functionezi, nevoile tale speciale, latentele, apetentele, dorintele secrete, ambitiile, mecanismele de aparare, comutarile intre instantele Eului din analiza tranzactionala, samd. Foarte multe aspecte, si foarte importante.
Cred ca un om angajat pe aceasta cale, care se cunoaste tot mai bine, devine tot mai greu de manevrat, de pistonat si de impins si de tras. Nu mai are manete pe care sa apese altii.
Cu cat s-a luat pe sine in posesie mai mult, cu cat s-a dezvoltat mai bine, se intelege mai bine, cu atat e mai puternic, si ajunge la nivelul la care nu isi mai face probleme daca e spontan, sau calculat, pentru ca e spontan si calculat concomitent, a ajuns la actiunea-nonactiune recomandata de chinezi, la plinatatea goala, la unicitate deschisa spre alteritate recomandata de Martin Buber, la stabilitate dar si reinventare, la baza sigura pentru explorarea realitatii, la verificarea continua a seturilor de grile prin care interpreteaza realitatea, dar fara a simti cum ii fuge pamantul de sub picioare, la dezvoltarea maxima a potentialului. Si nu asta cauti tu, Finnian?
