Început de Alessandra_Maria, Vin 4 nov 2011 · 156 răspunsuri · 16.421 vizualizări
buleala a scris:perfect de acord;
atunci de ce dracu se mai **te si-i atat de incostienta de ramane gravida?
Daca nu m-as fi protejat niciodata mai ziceam,dar din cauza unor calcule gresite s-a intamplat asta. Nu cred ca e cazul sa fii asa dur/a i se poate intampla oricui. Trebuia sa fiu mai atenta dar nu mai pot da timpul inapoi.
Naeema a scris:Tu trebuie sa consideri toate scenariile si cred ca e foarte important sa discuti asta cu familia ta, mai ales cu mama. Nu te sfatuiesc sa tii secretul. Da posibilitatea mamei tale sa-si spuna opinia, sa dea sfaturi si sa-ti ofere alegeri. Indiferent care va fi reactia ei, spune-i si cere-i sfatul. S-ar putea sa-ti spuna ca daca vrei sa tii copilul, te vor ajuta cu banii si cu timp, incat sa poti face si scoala. Nu ai de unde sti pana nu explorezi toate cararile.
Exact. Nu te pripi sa iei decizia singura. Reactia celorlalti s-ar putea sa te surprinda. Nu ai fi primul caz.
Finnian a scris:Legile se schimba continuu, dupa interesele unora, dar legile firii nu.
Va veni o zi cand vom avea cu totii de suferit de pe urma unei legi sau a alteia, prin care cineva isi va exercita autoritatea asupra noastra in mod incorect.
Probabil candva, cineva are sa aleaga sa calce pe capul dvs pentru a avea o viata mai buna. Va va pedepsi pentru o vina inexistanta. Si nu veti putea face absolut nimic. Abia atunci, probabil, va veti inghiti cuvintele.
Nu e de mirare ca fata asta gandeste asa. I se spune de pretutindeni ca nu e in stare de nimic.
Cum am zis mai sus, meritam lumea in care traim si toate problemele pe care ni le aduce.
Nu am ce sa spun mai mult.
Nu imi zice nimeni ca nu sunt in stare de nimic. Realizez si singura ca nu sunt in stare de nimic. Am 19 ani,nu am un salariu,nu am locuinta proprie,nu am sprijinul tatalui copilului si momentan nici pe cel al alor mei. Eu zic ca am destul argumente...
Lightsome* a scris:DA! Nu a cerut niciun sfat, dar in sinea ei s-ar simti mai bine daca i-am da dreptate. :D
Nu sunt obisnuita sa mint si nu sunt persoana care sa nu recunoasca. Recunosc ca atunci cand sunt persoane care imi dau dreptate am impresia si cred ca iau decizia buna,cui nu ii place? Dar nici nu ma deranjeaza daca primesc postari contra...habar nu aveti voi prin simplele postari si raspunsurile voastre cat m-a ajutat simplul fapt ca m-am descarcat.
Typhon a scris:Draga initiatoare,
Gandeste-te foarte bine la viitorul tau, si al copilului. Ce viitor i-ai putea oferi, cat de capabila ai fi sa-l cresti, si altele. Oricum ai decide, mama ta trebuie sa afle, si e recomandat sa afle, pentru ca te poate sprijini. Singura nu vei putea. Daca alegi avortul, trebuie sa traiesti cu secretul tau tot restul vietii. E greu, spun eu. Daca alegi sa-l cresti, atunci clar va afla.
Deci primul pas ar fi sa o lamuresti pe mama ta. Are dreptul sa stie, si crede-ma ca ti-ar putea da sfaturi bune. La 19 ani, perspectiva unei femei asupra vietii e ...limitata si necuprinzatoare. Al doilea pas ar fi sa stie si prietenul tau. Merita, oricat de neserioasa o fi fost relatia voastra. Financiar, ar fi un suport bun, daca te decizi sa-l cresti, ca doar spuneai ca e de bani gata.
Decizia finala trebuie sa fie a ta. Sa pui in balanta faptul ca ai 19 ani, ca vei fi nevoita sa te maturizezi fortat, sa lucrezi, sa amani facultatea, cu faptul ca ai putea trai toata viata chinuita de acest fapt, daca avortezi. Insa, foarte important e ca in aceasta decizie finala, desi e a ta, sa nu fii singura ! Mama ta iti poate pune resurse la dispozitie. Ori sprijin, ori suport moral si material pentru cresterea copilului.
Chiar daca te decizi sa faci avort, e bine sa stii ca nu pastrezi singura secretul in suflet. Chiar te-ar duce pe culmile depresiei... Daca conceptia a avut loc curand, nu prea se poate vorbi de un copil....in prima luna e un embrion, abia are 2-3 centimentri, majoritatea organelor nu sunt formate, sunt in stadii celulare, deci nu prea poti vorbi de copil, desi viata acolo, exista. Sa faci avort, poate fi ceva crud. Sa cresti un copil fara resurse si fara sa-l iubesti, poate fi iar foarte crud. Depinde, in ultima instanta de cum te raportezi tu la aceste alegeri, ce ti-ar fi mai usor... Doar de tine depinde, gandeste-te foarte bine, sa nu ai regrete. Gandeste-te odata ca pentru totdeauna, viata e ceva ireversibil.
Mamei mele nu ii pot zice nu avem o relatie asa apropiata din pacate...Ea este foarte dura si nu ne intelegem bine . Prietenul chit ca-i spun chit ca nu e acelasi lucru. Doar ca simt ca explodez in mine..imi vine sa zic tuturor ca sunt gravida si ca vreau sa ma ajute. Nu stiu cum ar putea dar asta imi vine sa fac...
Alessandra_Maria a scris:Nu imi zice nimeni ca nu sunt in stare de nimic. Realizez si singura ca nu sunt in stare de nimic. Am 19 ani,nu am un salariu,nu am locuinta proprie,nu am sprijinul tatalui copilului si momentan nici pe cel al alor mei. Eu zic ca am destul argumente...
Eu zic ca esti foarte speriata si dura cu tine.
La 19 ani de-abia incepi sa traiesti; de ce simti ca ti s-au terminat posibilitatile?
Nu vei fi in situatia asta toata viata. De lucrat se poate lucra si part-time, nu e nevoie neaparat de o diploma.
De fapt nu contezi pe sprijinul nimanui pentru ca nu l-ai cerut. Daca l-ai cere, poate l-ai avea. Nu poti sti.
Ce ai avea de pierdut? Daca e sa faci avortul si dupa ce vorbesti cu ei, oricum il faci, situatia nu se inrautateste cu nimic.
Alessandra_Maria a scris:Nu sunt obisnuita sa mint si nu sunt persoana care sa nu recunoasca. Recunosc ca atunci cand sunt persoane care imi dau dreptate am impresia si cred ca iau decizia buna,cui nu ii place? Dar nici nu ma deranjeaza daca primesc postari contra...habar nu aveti voi prin simplele postari si raspunsurile voastre cat m-a ajutat simplul fapt ca m-am descarcat.
Eu stiu un lucru, si anume ca un om nu isi deschide sufletul in fata unor straini decat daca e cu nervii la pamant.
Daca erai impacata cu decizia ta si nu iti pasa deloc de copil, nu ai mai fi in aceasta stare.
Exista femei care fac si mai multe avorturi fara sa se uite inapoi. Poate nu multe, dar exista. Tu nu pari deloc genul. Pari o persoana sensibila care se vede stransa cu usa.
Editat Sâm 5 nov 2011 19:21
Alessandra_Maria a scris:imi vine sa zic tuturor ca sunt gravida si ca vreau sa ma ajute. Nu stiu cum ar putea dar asta imi vine sa fac...
Bingo, urmeaza-ti instinctul. Oricat de rai si neintelegatori vor fi, nu poate fi mai rau decat sa tii secretul in tine. Gandeste-te numai, abia a inceput toata povestea, copilul e inca viu, si tu te simti asa. Ia imagineaza-ti cum vei fi dupa ce vei fi facut avortul. Poti trai asa ? Daca da, atunci nu mai vad rostul acestui topic. Tu cauti un raspuns, ceva, dar sfatul meu e sa-i informezi, macar pe parintii tai. Nu are rost sa iei o decizie, fara sa stii cum ar fi reactionat ei. Daca vor afla cumva peste mult timp ? Nu e mai bine sa te simti impacata si linistita ? Orice decizie ai lua, daca stiu si ei, nu te vei mai simti de parca ai fi martora unui secret teribil. Apasarea asta doare foarte tare...
Daca ei reactioneaza urat, se vor obisnui cu timpul. Daca tii secret, si vei cadea la pamant, te vor presa pana te vei da de gol. Si atunci va fi cu adevarat rau. Crezi ca poti tine secretul asta o viata ? Asta e important. Daca nu poti, atunci nu il tine, si nu lua nicio decizie inainte sa-i informezi si pe ei.
Editat Sâm 5 nov 2011 19:32
Alessandra_Maria a scris:Mamei mele nu ii pot zice nu avem o relatie asa apropiata din pacate...Ea este foarte dura si nu ne intelegem bine . Prietenul chit ca-i spun chit ca nu e acelasi lucru. Doar ca simt ca explodez in mine..imi vine sa zic tuturor ca sunt gravida si ca vreau sa ma ajute. Nu stiu cum ar putea dar asta imi vine sa fac...
Spune-le. Nu ai nimic de pierdut. Nu pot fi cu totii niste monstri. Mai rau decat acum nu poate fi.
Tu nu esti impacata cu ideea avortului. Dar te simti constransa de circumstante. Calmeaza-te un pic. Poate nu e dracul chiar atat de negru.
Parintii prietenului oare cum ar reactiona? Este si nepotul lor pana la urma.
Editat Sâm 5 nov 2011 19:34
Daca mama ta este genul de femeie, care considera ca a ramane insarcinata, fara a fi maritata, este cea mai mare rusine, si ca o faci de ras in fata vecinilor sau mai stiu eu ce alte cretinisme de genul asta, nu ii spune de sarcina.
O sa te ajute, dar o sa-ti scoata ochii toata viata si o sa te tina intr-un stress continuu, lucru nu tocmai dezirabil.
Daca o sa te simti tu pregatita sa ii spui vreodata, atunci e alegerea ta.
Editat Sâm 5 nov 2011 19:38
Am citit absolut toate postarile voastre . Nu am trecut peste niciuna. Cineva a raspuns ca probabil sunt cu nervii la pamant din moment ce am ajuns sa scriu pe un forum. Da , plang din orice, ma impresionez din orice (am citit ca e si pe baza de hormoni) si sunt stresata si am apasarea asta pe suflet ora de ora zi de zi...de cand ma trezesc. Dorm 3-4 ore pe noapte . Am vise ca nu sunt gravida, ca am scapat, si il visez si pe fostul iubit.
Ieri de dimineata am luat-o pe mama la o cafea si la o tigara si i-am zis.."mama aseara am vazut un film ( am bagat o vreajeala) cu o tipa de 18 ani care a ramas gravida si parintii i-au fost alaturi si am ramas uimita de cat de deschisi au fost"...ea mi-a raspuns ca viata in America este altfel,ca acolo sunt alte oportunitati si alte usi deschise indiferent daca esti mama tanara si alte lucruri. Ea a zis ca nu e de acord,ca cu scoala ce face o fata asa tanara ..deci v-ati lamurit in principiu cum gandeste mama. Am incercat-o si pe asta. Bun.
Am incercat si cu fostul iubit,ne-am dat mesaje...el a inceput cu mesaje de genul "stiam ca ti-e dor de mine,ca nu poti fara mine" si nu am putut sa ii mai zic nimic fiindca incercam sa ii zic ceva serios si el era prea neserios ca sa pot avea o discutie din asta cu el. Am incercat sa ii zic ca e ceva important si a inceput sa ma ia cu dinalea "blonda mea.." si tampenii din astea. Asa ca m-am lasat pagubasa.
Luni ma duc la eco , trebuie sa stiu cate saptamani am si vreau sa ma programez la avort.
Nu vreau , va rog sa ma judecati gresit. Nu vreau sa ma percepeti a fi o copila proasta , o panarama care a facut sex si doar s-a distrat si nu i-a pasat de nimic. Dimpotriva nu consider asta o gluma sau o tampenie e o chestie chiar serioasa..si incerc sa fiu cat de echilibrata pot posibil. Incerc sa ma mai si inveselesc din cand in cand fiindca daca stau singura in casa ma bag in pat si plang in hohote..fiindca ma gandesc ca sunt in cea mai proasta pasa a mea de pana acum...
Cum doresti...daca tu crezi ca iti va fi bine tinand secretul asta... poate asa va fi. Adevarul insa, nu strica niciodata. Nici eu nu am o parere buna despre drogati de exemplu, dar daca as avea un copil si as afla ca se drogheaza asta nu inseamna ca l-as lasa de izbeliste.
Mult noroc iti urez...si o inima usoara.