My story..

LuciaD a scris:

Se mai poate intelege si ca el nici nu-si punea problema ca s-ar putea intampla asa ceva, deci, posibil ca ea sa nu-i fi spus lui ca nu este "sub protectie", ca scrie ca si-a facut ceva calcule si ca nu s-a mai protejat. Inseamna ca ei faceau dragoste fara prezervativ? Atunci, evident nu-i cazul sa-i spuna lui, decat daca i-a spus si inainte de-a face dragoste si atunci amandoi trebuie sa-si asume ceea ce s-a intamplat. Daca nu, nu-i cazul sa-i spuna si asa este o treaba intre ea si ea, daca el era convins ca-i ok si ca nu se poate intampla nimic.

El stia ca nu suntem sub protectie, si am facut asta pentru el. Fiindca el isi dorea mereu sa o faca fara prezervativ si pentru el am intrat pe internet pe calculatoarele astea de fertilitate si se pare ca au dat gres calculele mele nu m-am priceput nu mai facusem asa ceva si am patit-o.

Alessandra_Maria a scris:

incerc sa nu ma mai gandesc la viitor si ca poate o sa ma pedepseasca D-zeu pentru alegerea facuta

Daca e sa te bazezi pe conceptul de divinitate si pedepse in raport cu alegerile fiecaruia in viata, stai fara grija ca imaginarul pedepseste la o adica si lume care nu merita cum s-ar zice. Sunt atatia oameni pe lumea asta care nu sunt vinovati de asemenea fapte care sa merite sau sa justifice pedepse divine si totusi au parte de soarta mizera, tragedii, etc. Aia cu ce anume au gresit in viata ? Dar copii nevinovati care mor de foame si de boala, care sunt abuzati, abandonati in timp ce pe "bunul d-zeu" il doare in basca ?

Naeema a scris:

Eu din pacate da. Sa nu crezi ca nu exista astfel de femei. Exista, iar acei copii au mame cosmar care toata viata le reproseaza cat si ce au sacrificat ele ca sa-i aiba si sa-i creasca. Doar pentru ca majoritatea crestem cu mame care nu ne scot ochii ca nu si-au trait viata din cauza noastra, asta nu inseamna ca asemenea femei nu exista.

Iar pentru Alexandra, sa faca o facultate si sa creasca un copil la varsta ei mai, ales in Romania actuala, e un munte mult prea inalt ce o sfatuiesti sa escaladeze.

Credeti-ma stiu cum este. Nu e usor sa faci o facultate cum trebuie si sa te tii ca lumea de ea,sa-ti cresti si copilul sa fi o super mama si totul sa fie fericit. Nu e posibil , au incercat multe persoane,am mai vbit pe internet cu mamici tinere care nu au avortat dar care mi-au zis ca este imposibil sa tii pasul, ca nu mai au viata personala, nu regreta ele ca nu au facut avort dar sa ma gandesc de doua ori daca sunt in stare sa fiu mama. Pentru ca mai trebuie sa te gandesti si daca poti fi mama nu numai la avort.

Alessandra_Maria a scris:

am intrat pe internet pe calculatoarele astea de fertilitate si se pare ca au dat gres calculele mele nu m-am priceput nu mai facusem asa ceva si am patit-o.

Nu te baza pe alea mai ales daca mentruatia ta nu este regulara. Tu ai calculat perioada in care sa nu ramai gravida, eu am calculat perioadele cand as putea, si tot degeaba.

Alessandra_Maria a scris:

Credeti-ma stiu cum este. Nu e usor sa faci o facultate cum trebuie si sa te tii ca lumea de ea,sa-ti cresti si copilul sa fi o super mama si totul sa fie fericit. Nu e posibil , au incercat multe persoane,am mai vbit pe internet cu mamici tinere care nu au avortat dar care mi-au zis ca este imposibil sa tii pasul, ca nu mai au viata personala, nu regreta ele ca nu au facut avort dar sa ma gandesc de doua ori daca sunt in stare sa fiu mama. Pentru ca mai trebuie sa te gandesti si daca poti fi mama nu numai la avort.

Tu trebuie sa consideri toate scenariile si cred ca e foarte important sa discuti asta cu familia ta, mai ales cu mama. Nu te sfatuiesc sa tii secretul. Da posibilitatea mamei tale sa-si spuna opinia, sa dea sfaturi si sa-ti ofere alegeri. Indiferent care va fi reactia ei, spune-i si cere-i sfatul. S-ar putea sa-ti spuna ca daca vrei sa tii copilul, te vor ajuta cu banii si cu timp, incat sa poti face si scoala. Nu ai de unde sti pana nu explorezi toate cararile.

Finnian a scris:

@ nu_vreau

Mai repet odata si inchei. Nu aveti de unde sa stiti.

Va este usor sa emiteti termeni de genul ''compromis''.

Moartea nu e un compromis.

Dar avand in vedere ca nu viata dumneavoastra e in pericol, e foarte usor de evaluat la rece.

Nu stiti ce gol lasa avortul in viata cuiva si cum da peste cap psihicul cuiva.

Banii vin si trec, barbatii vin si trec. Copiii nu.

Credeti ca isi va rezolva problemele in modul asta? Compromis pentru ce, pentru o viata mai buna? De ce presupuneti neaparat ca o va avea, daca renunta la copil? Greutati va avea oricum, perioade bune si proaste. Asta presupune existenta umana si nimeni nu e scutit. Diferenta consta in a avea pentru cine sa lupti ca sa treci peste ele. Nu e singura pe lume din cate inteleg. Facultatea se poate relua, se poate face la fara frecventa; solutii exista, trebuie doar gandite. Mortii inapoi nu vin, cand va fi situatia financiara mai buna si vor incepe gandurile de genul cum ar fi sa fie langa mine.

Nu a spus ca ar muri de foame sau ca ar avea o situatie proasta, ci ca nu e pregatita dpdv psihic. Dar viata rareori ne da timp sa ne pregatim pentru ceva. Invatam din mers. Nu stiu daca va este familiar sindromul post-avort. Cititi cate ceva despre asta si va veti da seama ca avortul deseori distruge doua vieti, nu una. Nu stiu de ce presupuneti ca ii va fi mai bine cu vina de a fi luat o viata si cu dorul de cineva care a murit si nu se mai intoarce.

Stau si ma gandesc ca suntem crescuti in spiritul de a ne zbate pentru tot felul de orgolii si ambitii, dar nu de a lupta pentru ce conteaza cu adevarat.

Si de ce sa fac un copil pe care nu as putea sa-l cresc singura..fiindca nu eu castig banii in familie si nu hotaresc nimic pe banii altora adica pe banii parintilor mei. Nu ii pot ingreuna pe ei ,din vina prostiei mele de a nu ma proteja . Ei au muncit o viata intreaga si inca muncesc. De ce sa fac un copil pe care nu sunt sigura ca pot sa-l cresc? Nu l-as da spre adoptie niciodata dak hotarasc sa pastrez sarcina dar acest lucru e imposibil. De ce sa o chinui si pe saraca mama .. ca si pe umerii ei ar cadea aceasta sarcina chiar si involuntar si tot s-ar implica.

Pharrell24 a scris:

Atat timp cat esti sigura ca nu il vrei, ca nu ai ce sa ii oferi si ca nu esti pregatita sa iti sacrifici viata pentru un copil, din punctul meu de vedere, faci o alegere inteleapta.

Decat sa te chinui si tu, sa chinui si copilul, atunci mai bine il faci cand te simti pregatita.

E corpul tau, e viata ta, nu lasa pe nimeni sa-ti spuna ce sa faci, pentru ca nimeni altcineva nu-si sacrifica viata sa creasca si sa educe copilul tau, nimeni altcineva nu o sa vina sa-ti cumpere lapte, pampers etc.

Din cate spui, tatal nu o sa-si asume responsabilitatea, nu e treaba mea daca alegi sa ii spui ca esti insarcinata sau nu, dar probabil ai putea spune ce decizie te-ai hotarat sa iei, nu ca sa ii ceri permisiunea ci ca sa stii tu ca nu ai facut totul pe ascuns(daca are vreo importanta pentru tine treaba asta)

Multumesc mult si mesajul tau a fost exactr si a descris exact ceea ce simt eu.

Alessandra_Maria a scris:

Si de ce sa fac un copil pe care nu as putea sa-l cresc singura..fiindca nu eu castig banii in familie si nu hotaresc nimic pe banii altora adica pe banii parintilor mei. Nu ii pot ingreuna pe ei ,din vina prostiei mele de a nu ma proteja . Ei au muncit o viata intreaga si inca muncesc. De ce sa fac un copil pe care nu sunt sigura ca pot sa-l cresc? Nu l-as da spre adoptie niciodata dak hotarasc sa pastrez sarcina dar acest lucru e imposibil. De ce sa o chinui si pe saraca mama .. ca si pe umerii ei ar cadea aceasta sarcina chiar si involuntar si tot s-ar implica.

Dar totodata nu specula despre ce vor gandi si simti parintii tai. Nu le fura dreptul la opinie si alegerea. Ei totusi ar fi bunicii acestui copil daca te hotarasti sa il ai. Nu ai de unde sa stii ce vor si ce gandesc parintii tai pana nu discuti cu ei. Daca ei se ofera sa te ajute si sa contribuie la cresterea nepotului, din toata inima si cu drag, ce ai de pierdut ? Asta daca se pune problema financiara. Daca insa e vorba de faptul ca nu esti pregatita sa faci un copil din alte puncte de vedere, aia e alta poveste.

Lightsome* a scris:

Nu am de gand sa te critic, iar cine o face bine ar face sa-si vada gunoiul din ochiul sau, si apoi pe al altuia.

Accidente se intampla mereu, am auzit de nenumarate ori cazuri in care prezervativul a cedat si s-au trezit cu "surprize". Asadar, nu e vorba de iresponsabilitate, ci pur si simplu ghinion.

Nu voi incerca sa te convin nici sa-l tii da' nici sa-l lepezi, deja ai luat hotararea si pentru moment mi se pare cea mai corecta.

Nu, nu sunt genul pro-avort, dar in cazul tau... Ce sa-ti zic? Sa faci un copil pe care nu ti-l doresti?

Ar fi cea mai mare greseala.

Multumesc frumos.. ma bucur ca ma intelegi ...

Alessandra_Maria a scris:

Si de ce sa fac un copil pe care nu as putea sa-l cresc singura..fiindca nu eu castig banii in familie si nu hotaresc nimic pe banii altora adica pe banii parintilor mei. Nu ii pot ingreuna pe ei ,din vina prostiei mele de a nu ma proteja . Ei au muncit o viata intreaga si inca muncesc. De ce sa fac un copil pe care nu sunt sigura ca pot sa-l cresc? Nu l-as da spre adoptie niciodata dak hotarasc sa pastrez sarcina dar acest lucru e imposibil. De ce sa o chinui si pe saraca mama .. ca si pe umerii ei ar cadea aceasta sarcina chiar si involuntar si tot s-ar implica.

E hotararea ta, evident.

Dar atata timp cat nu discuti macar cu cineva care te-ar putea sprijini, chiar si material, cum ar fi o organizatie in genul celei de mai sus, nu ai de unde sa stii daca exista o alternativa.

Oricum, ma opresc aici.

Mult noroc in viata.

Daca dupa avort te simti daramata, exista si consiliere post-avort. Ca sa eviti depresia, daca e posibil.