Masinariile biologice

stupid_me a scris:

Daca acel ocol si intuneric nu incalca valorile tale :)

Depinde. Uneori ne dorim lucruri de care habar nu avem ca ne fac mai mult rau, decat bine :)

Mie mi se pare ca taman caracterul se poate schimba motivat fiind de credinte :)

Lucrurile sunt oricum doresti sa le invarti. Putem gasi argumente si contraargumente pentru orice. In fond toate sunt modele mentale cu care ne gasim un drum. Cam atat.

Nu cred, caracterul e ceva mult mai complex. Daca un om egoist poate alege altruismul ca valoare, pentru a se schimba, atunci caracterul lui mai e cel al unui egoist ? Poate omul a facut o alegere, si in cazul asta, nu caracterul a fost schimbat de credinta, ci de alegere.

Orice credinta, idee, e chioara, fara credincios sau ganditor. El, prin ALEGERE, da sens acestor lucruri. Constiinta e singura care face alegeri, iar in urma alegerilor au loc modificari in credinte, comportamente, valori.

Da, alegerea poate motiva insusi schimbarea caracterului, depinde cat de puternica e motivatia. Daca folosesti o credinta pentru a te motiva, alegi aceea credinta tot pentru ca ai ALES. Asta e instanta superioara care face ordine in tot.

Typhon a scris:

Daca un om egoist poate alege altruismul ca valoare, pentru a se schimba, atunci caracterul lui mai e cel al unui egoist ? Poate omul a facut o alegere, si in cazul asta, nu caracterul a fost schimbat de credinta, ci de alegere.

Eu am zis si o voi crede, sper, in continuare.

Esti ceea ce alegi sa fii. Si ceea ce razbati, nu ceea ce induri.

Oricum am cam deviat de la subiect si nu se cade.

Oricum, intelepciunea poate deveni o arma criminala, la fel ca si inteligenta si prostia..atunci cand nu exista iubire.

Prin urmare consider ca intelepciunea nu este altruism adevarat. Ci eventual, iubirea induce acest altruism. Ne face mai buni, vorba ceea.

In viata nu iubesti pentru ca este intelept. Aceea nu mai este iubire autentica.

Valorile adevarate nu ti le auto-impui..ci pur si simplu se impun ele. Ajung (in timp) sa faca parte din tine. Sa te cladeasca, adica sa-ti cladeasca si modifice un caracter. Sunt carnale, nu inteligente.

Cu totii avem nevoie de afectiune si compasiune. Numai ca unii pur si simplu nu se cunosc.

De aceea nu pledez eu pentru inteligenta, si nici pentru intelepciune.

Ci pentru auto-cunoastere= a iti identifica valorile intrinseci. De aici se induce firesc si natural legea in care cred eu (firesc, poate la fel de bine sa fie subiectiva perceptia) - ce tie nu-ti place, altuia nu-i face :)

stupid_me a scris:

Oricum, intelepciunea poate deveni o arma criminala, la fel ca si inteligenta si prostia..atunci cand nu exista iubire.

Prin urmare consider ca intelepciunea nu este altruism adevarat.

Fiecare vedem altfel realitatea, dar asta nu înseamnă că unul dintre noi greşeşete, ci vedem lumea aşa cum suntem fiecare.

Eu văd înţelepciunea aşa cum am scris mai jos.

lupini a scris:

"ce este înţelepciunea ?" Eu o văd ca un cumul de inteligenţă, compasiune, altruism, bună purtare şi cunoaştere.

Ai introdus în discuţie iubirea care nu e altceva decât o formă de altruism şi compasiune. A nu se confunda iubirea cu atracţia, pentru că sunt multe feluri de "iubire" cărora li s-a schimbat sensul. De exemplu e "iubirea de bani" sau "iubirea de petreceri" şi multe alte exemple în care iubirea are sens de "atracţie".

Si iubirea tot pentru tine o oferi. Totul trece prin tine. Intelepciunea poate fi o arma, dar nu folosita la atac, pentru simplul fapt ca avem ceva mai bun care sa descrie o asemenea tactica : manipularea. Manipulatorul e un intelept de felul asta. Nici nu am spus ca intelepciunea e altruism, nimic nu e altruism adevarat. Dar cand constientizezi ca oferind si celuilalt, castigi si tu, atunci poti spune ca intelepciunea ta devina altruista. Atat ca inteleptul mereu stie asta, deci intelepciunea nu poate fi folosita decat in scopuri altruiste, cel rau neutre. Niciun om echilibrat sufletesc si psihic nu simte nevoia sa faca rau. Echilibrul acesta e prima conditie a intelepciunii.

Noi spunem aceleasi lucruri aici, doar ca diferit. Eu consider ca intelepciunea inseamna autocunoastere, la baza. Si sunt perfect de-acord. Iubirea, desi nici macar cea neconditionata nu e in totalitate altruista, vine tot din constientizarea faptului ca un om fericit e un om care iubeste. Iar un om fericit e un om eficient in a trai. Deci, oricum o dam, in toate exista ratiunea inteleptului...in orice e bun si echilibrat. Cine vrea sa distruga, o face pentru ca el insusi nu e intreg.

lupini a scris:

1.Fiecare vedem altfel realitatea, dar asta nu înseamnă că unul dintre noi greşeşete ci vede lumea aşa cum suntem fiecare.

2. Ai introdus în discuţie iubirea care nu e altceva decât o formă de altruism şi compasiune.

1. De acord cu tine.

2. Eu vad iubirea ca pe ceva mai mult. Altruismul si compasiunea fiind doar unele dintre consecintele firesti ale acesteia..

Typhon a scris:

Si iubirea tot pentru tine o oferi.

Eu cred ca nu tu alegi sa iubesti. Am spus ca poti fi, adica la nivel de caracter - ce alegi. Dar iubirea pentru mine e samanta din tine. Face parte din tine, fara sa o poti controla.

Mi-a spus o mama odata ca ea nu si-a iubit copilul din prima..dar simtea nevoia sa lase de la ea pentru el. Din timp, din mancare, din odihna, din bani.

A inteles apoi ca asta insemna de fapt iubire. Si probabil ca aceasta consecinta a iubirii, este in fond singurul altruism autentic.

stupid_me a scris:

1. De acord cu tine.

2. Eu vad iubirea ca pe ceva mai mult. Altruismul si compasiunea fiind doar unele dintre consecintele firesti ale acesteia..

Iubirea este si ea consecinta alegerii, ca orice altceva. Pentru ca iubirea motiveaza si e un stimul puternic, alegerea e cu atat mai usor de luat.

Iubim pentru ca ne simtim bine iubind.

stupid_me a scris:

Eu vad iubirea ca pe ceva mai mult. Altruismul si compasiunea fiind doar unele dintre consecintele firesti ale acesteia..

Să presupunem că un om îşi ascunde acele consecinţe, adică altruismul şi compasiunea, dar spune că iubeşte. De unde ştim că iubeşte ? Nu ştim pentru că n-avem de unde.

Apoi, să zicem că cineva îşi ascunde iubirea, adică zice că nu iubeşte, dar arată compasiune şi altruism faţă de semeni. Ce spunem despre acel om ? Spunem că iubeşte, chiar dacă el ascunde acea realitate.

Prin urmare, dragostea înseamnă compasiune şi altruism. Aici întrăm pe tărâmul iubirii agape.

lupini a scris:

Să presupunem că un om

Iubirea face parte din realitatea subiectiva a fiecaruia, singurele indicii care dezvaluie manifestarea ei sunt consecintele de care se vorbeste aici :compasiunea si altruismul. Sunt doar indicii, insa datorita faptului ca doar prin ele poti cunoaste iubirea celuilalt, pentru cel iubit, indiciile se confunda cu iubirea in sine, desi ele conceptual, sunt separate.

Typhon a scris:

Iubirea face parte din realitatea subiectiva a fiecaruia

hmm..aici fiecare cu ale lui credinte.