Masinariile biologice

Eu privesc lucrurile si mai simplu : E vorba de o inteligenta pragmatica, in care omul ignora valorile astea, pur si simplu pentru ca nu le intelege. Prioritatile lui sunt altele, stabilite mai mult de caracterul fiecaruia. Inteleptii, sau cei ce poseda valori ( ca doar un om constient poate poseda valori, restul doar sunt condusi de niste chestii care le seamana. ) isi folosesc inteligenta un pic diferit, o extind si asupra lucrurilor mai de duh, ca sa spun asa, pentru ca ei isi dau seama de necesitatea lor. In fond e vorba de o singura inteligenta, dar folosita in feluri diferite. Un dictator nu va cauta sa o foloseasca intr-un mod altruist ca pentru el lumea se rezuma la dominatie. Din acest punct de vedere, sunt de-acord cu Cristi : un om inteligent ar trebui considerat cel care pricepe si necesitatea acestor valori, nu doar un om care proceseaza rapid. Ca in fond poti pune un computer sa proceseze prostii in gol la infinit, asta nu il face si eficient.

stupid_me a scris:

Intelepciunea inseamna de fapt chibzuinta.

Capacitate de a dezvolta modul de a judeca cat mai complex posibil.

Dar valorile dicteaza motivele tale in viata. Pentru CE sa fii intelept?

Spre interesul tau sau spre interesul altora?

Sau fiind spre interesul altora, de fapt esti si in interesul tau. De aici, curata filosofie..

Intotdeauna ceea ce esti pentru altii, esti si pentru tine. La fel si altruismul si orice valoare. Omul nu se poate lepada de Ego, e ori doar pentru el, ori pentru el si altii, niciodata doar pentru altii.

Trebuie sa fii intelept tocmai pentru ca valorile alea te pot impinge spre tot felul de excese. Omul invata doar din greseli si experienta, de-asta este esential sa ai un simt al echilibrului foarte temperat. Cat timp esti in aproprierea starii de echilibru, poti sa-ti continui drumul linistit. Pentru asta e buna chibzuinta, pentru simplu fapt ca nimic nu e bun daca e prea mult sau prea departat de realitate. Valorile nu sunt adevaruri universale, absolute. Omul trebuie sa se descurce cum poate, printre toate. Mari virtuti se pot dovedi a fi de fapt handicapuri.

Typhon a scris:

Cat timp esti in aproprierea starii de echilibru, poti sa-ti continui drumul linistit.

Pai si asta poate sa fie o valoare, in sine :)

Totusi, calea echilibrului nu e o valoare in sine, la fel cum intelepciunea nu e o valoare. E mai degraba un mod de gestionare al valorilor. A cauta calea de echilibru presupune un mod de actiune, cauti un drum printre valori si credinte. Valoarea e ceva fix, definit, delimitat. Ca sa fac analogie, intelepciunea reprezinta rationamentul matematic, valoare formula in sine.

stupid_me a scris:

Pai si asta poate sa fie o valoare, in sine

Sistemul de valori comportamentale la care cineva se raportează, arată înţelepciunea, nu neaparat inteligenţa. De exemplu, în România, sistemul general de valori după care foarte mulţi, dacă nu chiar majoritatea oamenilor se ghidează, e că "cine respectă legile şi regulile, e un fraier." În schimb, dacă luăm Germania, e invers, "cine nu respectă legile şi regulile e un fraier". În ambele cazuri cei care marşează pe una dintre aceste idei, o fac din dorinţa de a o duce bine, şi mulţi sunt inteligenţi. În schimb, înţelepciunea spune că "dacă vrem ca legea să ne respecte, trebuie să o respectăm şi noi pe ea".

In cazul asta intelepciunea e superioara, pentru ca vede dincolo de circumstante. Inteligenta e o unealta ce poate fi folosita in acest scop, sau doar pentru a te adapta la ele. Intelepciunea se foloseste de inteligenta, si e normal, din moment ce o si include.

Typhon a scris:

Totusi, calea echilibrului nu e o valoare in sine.

Poate la fel de bine sa fie o valoare in sine daca ai inteles ca echilibrul e sanatos si necesar daca vrei o viata mai lunga. si relativ linistita (exceptand surprizele in fata carora nu poti comenta).

Insa la fel de bine, sunt oameni care traiesc prin exces. Cum ar fi geniile, artistii. Ei aleg sa isi forteze limitele fiindca asta este mai important pentru ei. Sahul.

Avea tata o vorba. Fiecare om are o lumanare. Cei care ard mai intens, se termina mai repede.

stupid_me a scris:

Poate la fel de bine sa fie o valoare in sine daca ai inteles ca echilibrul e sanatos si necesar daca vrei o viata mai lunga. si relativ linistita (exceptand surprizele in fata carora nu poti comenta).

Insa la fel de bine, sunt oameni care traiesc prin exces. Cum ar fi geniile, artistii. Ei aleg sa isi forteze limitele fiindca asta este mai important pentru ei. Sahul.

Avea tata o vorba. Fiecare om are o lumanare. Cei care ard mai intens, se termina mai repede.

Da, doar ca valorile sunt ceva fixat, spre care tindem intr-un final. Ca sa ajungi intr-un oras, tu trebuie sa nu te abati de la drum. Valoarea e orasul, intelepciunea e capacitatea de-a pastra abaterea medie fata de drumul cel mai scurt, minima.

Aceeasi analogie o poti face si in cazul intelingentei pragmatice, atat ca in locul valorii, avem scopul concret (dominatia lumii, absolvirea unei scoli postdoctorale, etc).

In fond valori precum moralitatea, cinstea, sunt abstracte daca nu sunt folosite si rumegate de un om rational. Mie nu-mi spune nimic asta "sunt un om cinstit". Nu orice trasatura e o virtute in toate situatiile. Cum spunea lupini, cinstea in Romania e o virtute, sau o prostie, in functie de omul la care te raportezi. Inteleptul stie insa sa plonjeze printre astea, el merge usor ele pentru ca stie in fond spre ce trebuie sa tinda. El are adevarurile lui, nu pe-ale societatii. De-asta valorile goale nu inseamna nimic.

Pentru intelept, valorile astea au locul lor bine definit.

Pentru pragmatic, ele sunt doar niste poli de care se aproprie mai mult sau mai putin...

Typhon a scris:

Ca sa ajungi intr-un oras, tu trebuie sa nu te abati de la drum. Valoarea e orasul, intelepciunea e capacitatea de-a pastra abaterea medie minima fata de drumul cel mai scurt.

Sau poti sa ajungi la concluzia ca nu este important unde si cand ajungi, ci CUM...avand in vedere ca una e socoteala de acasa, si alta cea din targ.

Pana la urma, cred ca valorile tin foarte mult de credinte. Si credinta subjuga caracterul.

stupid_me a scris:

Sau poti sa ajungi la concluzia ca nu este important unde ajungi, ci CUM...avand in vedere ca una e socoteala de acasa, si alta cea din targ.

Pana la urma, cred ca valorile tin foarte mult de credinte. Si credinta subjuga caracterul.

Pai da, exact, CUM. Poti ajunge pe ocolite si pe intuneric, ori pe calea de mijloc, echilibrata si cea mai scurta.

Valorile sunt alese de credinte, dar ele nu subjuga neaparat caracterul. Caracterul naste anumite credinte, nu credinta naste un anume fel de caracter. Caracterul e oarecum rigid, credintele se pot schimba. Un caracter perfid si marsav nu isi va alege o credinta bazata pe cinste si onoare decat in fata altora ca sa impresioneze.

Typhon a scris:

Pai da, exact, CUM. Poti ajunge pe ocolite si pe intuneric

. Caracterul e oarecum rigid, credintele se pot schimba.

Daca acel ocol si intuneric nu incalca valorile tale :)

Depinde. Uneori ne dorim lucruri de care habar nu avem ca ne fac mai mult rau, decat bine :)

Mie mi se pare ca taman caracterul se poate schimba motivat fiind de credinte :)