Crima?

haydn91 a scris:

.Au fost utili si idealistii, si vor fi.Dar intotdeuna va ramane un echilibru de forte, mai mult sau mai putin stabil.

Daca nu existau idealistii, nu mai existam de mult ca specie.

Tom Bishop a scris:

Aici te înşeli amarnic. SUA putea lupta cu tot restul globului aflat sub comanda lui Hitler, şi tot ar câştigat categoric. Pentru că Hitler a fost un rateu militar. Iar debarcarea în Europa a avut loc când Germania era pe făraş, or americanii nu puteau lăsa o Europă întreagă pradă comunismului.

America, cu ajutor cu tot a reusit sa-l puna pe Hitler la punct in 3 ani si ceva, aproape 4.Asta in conditiile in care Hitler mai pierdea teren si in cealalta parte.

Daca Hitler avea Rusia de partea lui, si toata Europa, fii tu sigur ca americanii tai iubiti erau ori pe fundul oceanului, ori fluturau un steag rosu.Dar e usor sa-i critici pe cei invinsi, nu ? Cred ca daca Hitler chiar era un rateu nu avea nicio sansa sa faca circul pe care l-a facut in toata lumea.Asta cu o tara care era deja distrusa.Americanii au iesit mereu nesifonati, pentru ca ei mereu intra la final, pe princpiul "la final, multi viteji se arata".Mai degraba mi se par de admirat englezii, nu americanii.Astia sunt niste ipocriti.

Iar problema cu Hitler a fost ca era imbatat cu iluzii.Pur si simplu nega realitatea obiectiva.Sinistru personaj.

Tom Bishop a scris:

Aici te

Tom Bishop a scris:

Aici te înşeli amarnic. SUA putea lupta cu tot restul globului aflat sub comanda lui Hitler, şi tot ar câştigat categoric. Pentru că Hitler a fost un rateu militar. Iar debarcarea în Europa a avut loc când Germania era pe făraş, or americanii nu puteau lăsa o Europă întreagă pradă comunismului.

Pierderea sau castigarea unui razboi nu depinde numai de lider, ci este un rezultat al numerosi factori, inclusiv al unuia aparent lipsit de importanta, cum ar fi decizia soldatului Hans de a juca table cu Francois in loc sa traga in el.

Tom Bishop a scris:

Eu cred că americanii au

S.R. a scris:

Reformulez pentru a completa:

Daca nu erau idealistii pentru a asigura progresul si realistii pentru a-i apara pe primii si a perpetua ceea ce acestia realizeaza nu mai existam demult ca specie.

E ok. Trebuie sa recunosc ca idealistii ar putea muri de foame fara realisti, chiar avand camara plina de provizii.

haydn91 a scris:

Mai degraba mi se par de admirat englezii, nu americanii.Astia sunt niste ipocriti.

Iar problema cu Hitler a fost ca era imbatat cu iluzii.Pur si simplu nega realitatea obiectiva.Sinistru personaj.

Nu-i admir pe englezi, ca nici ei nu cautau world peace, cautau sa se apere, apoi sa isi redobandeasca statutul pe plan mondial. D-aia nu mai puteau ei de durerile francezilor sau polonezilor. Ei nu mai puteau de durerea proprie. Chiar daca Hitler nu ataca UK(ma rog, a fost invers, ca declaratii de razboi, dar rezultatul e acelasi), acestia tot trebuiau sa se bage, ca li se ducea dracu' economia daca lasau nebunul austriac sa isi duca planul la bun sfarsit.

A fost imbatat cu mania grandorii, dar in acelasi timp, a fost un geniu. El e o dovada a ceea ce poate face un geniu, daca o ia pe calea raului. Calea raului insemnand uciderea sistematizata a semenilor (genocid, mai pe scurt).

Tom Bishop a scris:

Afirmaţia asta o putea face doar o femeie neinformată şi neancorată în realităţile actuale. Niciun stat democratic din lume nu acţionează împotriva propriului interes, asta ar trebui cunoscută de toţi pentru a evita idei ridicole ca cea de mai sus;

Dar nici nu isi permite sa fie in fruntea 'aliantei' ca sa manipuleze situatia dupa binele lor personal. Asta deja ar fi curat monopol politic. Sistem pentru care ar merita sa se sacrifice doar americanii.

11 septembrie a semnalat sfarsitul erei geopolitice (care a tinut cat timp?)si inaugurarea unei ere a politicii globale. Politica externa americana nu mai este axata pe geografie politica ci va fi definita de combinatia, interactiunea a doua variabile: puterea fara egal a SUA si fenomenul de globalizare extensiva care domina lumea contemporana.

Provocarea pentru policymaker-ii de la Washington este recunoasterea acestei schimbari fundamentale dar mai ales imperativul de a reorienta, de a adopta politica externa americana pe noul mediu de securitate (amenintari care sunt prin natura lor globale – terorismul international, proliferarea WMD, problema statelor falimentare si a celor slabe) utilizand activ puterea militara, economica si politica a SUA cu scopul de a crea, de a contura un mediu international care sa reflecte interesele si valorile sale vitale.

Provocarea centrala rezida in capacitatea de a transforma puterea SUA in influenta internationala efectiva fara ca superioritatea sa militara si economica sa produca resentimente sau sa-i alieneze chiar si pe cei mai apropiati aliati. Cu alte cuvinte trebuie depasita perceptia indusa de Statele Unite in urma razboiului din Irak – o putere hegemonica orientata spre un comportament unilateral in scopul de a-si maximiza propriile interese egoiste de securitate.

S.R. a scris:

Daca nu erau idealistii pentru a asigura progresul si realistii pentru a-i apara pe primii si a perpetua ceea ce acestia realizeaza nu mai existam demult ca specie.

Dar vezi tu, nu exista o separare neta intre idealist si realist.

Si apoi unde si cand au aparat realistii pe idealisti ? Idealisti singuri si-au facut cale, prin armele lor, asa ca realistii.Doar metoda a diferita.Idealistii au castigat pe asa-zisii realisti, pentru ca altfel nu ar fi obtinut spirijinul lor, nu crezi ?

Si in cazul asta, mai putem vorbi despre idealist si realist ca doua chestii total separate ? Realistul dupa ce adopta ideile, mai e realist 100 % ? Nu conteaza deci, cum ii impartim.Conteaza doar rezultatul final,si anume : idealistii sunt cu posibilul, realistii cu ce vad in jur.Cand un idealist reuseste ceva la nivel mondial, il mai numesti idealist ? Doar a facut schimbari in realitate.

Allexandrra a scris:

E ok. Trebuie sa recunosc ca idealistii ar putea muri de foame fara realisti, chiar avand camara plina de provizii.

Cum anume are un idealist camara plina de provizii, daca nu actionand realist in a le agonisi ?