Nu am citit acest topic decat pe fuga, asa ca este posibil sa repet ce s-a mai spus.
Draga Marinela :
Din cate vad eu, ceea ce iubesti tu este siguranta pe care ti-o ofera cineva, nu persoana in sine.Ii reprosezi iubitului tau ca nu iti ofera suficiente dovezi de iubire, pe cand tu spui ca il preferi pe fostul pentru ca te iubea neconditionat.Pe scurt, e mai bun ala care ofera mai mult.Tu in schimb, recunosti ca nu l-ai meritat pe fostul.Daca tu spui ca nu ai fost destul de buna pentru el, atunci, de ce ii ceri actualului acelasi lucru ? De ce vor oamenii mai mult decat pot oferi, sau mai mult decat simt ei ca merita ? Daca eu stiu ca nu merit ceva, nu pretind acel lucru, ca altfel as cadea in plasa egoismului.As lupta ca sa fiu demn de acel lucru, iar daca nu as reusi, as renunta la a-l mai pretinde.
In dragoste nu trebuie sa pasezi responsabilitatea ta partenerului de viata.El nu e responsabil pentru plictiseala, angoasa, gelozia ta.Nu uita ca si el te iubeste, si ca poate are si el nevoie de dovezile lui de iubire, dovezi pe care tu cum i le oferi ?
Cat despre increderea in tine, nu mai spune ca e de datoria lui sa ti-o redea.Nu e.Tine de tine.Dragostea are farmec doar atunci cand tu lupti cu tine insuti, cand iti rezolvi propriile probleme, pentru a putea oferi mai mult celuilalt.Nu cand astepti sa vina partenerul sa-ti ghiceasca gandurile si sa-ti faca pe plac.Nu exista asa ceva, sincer, nici sa nu te gandesti la asta.Asteptarile astea le-am vazut la unele adolescente.Doar tu stii cu adevarat cum esti si ce doresti.Doar tu te poti ajuta, nimeni nu-ti poate da la pachet lucrurile de care ai nevoie pentru echilibrul tau launtric.Dragostea e sincera doar cand iubesti si atat.Nu cand ai nevoi.Pentru ca doar atunci cand iubesti, te poti privi sincer in oglinda si sa stii ce ai de facut.
Nu prin actiunile lui, iti poti tu reda increderea in tine.Ci prin alegerile pe care le faci.Poti alege sa iubesti omul ala de langa tine asa cum e el, sa ai curajul sa te privesti obiectiv (stiu ca doare, dar se merita apoi) si apoi vei fi fericita.Nu dependenta de partener e solutia.Ei vin si pleaca din viata noastra, si deci nu e normal sa-i folosim ca ancore pentru propria noastra fericire.E un lucru egoist.Daca te percepi ca pe un copil ce are nevoie de dragoste neconditionata ca sa fie fericit, apoi nu vei fi niciodata fericita, pentru ca nimeni nu-ti va oferi dragoste neconditionata.Si stii de ce ? Pentru ca si ei sunt oameni ca tine.Si ei au slabiciunile lor.Si atunci, nu ar fi frumos sa renunti tu la ale tale pentru a invata sa iubesti real ? Eu asa cred.Satisfactia e mult mai mare asa.Daca el nu iti ofera toate dovezile de care ai nevoie, ofera-i-le tu lui, si vei vedea schimbari.
Cel mai important e sa-ti asumi responsabilitatea pentru ceea ce esti.De ce ai dori iubire neconditionata daca stii ca nu o meriti ? E oare corect fata de cineva ? O relatie trebuie sa fie echilibrata.Cat dai, atata primesti.Daca unul ofera mai mult ca celaltalt, inevitabil apar frustrari, probleme, care in timp duc la ruptura.
Esti oare chiar asa de fragila incat sa nu poti fi fericita daca partenerul nu iti ofera tot ce doresti ? Cum a mai spus cineva inainte, Alexandra cred, nu da vina pe el pentru ca te plictisesti.Daca se intampla asta, faci prieteni, citeste ceva, plimba-te.Nu e dator nimeni sa-ti ofere fericirea, pentru ca nici tu nu o oferi lui.
Stiu ca pare dificil, si ca e mai usor sa se ocupe cineva de toate nemultumirile tale.Stiu ca a-ti lua responsabilitatea in maini, e ceva greu.Probabil te intrebi, ce rost mai are dragostea in conditiile astea ? Daca da, atunci inseamna ca nu iubesti, doar depinzi de iubirea altora.Ori asta nu e ceva onorabil.Satisfactia in iubire vine din faptul ca tu iti depasesti propriile osbstacole, pentru a-l intampina pe celalalt asa cum se cuvine.Ca in fond atunci poti spune ca iubesti pe cineva.Cand faci eforturi, compromisuri, cand te dezvolti.O relatie sanatoasa inseamna evolutie pentru ambii parteneri.Cand tu astepti ca evolutia ta sa fie purtata de el, atunci apare stagnarea.
Daca tu ai cu adevarat nevoie de dovezile alea de iubire din partea lui, gandeste-te sincer cate ii oferi tu.Cat timp il compari cu fostul pe baza ca oferea mai mult, eu nu cred tu ca ii oferi atata cat ii ceri tu lui.Si atunci, nu putem vorbi de iubire, ci de egoism.Iar eu sunt de parere ca fiecare sa primeasca ceea ce merita.Asa e corect.
Sacrificiul, compromisul, responsabilitatea pentru propria fiinta, toate acestea duc la evolutie, si fac ca iubirea sa fie ceva nobil.Altfel, vorbim de parazitare sentimentala reciproca.
Lenea spirituala nu face casa buna cu iubirea.
