Depresie

Yadhira a scris:

au fost zile cand trageam de mine sa ma ridic din pat...sa ies...sa imi ocup timpul...daca nu aveam destula putere/vointa probabil eram pe partea cealalta a baricadei acum...

nu ma voi obisnui cu starea asta, ies eu din ea!

Si depresia are diferite etape. Din ce relatezi tu, eu cred ca ai fost doar in faza incipienta.

Incearca sa iti cultivi optimismul, gandirea pozitiva si mai ales - sa iti umpli timpul cu diverse activitati - noi, vechi, usoare, recreative.

E un stil de viata sa devii mai optimist si mai vesel. Se poate exersa.

Ah, da. Si miscarea in aer liber e de aur! Face cat 1000 de medicamente.

stupid_me a scris:

Si depresia are diferite etape. Din ce relatezi tu, eu cred ca ai fost doar in faza incipienta.

Incearca sa iti cultivi optimismul, gandirea pozitiva si mai ales - sa iti umpli timpul cu diverse activitati - noi, vechi, usoare, recreative.

E un stil de viata sa devii mai optimist si mai vesel. Se poate exersa.

Ah, da. Si miscarea in aer liber e de aur! Face cat 1000 de medicamente.

multumesc pentru sfaturi...

asa cred si eu, eram la inceput...dar am invins...si asta conteaza, nu?

Yadhira a scris:

asa cred si eu, eram la inceput...dar am invins...si asta conteaza, nu?

Experimentarea depresiei in viata evidentiaza doua lucruri importante:

1. Stii cu ce ai de face si constientizand prin ce ai trecut, pe viitor poti evita sau gestiona mai usor o depresie.

2. Exista predispunere spre depresie, mai ales daca aceasta a avut loc in perioada tineretii, exceptand situatia aparte a adolescentei, sau a adolescentei tarzie.

Prin urmare, nu trebuie sa te ingrijorezi ca ai trecut prin asta, ci doar sa analizezi mai profund felul in care traiesti si gestionezi anumite sentimente si piedici in viata. Nu in sensul de a diseca tot ce intalnesti in cale, ci in sensul de a invata mai bine despre felul in care interiorul tau ''raspunde' diversilor stimuli externi.

Majoritatea oamenilor trec printr-o forma mai usoara sau medie a depresiei in viata.

Yadhira a scris:

au fost zile cand trageam de mine sa ma ridic din pat...sa ies...sa imi ocup timpul...daca nu aveam destula putere/vointa probabil eram pe partea cealalta a baricadei acum...

nu ma voi obisnui cu starea asta, ies eu din ea!

Am trecut si eu prin asa o stare dupa ce a murit mama ca nu puteam sa fac nimic dar totusi a trebuit sa fac totul prin casa dar am revenit, a fost greu sa inteleg faptul ca nu mai este. Trebuie sa ai langa tine prietene, familie sa te ajute sa iesi din impas si totul revine la normal. N-ai nevoie nici de medicamente. Iti doresc numai bine!!!

The Unknown a scris:

imi pare rau pentru mama ta....

si iti multumesc pentru incurajare :)

Yadhira a scris:

imi pare rau pentru mama ta....

Au trecut 18 ani de atunci ... dar nu este nimeni pregatita pentru asta, pot spune si m-a darimat toata evenimentul desi credeam ca sint tare. A locuit cu noi in ultimii 6 ani.

M-am dus la doctor si am observat ca profita de situatie si scrie medicamente noi!!! sa faca experienta cum ma comport, chiar daca eu n-am nevoie de ele. O prietena mi-a atras atentia cu care mereu ma sfatuiam pe tema medicala ca ea primea medicamente identice ca mine pentru boala ei de Rheumathism care modifica/desfigura oasele, nici nu stiu ce nume sa dau bolii ca i se suceau mainile si picioarele. Noroc ca eu nu prea vanez leacuri medicale pana n-am temperatura sau ceva dureroasa conditie, am aruncat tabletele.

"A existat mereu - şi

"C

esti inmatura!