desert rose a scris:Ateul nu viseaza. Credinciosul viseaza. Personaje fictive.Ateul nu crede in personaje fictive si in consecinta nu le atribuie calitati la fel de fictive.
Ateul nu-si cladeste viata si nu-si justifica faptele sau realitatea obiectiva in baza legilor, actiunilor si vointei unor personaje imaginare.
Ateul nu-i condamna si nu-i infiereaza pe semenii lor ( credinciosi sau nu ) prin prisma pretinsei logici a acestor personaje fictive.
Ateul este in stare si singur sa-si formeze un set de reguli, omenesti si morale, pe care se straduieste sa le respecte atat cat ii sta in puteri dar nu de frica unor personaje fictive. Este in stare sa accepte ca viata lui se va sfarsi aici, pe pamant. Ateul afirma ca viata vesnica este doar o gogorita mentionata intr-un mit vechi si ca nu se poate aduce nici o dovada in favoarea existentei ei.
Si, mai ales, ateul nu provoaca tinerilor asteptari negative, de genul "vei arde in iad", "Satana te va lua la el" si alte amenintari grotesti, asa cum se vede ca se practica pe topicurile acestei arii.
Am mai spus-o: inexistenta nu se poate demonstra. Demonstratia se face de catre cel care sustine afirmatia pozitiva. Este elementar si logic !
Tu vorbesti de ateul perfect.
Dar intre ateul perfect si credinciosul perfect(care sunt raritati) se intinde masa gri a celor "caldicei" sau "recisori"
Unii cred da mai vor niste modificari pe ici pe colo, Altii nu cred da nu strica sa se asigure putin in cazul in care s-au inselat.
Am tot respectul si pentru Credinciosul Perfect si pentru Ateul perfect.
Cat despre amenintarile de mai sus mi se par puerile. La asta duce interpretarea ad literam a Bibliei.
Unii nu inteleg ca mai sunt si metafore, ca oamenii aia acum 5000-2000 de ani atata puteau ei sa perceapa realitatea.

:)