privitor a scris:Ai intalnit cazuri in care esti obligat sa stai pe loc?
Ce zice psihanaliza despre ele?
Ar zice ca e un conflict interior, conform psihanalistei Karen Horney, care are si o carte cu acelasi nume.
Citeste-o de aici:
http://www.scribd.com/doc/44764842/23666796-Karen-Horney-Conflictele-Noastre-Interioare-ED-IRI
Cum adica esti obligat? Cine te obliga?
Poti sa te reprofilezi, daca filosofia te face sa suferi.
Sau daca preferi sa mergi inainte cu filosofia, poti sa cauti metode de relaxare, de odihnire a mintii, de oprire a mintii (ca in tehnica zen de "potolire a maimutelor de pe crengile mintii").
De ce sa continui un proces care te doare? Ca doar nu esti masochist.
De ce sa nu cauti si alte cai in viata, sau alte surse de satisfactie, sau sa stopezi procesul de introspectie si sa il inlocuiesti cu alte forme de manifestare a gandirii.
De ce sa mergi spre o sursa de durere, in loc sa o ocolesti?
Oare nu pentru ca acea sursa de fapt iti ofera placere?
Ia gandeste-te cum ai fi tu fara filosofie, fara sa gandesti profund: sa spunem ca ai sta pe o banca sa privesti trecatorii, copiii ce se joaca, si atat, liber de ganduri grele pentru totdeauna.
Nu e tentant?
De ce sa nu o faci?
Oare nu pt ca procesul analizarii este recompensant pt tine?
Ruudflo, de ce echivalezi suferinta ta cu acea a unui suicidar in ultimele lui clipe? Asa te simti tu mereu?
Cunoasterea care impinge pe cineva sa se sinucida tu crezi ca e adevarata cunoastere? Daca e o cunoastere deformata?
