Care credeti ca este rolul Credintei in Secolul XXI?

lynxul_negru a scris:

Am urmarit discutia de pana acum si am sa incerc sa dau si eu un raspuns la intrebarea din titlul topicului.

Poate unii înțeleg credința prin cifre. Nu văd unde e problema? :roll:

ruudflo a scris:

N-are sens in interpretarea ta urmare a ceea ce ai afirmat aici, in contradictie cu metoda stiintei:

Explica-mi te rog mai pe indelete de ce nu are sens sa vorbim despre o Theory of Everything in contextul folosit de mine.

ruudflo a scris:

Daca stau sa ma gandesc mai bine, dupa interpretarea ta, are rost sa vorbim, in stiinta, despre o Theory of almost Everything.

OK, acum am vazut si noua concluzie. Poti sa explici si asta?

deci, tot nu vreţi să

humea a scris:

Poate unii

Încearcă pe youtube, Înapoi la argument - Basarab Nicolescu de la cuantică la Dumnezeu(interviul are 5 părţi, merită audiate)

lynxul_negru a scris:

Nu reusesti. Cine spune ca metafizica subordoneaza fizica? De ce ar trebui sa iau de buna aceasta ierarhie?

Metafizica este o interogare care incearca sa explice natura fundamentala a fiintei. Interogare pe care o interprinzi tu si eu. Fizica este o stiinta in a carei interogatii cad materia si formele de miscare ale acesteia, implicit conditiile in care ea se misca de natura pe care o face. Fiecare exercitiu are drept urmare adevaruri care vin in concordanta cu anumite cerinte. Dar adevarurile metafizicii sunt cele ca subordoneaza adevarurile fizicii pentru ca ea speculeaza asupra naturii in scopul careia obiectele fizice exista, de la bun inceput. Deci metafizica este mai generala pentru ca cuprinde fizica. Adevarurile ei nu se subordoneaza rigorilor adevarurilor fizicii.

Mai intai vine originea(arche) lumii in care traim si mai apoi intra in scena suportul naturii(fenoemenalitatea lumii pe care o investigheaza fizica). Deci tu cand faci o interogatie metafizica sapi mai adanc decat atunci cand faci o interogatie fizica. De aici si cu cerintele adevarului - cine subordoneaza pe cine.

lynxul_negru a scris:

Si apoi, daca adevarurile metafizicii nu respecta cerintele adevarului fizicii, atunci de ce sa-i mai spunem adevar? Asa doar incurajam confuziile terminologice.

Adevarurile fizicii nu dau cu seama standardelor adevarurilor metafizicii, asta pentru ca fizica este mai restransa decat METAfizica. Daca limitezi adevarul la caracterul fizic, atunci nu poti raspunde intrebarilor metafizice. Deci te alegi doar cu utilitate practica cum se alege stiinta moderna iar in fundamentale esti stirb.

lynxul_negru a scris:

Explica-mi te rog mai pe indelete de ce nu are sens sa vorbim despre o Theory of Everything in contextul folosit de mine.

Probabil ca nu va ajunge niciodata sa ofere modelul perfect, dar se apropie mereu.

Acestea sunt enunturile tale, dar rationamentele in urma carora ai ajuns aici sunt cunoscute de tine. Nu le-ai pus in scris, deci tu poti sa raspunzi, eu doar am facut o constatare urmare a concluziilor tale, iar in lipsa "modelului perfect", nu ai vreun theory of everything, ci un theory of almost everything. De vina poate fi aici doar metoda de investigatie.

Abc2009ro a scris:

Mai humea, tu te-ai si uitat pe demonstratia respectiva ? Sau doar mi-ai dat-o dupa titlu ? Ceea ce e gresit e ca ei spun ca 1 = sqrt(1), ceea ce nu e asa. sqrt(1) poate fi atat 1 cat si -1.

Iar in demonstratia din al doilea link, se face impartirea prin 0, impartire care nu are sens. Haide mai... de demonstratiile astea radeam prin clasa a 9-a.

Te-am subestimat, probabil acum ești un geniu. În orice caz, matematica a fost inventată și nu descoperită. Cum orice invenție e relativă, așa și matematica. Trebuie să recunoști că demonstrațiile postate sunt foarte frumoase și cât se poate de realiste. Poate avem nevoie de ceva nou, nu?? Poate mai mult creier?

La fel și-n credință.

ruudflo a scris:

Pai nu are sens sa mai vorbim despre o Theory of Everything nici macar in sensul restrans pe care il concepe stiinta, anume intelegerea legitatii sistemului inchis si prezicerea manifestarii sale.

Theory of Everything se refera la unificarea celor 3 forte cunoscute in prezent: tare, electroslaba si gravitationala.

humea a scris:

Trebuie să recunoști că demonstrațiile postate sunt foarte frumoase și c

Abc2009ro a scris:

Theory of Everything se refera la unificarea celor 3 forte cunoscute in prezent: tare, electroslaba si gravitationala.

Poate tu ai nevoie de mai mult creier. Uita-te in demonstratie. La un moment dat se simplifica prin (a-b). Si uita-te si la inceput, unde se spune ca a=b. Deci a-b=0. Deci se simplifica prin 0, adica se imparte prin 0. Impartirea prin 0 nu are sens. Asta se invata in clasa a 2-a.

Nu trebuie să-mi explici de două ori. N-ai înțeles mesajul. Ziceam în general. Nu înțeleg de ce trebuie să reacționezi în felul ăsta. N-a fost atac la persoană.

Am recunoscut ce era de recunoscut. Dar trebuie să mai privești și dincolo de orizontul gândirii noastre ca oameni.

Un material interesant gasit pe net : http://www.descopera.ro/cultura/4933498-noile-religii-ale-lumii-credinta-in-secolul-xxi din care am selectat cateva paragrafe.

Clasificarea noilor miscari religioase in patru grupari (la ora actuala si cea mai acreditata) a fost elaborata pe criterii istorice si teologice de Massimo Introvigne, director al CESNUR din Italia, Centrului de Studii asupra Noilor Religii (CESNUR)din Italia, unul dintre cei mai mari experti din lume in domeniul noii religiozitati, magiei si satanismului.

In opinia lui Massimo Introvigne, traditia occidentala si crestina este caracterizata de patru teme centrale:

-simtul religios, ca mod tipic occidental de a adresa chestiunea originilor si destinului omului si a lumii;

-Dumnezeu, considerat ca unic raspuns corect la aceasta intrebare;

-Iisus Christos, mediator intre Dumnezeu si oameni si

-Biserica, ca loc unde Iisus este mereu prezent.

Asadar, primul grup, cel al noilor miscari religioase de origine crestina, refuza elementul Biserica, potrivit celebrei formule "Iisus da, Biserica nu". Aici se inscriu cele nascute din asa-numita Reforma radicala, care nu se multumesc cu Reforma protestanta, considerand ca Biserica este atat de corupta incat nu mai poate fi reformata, ci doar refondata. Din aceasta "tulpina" s-au nascut toate acele miscari religioase precum cea Mennonita, Hutterita, Amish, Quakers, trecand prin Stiinta Crestina, Mormona, Adventistii de Ziua a 7-a, Martorii lui Iehova si ajungand pana la Biserica Unificarii a reverendului Moon si la asa-numitele Biserici Mici.

Pasul succesiv in acest itinerariu, dupa negarea Bisericii, este negarea lui Iisus Christos, dupa formula "Dumnezeu da, Christos nu". Refuzul crestinismului, care incepe sa se manifeste odata cu Iluminismul si Revolutia Franceza, duce la redescoperirea cultelor antichitatii pagane, reinventate in mod adeseori fantezist, dar care si mai des duce la intalnirea cu religiile orientale, si acestea aproape intotdeauna adaptate intr-un anumit mod gustului occidental, incat sa devina, astfel transformate, noi religii de origine orientala in adevaratul sens al cuvantului. In acest al doilea grup, si acesta foarte bogat, recunoastem cu usurinta printre altele, Hare Krishna, Aurobindo, Sai Baba, noile religii japoneze de origine budista ca Soka Gakkai, cele non-budiste - Tenrikyo sau Oomoto si Mahikari. De altfel, in Japonia a trebuit sa se recurga la o ulterioara precizare pentru a distinge miscarile religioase recente de cele si mai recente, astfel ca acum se vorbeste despre "noile religii" - shin-shukyo, nascute in secolul XIX -, si de "noi religii noi" aparute in anii '30 din secolul XX sau dupa cel de-al doilea Razboi Mondial.

Mai departe, dam de al treilea grup al noilor religii care, dupa refuzul Bisericii si al lui Iisus, refuza si notiunea pe care traditia occidentala o are despre Dumnezeu, accentul fiind pus pe autoperfectionare si potentialul uman: apare formula "Religie da, Dumnezeu nu". Refuzand ideea de Dumnezeu, evident este pus in discutie insusi statutul de religie, pe care insa adeptii acestora si-l revendica totusi cu tenacitate, poate si pentru a nu pierde facilitatile fiscale de care se bucura denominarile religioase, mai ales in Statele Unite, si de care activitatile comerciale sau culturale nu beneficiaza. In acest al treilea grup se distinge Scientologia, fondata in mod curios tocmai de un faimos autor de carti SF, Ron Hubbard.

Al patrulea si ultimul grup este cel care, nemultumit de negarea Bisericii, a lui Dumnezeu, a lui Isus Christos, neaga insusi simtul religios. Este evocata o noua formula: "Sacru da, Religie nu", si cade astfel si ultimul stindard al traditiei crestine si occidentale in sens religios. In acest caz, a mai vorbi despre noi miscari religioase pare chiar hazardat, termenul fiind utilizat pur si simplu ca si conventie. Gasim aici asa-numitul New Age si un intreg univers de idei, tendinte, aspiratii numite "religioase", dar care in realitate recupereaza un raport cu sacrul diferit de cel al religiei, ca samanismul si magia.