Fata crescuta doar de mama

Lucast a scris:

Nu-s patologice astfel incat sa solicite un terapeut. Mai mult, neimplicarea emotionala face viata mult mai usoara si mai frumoasa. Un mecanism de aparare extraordinar.

Stiu ce zici, e un mecanism de aparare bun pentru emotivi, care s-au si ars cu atatea emotii.

Dar si emotivii e bine sa se implice atunci cand simt ca e safe, si ca merita. Emotiile acelea trebuie lasate libere, inflorite cumva. Sa nu se priveze de un aspect esential al psihicului lor.

:)

downtempo a scris:

Stiu ce zici, e un mecanism de aparare bun pentru emotivi, care s-au si ars cu atatea emotii.

Dar si emotivii e bine sa se implice atunci cand simt ca e safe, si ca merita. Emotiile acelea trebuie lasate libere, inflorite cumva. Sa nu se priveze de un aspect esential al psihicului lor.

:)

De acord. Traiesc o viata perfect normala.

Si eu am o situatie asemanatoare cu domnisoara care a deschis topicul, asa ca imi permit s-o sfatuiesc sa mearga la psihanaliza, cum am facut si eu.Si tata, inainte de a muri era in divort cu mama, lasandu-ma cu ea, el stand la Bucuresti, unde a si murit.Nu puteam sa-l iert si sa-l inteleg, cautam parteneri ce-i semanau la comportament si inselam des, tocmai pentru atentia aia de care s-a tot vorbit aici.Dupa sedintele psihanalitice, m-am desteptat si am constientizat cat rau imi facea stilul acela debusolat de viata.

Mi se pare destul de ciudat ce spuneti voi aici.Nu m-am gandit niciodata ca lipsa unui parinte poate afecta pana si relatiile amoroase ale copilului.Sunt curioasa si daca, copilul este constient de cauza comportamentului sau.

Mie imi lipseste mama, teoretic.Practic nu simt lipsa ei, (cel putin asa cred) din cauza ca nu m-am inteles niciodata bine cu ea si nu i-am inteles niciodata comportamentul.Avea probleme psihice, dereglari de comportament.Ne-a parasit intr-un final.Nici cu tatal meu nu sunt si nu am fost niciodata in relatii bune.Dar ceea ce vreau sa subliniez e ca nu consider ca problemele cu parintii mei imi afecteaza relatiile cu iubitul, prietenii, alte persoane.Am zis " nu consider " dar s-ar putea ca eu sa gresesc, sa nu-mi dau seama .

Carmen Adriana a scris:

Mi se pare destul de ciudat ce spuneti voi aici.

Mie mi se pare de-a dreptul stupid. Abordări tărcate şi folosirea cauzei părintelui lipsă pentru o domnişoară iubitoare de libertinaj şi de plăcerea de a face sex cu mai mulţi bărbaţi, deşi ea susţine că

M-am gandit mai mult la problema asta. La cum a fost expusa, mi s-a parut mai mult o problema de logica decat un caz real. Dar am sa expun si teoria mea. Ei ii este frica de abandon, de aceea are relatii intime cu barbatii din viata ei. Se invinovateste , probabil a fost invinovatita si de mama pentru abandonul tatalui/sotului. S-a tot intrebat, ani de zile ce ar fi putut sa faca pentru a-l retine.Pana la varsta adolescentei , cand a gasit raspunsul. Asa ca face cu barbatii din viata ei ce nu a putut face cu tatal ei, sex. Parerea mea e ca prietenul este doar relatie de suprafata, vrea sa para normala in ochii societatii, a colegilor, a familiei. Il rasfata si-l iubeste pe prietenul ei pentru ca o ajuta sa-si ascunda secretul. Adevarul este ca ea e terifiata de gandul ca s-ar putea implica intr-o relatie si sa fie abandonata. De aceea are relatii pasagere. Vrea sa fie ea cea care paraseste. Ca sa nu sufere.

Daca prietenul ei are ganduri serioase cu ea, ar trebui s-o convinga sa faca terapie pentru a scapa de frica de abandon. Probabil ca terapeutul i-ar spune si lui ce sa faca pentru a-i castiga increderea fetei. Recomandarile mele sunt socuri date prin simboluri : un lantisor , un inel, sa-si faca un loc doar al lor unde sa mearga din cand in cand, sa-i repete ( sincer) ca o iubeste si va fi cu ea pentru totdeauna. Eventual un drum la o manastire unde sa-i jure ca nu o va parasi niciodata.

Daca el e doar deranjat ca e inselat, sa incheie relatia. Ea isi va gasi o alta acoperire.

Aseneth a scris:

Sunt de-acord cu tine, doar ca vezi tu, e si imatura afectiv.Nu stiu ce e aia dragoste fara asa ceva.Daca ea nu isi poate constientiza problema, nimeni nu o s-o poata ajuta.Chiar daca prietenul ei ii arata loialitate absoluta, asta nu inseamna ca se va implica.

Tocmai de aceea am spus ca are nevoie de terapie.

downtempo a scris:

E incredibil cat poti sa te contrazici in cateva fraze.

Permite-mi sa te contrazic. Bishop a intentionat sa scoata intr-un mod comic, folosindu-se de ironia amara, lipsa de principii a fetei, pe care nenorocitii astia de psihologi o scuza. Ca el nu pricepe ca scuza e una si explicatia e alta.

Aseneth a scris:

Ei ii este frica de abandon, de aceea are relatii intime cu barbatii din viata ei. Se invinovateste , probabil a fost invinovatita si de mama pentru abandonul tatalui/sotului.

Teama de abandon e o pista serioasa.

Faptul ca fata ofera afectiune partenerului stabil, dar il si inseala, ma duce cu gandul la borderline. Ar trebui ca partenerul sa citeasca pe net despre borderline, sa vada daca recunoaste profilul fetei.

Borderline se poate trata.

Din pacate stim foarte putine despre fata, asa ca suntem obligati sa ghicim, in lipsa unor detalii relevante.