Jump to content
Forum Roportal
HammerTime

Fata crescuta doar de mama

Rate this topic

Recommended Posts

Se da una bucata fata avand putin peste 20 de ani, crescuta doar de mama sa. Tatal a plecat de acasa pe cand ea avea 4-5 ani.

 

Se observa la aceasta fata ca este absolut ingrozita de a se implica emotional intr-o relatie, preferand "relatii" dese, lipsite de importanta, cele mai multe bazate pe sex.

 

Se mai observa si tendinta ei de a cauta atentia mai multor barbati simultan, asta ducand la inselarea iubitului ei, o chestie de care ea sustine ca are nevoie.

 

Per total, aceasta fata este o persoana extraordinara, isi iubeste prietenul si este capabila sa-si exprime afectiunea fata de el.

 

Cu toate astea, trebuie sa intelegem si pozitia prietenului ei, caruia nu-i convine teama iubitei sale de a se implica foarte mult emotional si caruia, de asemenea, nu-i convine ca ea simte nevoia sa-l insele.

 

Credeti ca absenta tatalui din viata ei este legata de acest tip de comportament?

 

Ce fel de abordare recomandati?

 

Eventual poate sa indice cineva niste materiale de citit pe subiectul asta?

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

E destul de posibil ca lipsa tatalui sa-i provoace aceste chestii.Vestitul complex al lui Oedip explica asta.Pentru ca fata sa-si indrepte atentia asupra altor baieti ea este mai intai respinsa de tata, care o pune pe mama ei in prim-plan.Chestiile astea apar intr-un anumit stadiu intre 3-6 ani, deci e posibil ca ea sa nu fi trecut peste faza asta, si probabil inca tanjeste dupa atentia parintelui de sex opus, pe care il idealizeaza in diversi parteneri.Eu nu spun ca sunt de-acord 100 % cu astea, dar asa priveste psihanaliza lucrurile.

 

Mai mult, aşa cum taţii sunt responsabili din punct de vedere biologic pentru determinarea sexului copiilor lor, ei sunt de asemenea responsabili din punct de vedere cultural pentru descoperirea şi afirmarea identităţii sexuale a fiilor şi fiicelor lor în timpul adolescenţei.Taţii au cel mai profund impact asupra alegerilor şi relaţiilor romantice şi sexuale ale unei femei, in functie de cat de "disponibili " au fost.La femeie, capacitatea de a stabili o relaţie (romantică) de iubire reciprocă este direct legată de relaţia sa cu tatăl. Iar femeile care au dificultăţi în acest domeniu aproape întotdeauna au avut taţi pe care nu s-au putut baza, sau care nu au fost disponibili din punct de vedere emoţional sau fizic, atunci când ele au crescut si au avut nevoie.Probabil asta cauta fata despre care vorbesti in relatiile sale.

 

Eu as mai vedea si anumite semne de isterie in comportamentul ei.In nevoia constanta de-al insela.Indiferent cata afectiune arata iubitului ei, asta nu inseamna ca il si iubeste (nu oricine e capabil de asa ceva, necesita maturizare).Isteria poate fi inteleasa ca imaturitate emotionala sau afectiva, si are exact manifestarile despre care vorbesti.Psihoterapia poate ajuta intr-o masura limitata aceste persoane, in special atunci cand conflictele lor cu cei din jur sunt problematice.Se poate incerca si psihanaliza, si chiar ar fi utila, dar aceasta metoda da rezultate doar pe termen ft lung (luni, ani) si deci necesita multa rabdare, timp, energie, si mai ales bani.Ceea ce ar putea ea sa incerce, ar fi sa se autocunoasca mai bine.Constientizarea e primul pas catre schimbare.Intotdeauna.

 

Ca surse de citit iti recomand orice despre complexul Oedip, psihanaliza.(asta cuprinde si destule studii despre isterie)

Gasesti multe carti din acestea la editura Trei.

Edited by haydn91
  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

 

Da, relatia cu tatal poate influenta atitudinea ei de azi.

Conteaza sa stii daca ea si tatal biologic au pastrat legatura. Cat de des s-au vazut. Daca nu s-au vazut deloc, atunci sa vezi ce imagine are ea despre el. Il idealizeaza? Il respinge afectiv?

 

A avut tata vitreg?

Daca mama ei a mai avut parteneri sporadic sau pe termen mai lung, fata ce atitudine a avut fata de ei?

 

Pentru intelegerea acestor probleme, recomand:

http://www.scribd.com/doc/8200479/Wilhelm-Stekel-Psihologia-Eroticii-Feminine

 

Conteaza si felul in care i s-a format sexualitatea.

Ce parteneri a avut.

Dar cu mama ce relatie a avut?

Dar cu unchii (care e posibil sa fi preluat constient sau nu anumite atribute paternale)?

 

Ai subliniat bine ca ea cauta prin flirt si inselare ATENTIE.

Aici e o pista de urmarit.

Ce ar spune ea daca ar fi intrebata daca a primit ATENTIA tatalui ei?

Cum sta cu self-esteem-ul, cu valorizarea? Care sunt sursele ei de satisfactie in afara de sex?

Care sunt celelalte laturi ale personalitatii sale, in dezvoltare sau latente, pe care se poate focaliza?

 

Conteaza si felul in care ea se raporteaza la imaginarul colectiv sexual.

Astazi este o mare presiune pe tineri ca sa traiasca sexual la maxim, promovandu-se sexul pe orice canal mass media pentru a vinde produse sau concepte.

Sexul este supralicitat, iar tinerii sunt suprasolicitati (mai ales fetele, si mai ales cele cu o capacitate emotionala mai mare decat media).

Traim intr-un secol in care simturile ne sunt stimulate prin mesaje subliminale, prin mesaje publicitare senzuale, la tot pasul.

Un copil/tanar vede 30000 de mesaje publicitare pe an, din care o mare parte sunt senzuale.

E un mediu deosebit de cele din secolele trecute, un mediu cu cerinte noi si mari.

Presiunea sociala este iarasi mare, iar sexul e vazut din pacate ca sport, in loc sa fie vazut ca impartasire simtuala si emotionala.

Se pune accent pe performanta, pe punctaj, pe numarul de parteneri, in loc de calitate a intimitatii.

La asta duc filmele idioate americane, cu majorete si baieti alfa ce fac fotbal american.

Filmele europene ar fi facut o educatie sexuala mult mai finutza. Ca aia din scoala e varza.

Sunt multe fete de 15 ani care nu mai au taine in ce priveste sexul, dar emotional sunt foarte confuze pe plan sexual.

Sunt fete de liceu presate de mediul social sa se dezvirgineze ca sa fie in rand cu lumea, dar care dau in scurt timp de viol, abuz sexual, brutalitate, si apoi se plang ca nu pot ajunge la orgasm.

Sau sunt filmate si date pe net, sau se duc la o intalnire romantica sexuala cu un baiat dragut, iar cand el termina isi cheama si prietenii cu care era inteles din timp.

Ori li se pun droguri in bauturi care sa le slabeasca vointa (multe au si murit astfel, din cauza ca li s-au dat doze prea mari).

Sincer, nu imi doresc sa am o fetita, stiind ca va creste in acest mediu, si mai ales banuind ca peste 20 de ani va fi si mai presant acest mediu.

N-ar fi rau daca si-ar dezvolta sexualitatea in ton cu maturitatea emotionala.

Atunci s-ar putea deschide in siguranta explorarii.

Dar de maturitate emotionala nu se vorbeste nicaieri, in afara catorva psihologi.

Edited by downtempo
  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ma regasesc in mare masura in descrierea facuta de HammerTime. Mult timp am neglijat lipsa tatalui ca posibila cauza a fricii mele de implicare emotionala. M-ar interesa cum se poate repara.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ma regasesc in mare masura in descrierea facuta de HammerTime. Mult timp am neglijat lipsa tatalui ca posibila cauza a fricii mele de implicare emotionala. M-ar interesa cum se poate repara.

 

Cu un terapeut bun care stie realmente sa lucreze cu emotiile (nu sa bajbaie).

Eu am intalnit asa ceva in Franta, cauta si tu in orasul tau.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dar mama ce comportament a avut dupa despartirea de tatal fetei? Ca daca a optat pt. relatii pasagere si lipsite de importanta, e posibil ca fata sa fi adoptat acest comportament ca model.

 

In esenta, e vorba despre cum reglezi nevoia de atentie a cuiva, nevoie exagerata si insatiabila, in conditiile in care se bucura de atentie din partea partenerului. Presupun ca ajungand la cauza primara a acestei nevoi de atentie.

 

 

 

  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites

Daca aveti nevoie de psihoterapeut va pot da detalii pe pm

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cu un terapeut bun care stie realmente sa lucreze cu emotiile (nu sa bajbaie).

Eu am intalnit asa ceva in Franta, cauta si tu in orasul tau.

Nu-s patologice astfel incat sa solicite un terapeut. Mai mult, neimplicarea emotionala face viata mult mai usoara si mai frumoasa. Un mecanism de aparare extraordinar.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Lucast fiecare decide cand are nevoie sau de ce are nevoie .

 

Terapeutul nu intervine doar cand sunt lucruri patologice . Ci si momente dificile .

Share this post


Link to post
Share on other sites

Lucast fiecare decide cand are nevoie sau de ce are nevoie .

 

Terapeutul nu intervine doar cand sunt lucruri patologice . Ci si momente dificile .

 

Asa cum spune si Laethe, nu trebuie sa mergi la terapeut doar cand e vorba de patologic.

E bine si pt optimizare, ameliorare, dezvoltare personala, deblocare de energii, deschidere de orizonturi, reimprospatarea cognitiilor, perspective diferite, intelegeri aprofundate.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×