Început de Hypathia, Mar 9 aug 2011 · 199 răspunsuri · 19.235 vizualizări
Hypathia a scris:Da, interesanta problema.
de unde stim daca idealurile si dorintele sunt ale noastre? Si cand s-au format prima data si cu ce ocazie? De unde le-am preluat?
Asa este. Aceasta este intrebarea. Si mi se pare chiar ca este una la fel de importanta ca "a fi sau a nu fi".
lynxul_negru a scris:Eu nu consider ca iluzia este neaparat ceva negativ :)
Nici eu, doar ca atata timp cand suntem constienti de existenta ei nu prea ar mai avea rost topicul asta, care isi propune sa diferentieze iluzia de autenticitate.Parerea mea e ca exista iluzia de aparent, si iluzia de autenticitate.In functie de nivelul la care judecam lucrurile si de reperele la care ne raportam.Cam atat.
Hypathia a scris:Da, eu cred ca mai buna si mai facila este autenticitatea cu tine insuti, fata de autenticitatea intr-o relatie, care e greu de atins.
Daca e autentica, de ce s-a destramat? Pot fi multi factori, fie unul din cei doi s-a schimbat, fie amandoi... Eu cred ca daca e incheiata, nu inseamna neaparat ca nu a fost autentica.
As putea sa aberez si pe marginea scenariului acesta, dar sa spunem ca asa e :) Pace
Totusi, trebuie sa spun.Eu cand ma gandesc la autenticitate ma gandesc la autenticitate.Daca unul s-a schimbat si si-a seama ca vrea altceva de la o relatie atunci nu poti presupune ca nu a stiut de la inceput ce a vrut ? Nu a fost sub influenta unei dorinte mimetice ? Iarasi, vorba lui lynxul, toata treaba asta e de grad.
Editat Mie 17 aug 2011 16:36
Dar uite, lynxule, eu consider valid raspunsul lui Haydn (el a intrebat, tot el a raspuns :D):
Si nu le intelegem pentru ca le-am preluat fara sa le trecem prin filtrul gandirii proprii - mimetism.
Si tot ceea ce e aprofundat, inteles, triat, selectionat conform structurii noastre de personalitate zic eu ca intra la capitolul "adevarat".
Editat Mie 17 aug 2011 16:35
Hypathia a scris:Dar uite, lynxule, eu consider valid raspunsul lui Haydn (el a intrebat, tot el a raspuns :D):
Si nu le intelegem pentru ca le-am preluat fara sa le trecem prin filtrul gandirii proprii - mimetism.
Si tot ceea ce e aprofundat, inteles, triat, selectionat conform structurii noastre de personalitate zic eu ca intra la capitolul "adevarat".
Dar atunci acceptam ipoteza ca exista o multitudine de "adevaruri" ,relative.
lynxul_negru a scris:Eu nu consider ca iluzia este neaparat ceva negativ :)
Depinde de cat investesti in aceasta iluzie.
Daca sa spunem ca stau in pat si in timp ce ma odihnesc, ca sa folosesc timpul, ma visez castigator la loto si ce o sa fac eu cu banii aia, ce croaziere o sa fac si ce biserici o sa ridic si ce lume o sa ajut etc, atunci putem spune ca e o iluzie inofensiva, pentru ca nu am investit in ea decat putina energie mentala necesara reveriei. M-am ridicat, m-am dus la treaba mea, autoiluzionarea nu m-a afectat mult.
Dar daca e o iluzie mai perfida, care se da pe sine drept REALITATE? Daca in aceasta iluzie investesc energie psihica foarte mare, ani de zile, pierd oportunitati doar ca sa ma duc pe drumurile morganatice deschise de aceasta iluzie ce ma minte ca e buna?
Daca apoi ma trezesc impotmolit, cand vad ca iluzia ce pretindea ca e buna pentru mine s-a dovedit a fi mancatoare de energii si sanse?
O iluzie poate parea inofensiva, dar daca imi fura ocazii prin care as fi putut avansa in mod real, nu fantasmagoric, daca imi inchide drumuri bune ca sa ma duca pe fundaturile ei, daca imi fura ani din viata sau multa energie psihica pe care as fi putut-o folosi mai bine altfel... atunci aceasta iluzie este maligna pentru dezvoltarea personala.
Editat Mie 17 aug 2011 16:42
downtempo a scris:Depinde de cat investesti in aceasta iluzie.
Cred ca trebuie sa tinem mereu de principiul "justei masuri".Cel mai important e sa stie fiecare ce-l implineste.Poate unul ar prefera sa stea intins in pat sa se viseze castigator, poate altul prefera sa nu viseze deloc.
Oricum rational pare sa nu investesti in nimic foarte multa energie psihica si timp pentru ca nu poti stii daca peste ani nu iti vei da seama ca e o iluzie.Si atunci sa vezi...
haydn91 a scris:iluzia de autenticitate
...
Eu cand ma gandesc la autenticitate ma gandesc la autenticitate.Daca unul s-a schimbat si si-a seama ca vrea altceva de la o relatie atunci nu poti presupune ca nu a stiut de la inceput ce a vrut ? Nu a fost sub influenta unei dorinte mimetice ? Iarasi, vorba lui lynxul, toata treaba asta e de grad.
iluzie de autenticitate? Haoleu!
Haydn, pentru mine autentic e superpozabil notiunii de self-update (nu am gasit un termen mai facil in romana). Nu cred ca poti fi acelasi cu cel care erai acum 10 ani, nu? Dar poate ca si acum esti autentic, si atunci ai fost.
Cand unul dintre cei implicati in relatie s-a schimbat, poate ca s-a updatat. Naspa ar fi fost sa continue relatia asa, intr-un mod neautentic (daca nu esti autentic cu tine insuti, nu poti fi nici autentic nici in relatiile pe care le ai).
downtempo a scris:Daca in aceasta iluzie investesc energie psihica foarte mare, ani de zile, pierd oportunitati doar ca sa ma duc pe drumurile morganatice deschise de aceasta iluzie ce ma minte ca e buna?
Daca apoi ma trezesc impotmolit, cand vad ca iluzia ce pretindea ca e buna pentru mine s-a dovedit a fi mancatoare de energii si sanse?
nu cred ca iluzia ne minte ca e buna, ci noi o vedem ca fiind buna, noi ii oferim aceste valori.
pericolele necunoasterii de sine...
Editat Mie 17 aug 2011 16:51
Hypathia a scris:iluzie de autenticitate? Haoleu!
Haydn, pentru mine autentic e superpozabil notiunii de self-update. (nu am gasit un termen mai facil in romana). Nu cred ca poti fi acelasi cu cel care erai acum 10 ani, nu? Dar poate ca si acum esti autentic, si atunci ai fost.
Cand unul dintre cei implicati in relatie s-a schimbat, poate ca s-a updatat. Naspa ar fi fost sa continue relatia asa, intr-un mod neautentic (daca nu esti autentic cu tine insuti, nu poti fi nici autentic nici in relatiile pe care le ai).
Ne place sa ne consideram autentici.Dar e doar un concept limitat si atat.Ca si cel de iubire autentica sau mimetica.De unde stii ca updatarea asta urmeaza un tipar al "autenticului" ?Eu cred ca noi oamenii legam concepte in lant ca sa ne creem o realitate in care sa putem sa ne privim mai cu "drag" si sa ne putem justifica mai usor actiunile.Cred ca daca ceva e "autentic" atunci acel ceva priveste dincolo de tipare, schimbari, trasaturi.E ceva ultim.Altfel ar putea sa fie doar ceva mimetic in update.Nu incerc sa ma proclam idealist aici, ci doar incerc sa explic ca in cazul acesta nu mai avem nevoie de conceptul de autentic.E doar mimetica ce tinde spre autentic.De fapt mimetica ce tinde spre o chestie care se vrea autentica..
Pentru mine autenticul ramane sus si fix.Pentru ca daca m-as considera autentic de-acum nu as mai avea spre ce sa
evoluez, nu? Asa imi pastrez o ocupatie...Fiecare cu nebunia lui..
Editat Mie 17 aug 2011 17:01
haydn91 a scris:E doar mimetica ce tinde spre autentic.
Ma bucur ca faci diferentieri pe aici, dar hai sa fac si eu una: una e o diferentiere clara, utila, alta e sa complici lucrurile. :)
Hypathia a scris:Ma bucur ca faci diferentieri pe aici, dar hai sa fac si eu una: una e o diferentiere clara, utila, alta e sa complici lucrurile. :)
Cum doresti.Dar cred ca lucrurile sunt clare si asa.E doar o chestiune de alegere, care fireste, e libera si arbitrara.