Iubire falsa si iubire adevarata

Hypathia a scris:

Nu vad de ce nu ar putea ramane doar amici care au in comun o mare pasiune, daca zici ca atractia, respectul si admiratia sunt pe planul 2. Eu cred ca astea ar trebui sa fie pe planul 1.

Pt. ca atunci cand esti singur si e firesc sa-ti doresti o relatie, lucrurile se confunda. Incantarea produsa de cunoasterea unei persoane noi poate fi luata drept indragosteala, respectul pt. abilitatea cu care face o scufundare dificila poate fi confundat cu alt soi de respect (cel din iubire e un pic mai complex, implica mult mai multe lucruri), admiratia pt. modul in care ii vine costumul de scafandru iarasi poate fi confundata.

Allexandrra a scris:

de acord.

DidaJames a scris:

100% adevarat. numa ca asta necesita o forta psihica imensa si un control al emotiilor, un consum urias de energie pentru autocontrol si controlul celor doo relatii, mai ales daca sunt concomitente.

multi incearca treburi de genu asta, prea siguri pe ei si dau cu bata-n balta, provocand asa zisele drame amoroase.

De ce naiba ar vrea cineva o relatie falsa cand are una autentica? E peste puterea mea de intelegere.Te referi la o relatie de cuplu si una de prietenie in care exista o anumita "atractie" mimetica?

haydn91 a scris:

Nu stiu de ce sa spun despre ultima parte,cred ca iubirea vine cu maturizarea.Nu stiu cum cineva ar putea iubi si mimetic si autentic simultan.

Eu intelesesem ca e vorba despre doua persoane implicate intr-o relatie de iubire, in care unul iubeste autentic, iar celalalt mimetic. Eu cred nu numai ca se poate, ci ca se intampla frecvent.

haydn91 a scris:

Nu stiu de ce sa spun despre ultima parte,cred ca iubirea vine cu maturizarea.Nu stiu cum cineva ar putea iubi si mimetic si autentic simultan.Daca cineva isi cunoaste adevarate sentimente si dorinte atunci de ce ar mai fi implicat si in relatia mimetica?

era vorba de a iubi mimetic pe cineva si autentic pe altcineva!

Dorintele si gandurile ti le constientizezi atunci cand iubesti autentic, dar poti avea si alte ganduri, dorinte neconstientizate, preluate din mediu, care te determina sa iubesti mimetic.

Cred ca ambivalenta emotionala e semn ca nu te cunosti prea bine pe tine insuti,si deci nu prea stii ce vrei.

de acord

Sau poate ca dorinta sincera a respectivului individ e sa iubeasca si mimetic...ar explica atunci.

In rest,sunt de-acord:)

cred ca indivizii nu sunt constienti ca iubesc mimetic atunci cand o fac.

Allexandrra a scris:

Eu intelesesem ca e vorba despre doua persoane implicate intr-o relatie de iubire, in care unul iubeste autentic, iar celalalt mimetic. Eu cred nu numai ca se poate, ci ca se intampla frecvent.

si asta e adevarata.

De exemplu in Rosu si negru, Julien o iubea mimetic pe Madame de Renal, pe cand aceasta il iubea autentic.

Hypathia a scris:

Eu as fi zis ca mai degraba o astfel de persoana nu are un control prea bun al emotiilor, ci se lasa in voia lor. :)

Tu spui ca sta bine cu autocontrolul comportamental, in sensul ca nu se da de gol? Asta da.

Zic ca o astfel de persoana nu sta prea bine cu cunoasterea de sine, nu are un caracter integru, e straina de polul opus al superficialitatii. Nu elogiez acum caracterele incoruptibile si inabordabile pentru pasiuni, dar consider ca o astfel de persoana nu are de fapt forta psihica.

da, criza mimetica in apogeu.

de acord.

Nimic mai corect.Doar cineva cu o proasta cunoastere de sine (proasta rau) poate sa duca concomitent 2 relatii simultan.E condus de anumite probleme nerezolvate...la nivel inconstient

Hypathia a scris:

era vorba de a iubi mimetic pe cineva si autentic pe altcineva!

Dorintele si gandurile ti le constientizeze atunci cand iubesti autentic, dar poti avea si alte ganduri, dorinte neconstientizate, preluate din mediu, care te determina sa iubesti mimetic.

Ai dreptate,e posibil.Cred ca totul depinde de cat de bine isi cunoaste sentimentele persoana in cauza (sau gandurile,ca fim cognitivisti:) )Ar putea sa faca o alegere gresita daca se lasa coplesita de aceste probleme

Allexandrra a scris:

Dar daca mediatorul nu este ceva din afara ta, ci ceva interior si propriu fiintei tale, nu imprumutat. Ceva cum ar fi o pasiune. Cunosti pe cineva care iti impartaseste una dintre cele mai mari pasiuni, iar toate celelalte aspecte importante pt. o relatie cad in plan secund. Considera si unul si celalalt ca se iubesc, dar ceea ce i-a atras initial si ii tine impreuna este acea pasiune. In acest caz iubirea este falsa sau autentica?

Autentica,dar nu e posibila.Poti mentine o relatie de prietenie in cazul asta,daca esti implicat deja intr-una de dragoste.

haydn91 a scris:

Nimic mai corect.Doar cineva cu o proasta cunoastere de sine (proasta rau) poate sa duca concomitent 2 relatii simultan.

Nu neaparat. Una dintre persoane ii poate satisface anumite nevoi pe care si le cunoaste foarte bine, iar cealalta persoana alte nevoi, la fel de bine cunoscute. Pe mine ma deranjeaza minciuna la aceste persoane, nu faptul ca au 2 relatii. E cam greu sa intretina cele 2 relatii fara sa minta mult si intr-o parte si in cealalta.

Hypathia a scris:

Interesanta problema ai ridicat.

Eu consider ca daca acea pasiunea care ii uneste este reala, autentica, ceva caracteristic lor, atunci iubirea e adevarata. Dar e doar parerea mea. Poate altii au alta parere.

Sau... poate fi si cazul asta: barbatul are o mare pasiune pentru piesele muzicale ale unei cantarete, sa zicem. Si partenerei ii place cantareata, dar poate se simte usor geloasa si nesigura. Poate ca va dori sa intre in competitie cu cantareata care joaca rolul de mediator. Poate femeia doreste ca numai si numai ea sa fie in mintea lui, cantareata nu. Atunci nu stiu cat de autentica mai e iubirea dintre ei.

Pai,e clar ca apare egoismul.Dar acum e discutabil.Daca iti cunosti atat de bine sentimentele incat apelezi la egoism pentru a tine persoana iubita langa tine,asta cum mai e?Nu cred ca propria cunoastere de sine este suficienta daca vrei sa iubesti autentic.Mai e si respectul pentru libertatea celuilalt.Daca cel de langa tine "iti da papucii" trebuie sa ii respecti decizia.Asta cred ca ar fi iubire autentica.

Allexandrra a scris:

Nu neaparat. Una dintre persoane ii poate satisface anumite nevoi pe care si le cunoaste foarte bine, iar cealalta persoana alte nevoi, la fel de bine cunoscute. Pe mine ma deranjeaza minciuna la aceste persoane, nu faptul ca au 2 relatii. E cam greu sa intretina cele 2 relatii fara sa minta mult si intr-o parte si in cealalta.

Da,dar nu mai e iubire autentica,lipseste devotamentul fata de o singura persoana.Cred ca e foarte important asta.De acord ca in scenariul tau persoana in cauza isi cunoaste sentimentele,dar nu e de-ajuns pentru a iubi autentic.(asa si escrocii isi cunosc interesele)

Si minciuna,cum ai spus

Allexandrra a scris:

Eu intelesesem ca e vorba despre doua persoane implicate intr-o relatie de iubire, in care unul iubeste autentic, iar celalalt mimetic. Eu cred nu numai ca se poate, ci ca se intampla frecvent.

Evident ca se intampla :)

Allexandrra a scris:

Pt. ca atunci cand esti singur si e firesc sa-ti doresti o relatie, lucrurile se confunda. Incantarea produsa de cunoasterea unei persoane noi poate fi luata drept indragosteala, respectul pt. abilitatea cu care face o scufundare dificila poate fi confundat cu alt soi de respect (cel din iubire e un pic mai complex, implica mult mai multe lucruri), admiratia pt. modul in care ii vine costumul de scafandru iarasi poate fi confundata.

Asta asa e :)

haydn91 a scris:

De ce naiba ar vrea cineva o relatie falsa cand are una autentica? E peste puterea mea de intelegere.Te referi la o relatie de cuplu si una de prietenie in care exista o anumita "atractie" mimetica?

da. motivele ar putea fi mai multe. uneori e de-a dreptul uluitor ce motivatii pot determina un om sa aiba asa numitele relatii mimetice.

DidaJames a scris:

uneori e de-a dreptul uluitor ce motivatii pot determina un om sa aiba asa numitele relatii mimetice.

Din punctul tău de vedere, care crezi că sunt motivele care