Ana 1996 a scris:
Probabil conteaza prea mult parerea celorlalti si de-aia uit ca, atunci cand fac o imbunatatire, o fac pentru mine si nu pentru ca altora nu le plac asa cum sunt (m-am referit, indeosebi, la fizic).
Sezi tu calma, ca oricat ai fi tu de frumoasa, mereu se va gasi alta mai frumoasa decat tine. Asta chiar este o regula general valabila. In privinta relatiei aspect fizic - fericire in dragoste, aceasta functioneaza pe principiul directei proportionalitati atata timp cat esti inca tinerica si lipsita de experienta - o data cu trecerea timpului o sa vezi ca oricat ai fi de frumoasa, asta nu iti garanteaza niciun fel de implinire, decat daca este compensata de alte ...defecte. :D Ideea e ca poti sa te uiti in jurul tau si sa vezi destule situatii de femei mediocre din punct de vedere fizic si fericite si implinite in plan personal, frumusetea iesita din comun nefiind astfel o conditie pentru asa ceva.
In alta ordine de idei, n-am stat sa studiez prea tare "psihologia" altor popoare, insa pe la noi,pe la romani, atunci cand iesi din turma ( a se citi "excelezi") prin macar o calitate, n-o sa sara nimeni sa te ia in brate pentru asta, ba din contra - asta cu atat mai mult cu cat esti femeie si vei avea ocazia de a trai in viata printre destul de multe oligofrene de alte femei, atat de multe incat sa nu le poti considera cantitate neglijabila sau exceptii. :D Acesta este unul dintre motivele pentru care iti ziceam ca atata timp cat tinzi catre aceasta perfectiune si faci eforturi NU pentru tine, nu vei obtine deloc rezultatele pe care inconstient probabil acum le doresti.
Singura persoana pentru care se merita sa depui efoturi iesite din comun, esti tu.
Acum sa nu vina careva sa-mi zica ca perfectionismul, mai ales in materie de aspect fizic, este pentru sinele propriu, ca-l invit sa spargem seminte impreuna, la fel cum le invit si pe femeile care se fardeaza si se supun la nu stiu ce cazne estetice numai si numai pentru sufletelul lor. :D
oama invizibilicoasa a scris:
De acord cu prima parte. De acord si cu a doua, desi e hilar...concluzia este ca prostii pot fi fericiti usor si gradul de nefericire creste direct proportional cu inteligenta? 
Nu ma, eu cred ca poti fi :
1) aparent fericit ( adica poti crede chiar tu insuti ca esti fericit) daca esti foarte prost;
2) fericit de-a binelea, daca esti foarte inteligent.
Cei cu inteligenta mediocra se numesc, popular, pesimisti (desi ei prefera sa se caracterizeze solemn drept "realisti"). :D
Si inca ceva, Rosucer : asta nu inseamna ca toti "inteligentii" (folosesc ghilimelele pentru ca stii pararea mea despre fenomen, de pe un alt topic) trebuie sa sufere de perfectionism sau sa manifeste alte simptome ale "bolii secolului". Banuiesc insa ca ne intalnim cu astfel de obstacole pe drumul de la inteligenta mediocra, ce ne confera o viziune limitata asupra realitatii inconjuratoare, pana la inteligenta adevarata, aia care ne permite sa vedem totul ( daca e sa vorbim despre perfectiune) si sa intelegem mecanismele complexe. Deci genul acesta de afectiuni sunt un vehicul, pe care unii reusim sa-l conducem cum trebuie si ajungem la destinatie, iar altii nu resusesc, si ajung la... sa le zicem multe. 
Ca uneori eu sunt excesiv de viesela din nimica, alteori ma zupar pe viata, ca e grea. :cry: Sa muti 2 la 3 si invers, ca fac intindere musculara tot ocolind 2.
:D
Nu e universal valabil.