S.R. a scris:
Oamenii interesati in psihologie, dar nu specializati, te plictisesc ?
nicidecum nu mi-ar pasa daca avem cunostinte echivalente in respectivele domenii
nu as face aprecieri la adresa partenerului de discutie, sa il caracterizez in baza lipsei sale de cunostinte
De ce ma trimiti la facultate daca eu doar sunt interesat de domeniu, dar nu doresc specializare ?
Iarasi trebuie sa precizez, pentru ca vad ca exagerezi: nu pretind de la un partener de discutii SPECIALIZARE, ci doar cunostinte minime in domeniu. Bazele. Daca si el pretinde sa fie un partener serios de discutii, nu de sporovaiala. Daca nu vrea decat sporovaiala, atunci aceasta persoana sa nu o "faca pe psihologul".
In cazul lui Ruudflo, situatia a fost mai grava, pentru ca el nu voia nici sporovaiala, nici sa discute frumos de pe baze minime de cunostinte in domeniu, ci voia sa faca pe specialistul desfiintator de psihologie. Aici clar i-am pretins sa cunoasca acele lucruri pe care le desfiinteaza.
Precum vezi, sunt 3 situatii diferite:
1 sporovaiala
2 discutie de pe baze minime de cunostinte in domeniu
3 aroganta cuiva care vrea sa atace ceva ce nu a aprofundat, nici macar nu s-a apropiat.
Tu iei a treia categorie si o aplici nejustificat si la primele doua categorii. Adica daca am pretins lui Ruudflo ca sa cunoasca aceea ce neaga, spui ca eu cer in toate cazurile SPECIALIZARE. Fals.
Activitatea mea de pe acest forum a aratat ca am discutat cu fiecare la nivelul sau.
Insa tu incerci sa ma prezinti lumii conform imaginii distorsionate din mintea ta pe care o ai despre mine.
Faci asta cu atata perseverenta incat ma uimesti. Faci asta de multa vreme.
Sigur trebuie sa corespunda cu ceva foarte adanc din tine. Nu e un moft, nu e o chestie trecatoare. E o trasatura durabila. Cand ti s-a format? In copilarie, cand te-ai format in conditii mai grele, in care numai asa puteai supravietui? De aceea conferi acestei strategii disfunctionale o calitate de strategie adaptativa?
Tie ti-am recomandat SPECIALIZARE, dar nu ca sa pot discuta cu tine. E fals si asta. Am presupus ca ai dorinta de a ajuta oamenii, dar esti blocat. In acest sens, normal ca tie ti-ar prinde bine o specializare. La ce mi-ar servi mie ca tu sa ai specializare?
Insa m-am mai gandit la chestiunea daca intr-adevar ai tu dorinta asta de a ajuta oamenii, fara de care nu se poate sa studiezi psihologia, si m-am gandit ca s-ar putea sa nu o ai.
Stiu ca profesorii de la facultate ne spuneau cum vin unii sa studieze psihologia numai ca sa castige cunostinte prin care sa-i domine pe altii. Putini, dar mai exista. De obicei sunt invitati rapid sa se reprofileze, ceea ce ei fac dupa primul an.
S-ar putea ca de fapt tu sa studiezi, constient sau semiconstientizat, mecanismele manipularii pentru a ti le insusi.
Faptul ca ai aplicat aici pe forum cu mine si cu altii niste jocuri de manipulare foarte subtile, din acelea de nivel de expert, imi da indicii ca ai o natura duala.
Cateodata esti pe pozitia de un tip ok, cu care se poate discuta normal, alteori comuti pe pozitia de manipulator (pervers narcisic), si atunci e imposibil sa se discute cu tine, pentru ca vei distorsiona absolut orice spune celalalt, incat sa-ti serveasca intereselor tale.
Celalalt spune "varza" si tu intelegi "pepene", si insisti ca de fapt e pepene pana la saturatie.
E ca si cum ai incerca atunci sa-ti impui viziunea ta despre lume asupra celuilalt, incat celalalt sa vada lumea asa cum o vrei tu (si asta nu e o viziune luminoasa, umana, ci una distorsionata, maligna). Asta e tehnica de manipulare numita gaslight.
Reciteste "Craiasa zapezii", ca sa vezi cum ciobul din ochi distorsioneaza viziunea despre lume. Cam la asta ma refer.
Pe mine ma obosesc si ma plictisesc comutarile astea ale tale.
Ai tu o natura duala, si inca nu stii pe care sa te fixezi?
Intuitia mea imi spune ca daca te vei fixa pana la urma pe natura de manipulator (prea ai aratat aici, in interactiuni de durata, ca iti place sa te joci cu mintea altora ca sa te simti puternic, in control) atunci vei ajunge rau la sfarsitul vietii.
Pe calea asta daca o iei, e greu sa te mai opresti. Poti ajunge la fapte antisociale, la crime din placere, la mintirea altora in mod consecvent, la juisarea atunci cand ai reusit sa confuzionezi pe cineva, sa-i destabilizezi mintea, la jocul cu persoanele din familie, ale caror destine le vei ciocni.
Asa incepe psihopatia.
Atunci nu ti-ar prinde bine sa faci o specializare. Din contra, ti-ar hrani doar dark side cu niste cunostinte, pe care le-ai distorsiona odios. Ai fi ca Hannibal Lecter: stie psihologie la perfectie, dar nu ca sa ajute, ci ca sa se joace cu mintea oamenilor.
Cand ai vizionat "Tacerea mieilor" te-ai identificat cu Lecter? Ai simtit placere vazand modul de expert in care se joaca el din inchisoare cu mintea agentei FBI?
Dar daca ai o natura duala, asta inseamna ca nu esti structurat definitiv intr-una din ele, ceea ce ar fi un avantaj pentru tine. Adica tu, spre deosebire de alti psihopati, cunosti si cum e "in cealalta lume", "de cealalta parte a existentei". Daca vrei, te poti fixa si acolo. Depinde care parte din tine o hranesti voit cu investire de energie, idei, emotii: partea manipulatoare sau partea care respecta pe celalalt?
Hranesti balaurul din tine sau hranesti ciobanescul de paza din tine?
Tu alegi pe care il hranesti ca sa creasca.
Pe termen scurt, manipulatorul pare ca are avantaje imense fata de cel care respecta pe altii.
Manipulatorul obtine ceea ce vrea de la ceilalti, convingandu-i sa faca ei insisi ceea ce doreste el, prin trucuri subtile de gandire a sa impusa lor - gaslight. In vremea asta omul corect va depune un mare efort fizic si mental ca sa obtina realizari in viata prin celalalt si prin sine, dar respectand.
Manipulatorul o ia pe scurtatura si are rapid lucruri mari, pe cand omul corect se chinuieste, depune un mare efort pentru lucruri care par mici, desi la final se vede ca nu erau mici, ci chiar esenta vietii.
Insa pe termen lung, strategia manipulatorului sfarseste mereu rau, fie la inchisoare, fie mort sau lovit pentru ca acei cu a caror minte s-a jucat s-au razbunat, fie singur, fie nebun, fie acrit si furios, cu mintea si capacitatea emotionala distruse, tocite, etc.
Pe termen lung, numai oamenii corecti isi reusesc viata, pentru ca ei cladesc cu caramizi stabile, si anume relatii respectuoase cu ceilalti, care construiesc o retea pe care se poate baza la nevoie.
Ceea ce simt ei, fata de sine si ceilalti, e autentic, sincer, rezistent la uzura timpului, satisfacator in mod real, nu doar pe moment.
Cam asta zicea Iisus cu claditul de viata pe nisip si claditul pe temelie tare.
