naphu a scris:
tata avea obiceiul de as pune o masca de gaze care avea un cartus filtrant, si de a veni la mine sa ma sperie
si tot datorita tatei am primit o frica cumplita de sobolani.
Daca in cazul mastii tata te speria cu ea pe fatza, in cazul sobolanului cum a reusit sa-ti induca frica de sobolani?
Venea cu el in brate si-l arunca pe tine? :)
Ma intreb: astfel de parinti care induc fobii copiilor lor (prin intarire negativa), nu cumva ii fragilizeaza pe viitor?
Exista riscul ca acest copii speriati artificial de anumite chestii sa dezvolte o fobie sociala, sau o timiditate (percep oamenii cu "masca") sau o anxietate de genul "lumea e mare, amenintatoare si plina de sobolani"?
Ma mai intreb: astfel de parinti care isi sperie voit copiii jucand roluri grotesti (omul cu masca, de fapt personificare a mortii aduse de razboi, a mortii in sine, omul cu sobolani, omul cu goga, omul cu babalaul de carpe) cum se achita in restul timpului de indatoririle parentale fata de acesti copii?
Sunt ei in rest niste parinti grijulii, securizanti, nurturing, protectivi, incurajatori, dezvoltatori, modele de asertivitate, atenti la problemele copilului pe care nu indrazneste sa le spuna, disponibili, afectuosi, fermi cand e nevoie de a corecta, constanti?
Sau exista carente in comportamentul lor fata de copii, posibil neglijare a acestora prin ignorare, indiferenta fata de adevarata personalitate a copilului, care joaca pentru acesti parinti doar un rol de obiect decorativ-trofeu?