Monstrii de sub pat

Ati avut temeri de acest gen cand erati mici ? Credeati in monstrii de sub pat, sau din sifonier ?

Cum ati trecut peste ele ?

Eu m-am enervat cand aveam vreo 10 ani si am bagat lanterna sub pat. Surpriza ! Nu era nimic acolo, doar curentii de aer faceau sa se miste ghemotoacele de praf. Mai apoi am inceput sa intru unde vedeam intunericul mai mare. Si iar nu s-a intamplat nimic.

Ce anume v-a determinat temerile ?

S.R. a scris:

Parintii, mai ales tata care ma speriau cu baubau. Tata nu se multumea doar la vorbe, la inceputul noptii primeam portia de bataie cuvenita ca dupa putin timp ( n-apucam sa adorm bine a doua oara) venea si incepea sa miste clanta la dormitor si sa faca : bauuu-bauuu cu voce schimbata ( d-aia ingrosata si scary),in noptile nasoale intra si in domitor, dar eu eram cu patura in cap de frica . Cum era intuneric si eu eram chiauna de la bataie si de la nesomn, nu eram sigura daca e tata sau e chiar baubau . Asa ca dupaia cateva ore nu puteam sa dorm de frica. Nu stiu daca dormeam 2-3 ore pe noapte. Si daca ziua de oboseala mai faceam cate o criza de isterie sau greseam temele imi luam alte batai. De aici a pornit si frica de intuneric. Da, da, stiu, prea multe detalii. Am incercat sa fac si psihoterapie, la 14 ani m-a dus mama pentru ca-i respingeam afectiunea, dar domnu psiho mi-a pus diagnosis de mitomana, i-a zis mamei ca nu este posibil sa fii trecut prin traumele descrise de mine si sa fiu atat de normala :rot:

Inseamna ca era un prost cu diploma. Eu nu-s psiholog si imi dau seama totusi ca nu minti. E o reactie de aparare a celor traumatizati, sa fie cat de normali se poate, sa ascunda traumele, ca sa nu fie aratati cu degetul, si, implicit, traumatizati si de altii decat de agresorii cu care s-a obisnuit.

Of!

Din fericire, ai mei nu ma speriau cu Bau-Bau, din cauza ca intotdeauna au fost niste oameni cat de cat cu cap si au stiut ca nu foloseste la nimic, ba mai mult, face numai rau, si ca educatia se face explicand, nu speriind copilul. Asa ca numai bunica a avut cateva incercari de a ma speria cu Bau-Bau, dar eu stiam deja de la ai mei ca nu exista, asa ca nu a avut prea mult succes. :)

Insa mi-era teama sa ma duc la toaleta...noaptea, tot din cauza bunica-mii, care invita tot felul de babe analfabete pe la ea pe-acasa si, intamplandu-se sa fiu si eu pe-acolo, asistam la discutiile lor despre vraji, ce fel de obiecte au gasit ele prin casa, sange, oase de pui, broaste cusute la gura, gheare de pui, ce fel arata diavolul si ce viziuni au avut ele cu dracul...etc. Dupa ce am facut de cateva ori pe mine din cauza asta, am decis sa ma duc la baie, fie ce-o fi, numai sa nu imput de tot patul ala. :rot:

Deci, Apodonos, cum ai scapat de frica de intuneric? Sau inca nu ai scapat ?

Deci, Xylia, un motiv perfect valabil sa iti bagi picioru-n el de intuneric :P Asta inseamna ca real n-ai avut niciodata frica de asa ceva.

Mie nu mi-au bagat parintii sau buncii vreo frica in cap, ca imi mai zicea bunica de bau-bau sau ca vin tiganii si ma iau sau alte prostii, d-aia nu mai puteam eu :P Frica mea a venit de la filmele de groaza mai degraba...

S.R. a scris:

Deci, Xylia, un motiv perfect valabil sa iti bagi picioru-n el de intuneric :P Asta inseamna ca real n-ai avut niciodata frica de asa ceva.

Right!

Master Yoda! :)

S.R. a scris:

Deci, Apodonos, cum ai scapat de frica de intuneric? Sau inca nu ai scapat ?

Am scapat anul asta, dupa sarbatorile de iarna.Idea era urmatoarea : am observat ca numai in casa imi e frica de intuneric, afara n-aveam nimic. Si tot judecand eu asa , incercand sa imi dau seama de ce simteam ca intunericul e un fel de fiinta care incearca sa-mi faca rau,mi-am dat seama ca de fapt de tata imi era frica, nu de intuneric. Si am scapat, constientul meu nu se teme de tata, se pare ca ramasese in subconstient. M-au ajutat si cateva postari ale lui Big Lebowski, el vorbea despre parintii lui acolo dar m-am regasit in unele situatii si am putut sa imi pun intrebarile corecte, cele care au dus la eliminarea fricii.

Eu nu am avut un monstru anume ,plasat undeva anume.Recunosc insa,teama nu de intuneric ci de ce poate sa fie ascuns in intuneric, a existat si mai exista inca.Mi-ar place sa cred ca este teama de necunoastere,de a nu sti,de a nu fi sigur,insa nu este asa.Este totusi teama de o prezenta malefica ,undeva la panda si ce alt loc mai suspect decat intunericul?

De fapt ne creem si ne hranim singuri demonii.Se spune ca ar fi proiectii ale energiilor negative pe care le producem si se mai spune ca nu ar fi imposibil sa reusim "performanta" chiar de a materializa un demon in acest mod.

Brrrrr! Ce subiect de miezul noptii.Bine ca nu este vineri 13 !

Cateodata si mie imi e frica sa merg noaptea la baie.Noroc ca dorm cu TV-ul deschis si oricum de seara pana dimineata tin lumina aprinsa.Dar asta e din cauza mamei, a filmelor de groaza si a experientelor traumatizante.

S.R. a scris:

Eu m-am enervat cand aveam vreo 10 ani si am bagat lanterna sub pat. Surpriza ! Nu era nimic acolo, doar curentii de aer faceau sa se miste ghemotoacele de praf.

La mine era. La mine in dormitor era o caciula albastra, la sora mea era o caciula galbena. Partea ciudata e ca in afara de sub pat, nu tin minte sa fi vazut caciulile alea in alta parte. Iar odata ma chemase mamaia sa imi arate babalaul, si eu chiar l-am vazut. Era o creatura care se misca sub pat. Cand am mai crescut am intrebat-o cum a facut si zicea ca era o carpa pe care o tragea cu o ata. Dar eu nu am vazut deloc asa ceva. La mine era chiar o creatura vie ce avea un mers specific, nicidecum o carpa trasa cu ata.

Ma rog, nu ma speriau chestiile astea. Mi se pareau chiar misto. Contribuiau la magia copilariei. Fireste ca imi era frica de intuneric, dar asta mi se pare ceva natural. Era normal stramosilor nostri sa le fie frica, pentru ca cine stie ce lei ii asteptau sa ii inhate in intuneric.

[De ce are topicul ### ? E iar vreun concurs ?]