Monstrii de sub pat

Abc2009ro a scris:

Dar eu nu am vazut deloc asa ceva. La mine era chiar o creatura vie ce avea un mers specific, nicidecum o carpa trasa cu ata.

interesanta povestea cu caciula. :D

Poate chiar era o carpa cu ata, dar imaginatia ta a mai adaugat elemente in timp pt a facilita intruziunea fantasticului in viata de zi cu zi. :)

Ca tot ai zis de caciula, imi amintesc cand am ramas odata in vacanta la bunica-mea. Cum ma trezeam devreme in acea perioada (erau Die Schlümpfe pe Pro7 pe la 6 dimineata), cand abia se crapa de ziua si nu distingeai prea bine obiectele de prin casa, m-am trezit si am vazut pe etajera de langa pat o caciula neagra. Am strigat-o alarmata pe bunica-mea si i-am zis ca e gaina neagra pe etajera. Bunica-mea cauta sa ma linisteasca, spunand ca nu are ce cauta gaina in casa. Eu o tineam pe a mea, ca e gaina neagra si se uita la noi. Dupa ce am tot discutat in contradictoriu cu bunica-mea, intr-un final am renuntat si am zis ca "nu-i asa ca seamana foarte bine cu gaina neagra?"

In general n-am avut probleme cu creaturi de sub pat. Singura persoana care a incercat sa ma sperie cu asa ceva era o verisoara indepartata ce imi tot spunea ca e satana sub patul in care stam si ca ne asculta. In camera era semiobscuritate si ea vorbea in soapta, "ca sa nu ne auda satana". Eu am amenintat ca aprind lumina, ea s-a speriat si a zis ca nu, nu, sa nu o aprind. Apoi am vrut sa plec, dar a zis ca daca plec, satana ma va prinde de picior si ma va trage sub pat. :D

Am vazut ca ai zis ceva de babalau. Pe mine ma speria unchiu-meu cu "bebeleul". Am crezut ca e un termen inventat de el. Totusi, nu imi era frica pt ca ma amuza prea tare termenul.

[De ce are topicul ### ? E iar vreun concurs ?]

da.

Abc2009ro a scris:

odata ma chemase mamaia sa imi arate babalaul, si eu chiar l-am vazut. Era o creatura care se misca sub pat. Cand am mai crescut am intrebat-o cum a facut si zicea ca era o carpa pe care o tragea cu o ata.

Ce mamaie ai avut. In loc sa te securizeze pentru ca erai mic si labil, in loc sa te linisteasca in fricile de copil mic fatza de monstri, ea te speria mai dihai. Ea iti prezenta monstrii, jucand teatrul acela grotesc cu carpa cu ata.

Teribil! Probabil se astepta sa te sperii de moarte, sa iti vada reactiile ingrozite.

Ce fel de persoana era ea altfel?

Nu ma mira ca ai "vazut" babalaul, copiii mici au imaginatie bogata, care umplu detaliile intr-o schema de necunoscut.

Pe de alta parte, mamaia credea in babalau, asa ca si tu ai crezut, ca sa nu fii impotriva mamaiei, ci cu ea. Mamaia era o persoana de incredere, un pilon in jurul caruia se structureaza universului copilului.

Ambrose Bierce are o povestire in care un tip se uita sub pat intr-o camera de hotel, si vede un sarpe mare cu doi ochi aprinsi. Moare de groaza.

Dimineata il afla hotelierii, si se uita sub pat. Scot de acolo un sarpe mare de plus, cu ochii din nasturi luciosi.

Kosmotro a scris:

Ce mamaie ai avut.

Hai mai... se juca si ea cu nepoteii. Asa as vrea si eu sa le fac la ai mei. Mi-as dori o casa cu o curte larga cu multi copaci. Iar printre copaci sa pun tot felul de jucarii robotizate care sa scoata tot felul de sunete ciudate. Si sa fie ascunse prin scorburi, tufisuri, sa le luceasca ochii. Sa fie si vreun yoda asuns printr-o casuta, iar el sa fie mai avansat, sa interactioneze cu copiii, sa le spuna povesti. Si sa imi las copiii sa descopere lumea magica din spatele casei.

Pacat ca probabil o sa fiu sarac si o sa traiesc intr-o garsoniera amarata, si o sa ma sinucid pe la 30 de ani ca o sa fiu singur.

Abc2009ro a scris:

Pacat ca probabil o sa fiu sarac si o sa traiesc intr-o garsoniera amarata, si o sa ma sinucid pe la 30 de ani ca o sa fiu singur.

Pe la 40 si ceva o sa te sinucizi.

Kosmotro a scris:

Ce mamaie ai avut.

Cand copilul se teme de monstrii de sub pat, inseamna ca monstrii sunt deasupra patului. Cu ceva timp in urma, monstrii astia si-au tras-o si asa a aparut copilul.

Abc2009ro a scris:

Hai mai... se juca si ea cu nepoteii. Asa as vrea si eu sa le fac la ai mei. Mi-as dori o casa cu o curte larga cu multi copaci. Iar printre copaci sa pun tot felul de jucarii robotizate care sa scoata tot felul de sunete ciudate. Si sa fie ascunse prin scorburi, tufisuri, sa le luceasca ochii. Sa fie si vreun yoda asuns printr-o casuta, iar el sa fie mai avansat, sa interactioneze cu copiii, sa le spuna povesti. Si sa imi las copiii sa descopere lumea magica din spatele casei.

Pacat ca probabil o sa fiu sarac si o sa traiesc intr-o garsoniera amarata, si o sa ma sinucid pe la 30 de ani ca o sa fiu singur.

Uite, fac o diferenta: e posibil ca mamaia sa fi vrut sa te sperie pentru ca apoi tot ea sa te "linisteasca", adica sa joace rolul de uriasa buna care protejeaza copilul (nu e rau rolul asta, dar daca e in interesul copilului, adica atunci cand copilul vine plangand ca se teme de intuneric iar o ruda il linisteste, pt ca e in interesul copilului, are nevoie de asta).

E rau atunci cand ruda joaca acest rol in mod fatarnic, pentru ca e in interesul ei sa capete tot felul de stimulari si stroke-uri, si faptul ca mamaia provoca spaima ma face sa simt ca jocul era in interesul ei, nu al tau.

Tu la varsta aia nu puteai fi decat un copilas naiv, si multi adulti rad de reactiile copilului coplesit, ca sa se poata simti ei "mai adulti", mai haha, hihi. Acest joc e un abuz de putere.

In schimb, ceea ce spui tu, ca vrei sa arati copilului ca lumea e misterioasa, si sa-l introduci in explorarea lumii, imi arata ca tu ai face acest teatrum mundi in interesul copilului, nu al tau, si ai fi acolo langa el ca sa il securizezi, sa il indrumi, sa ii dezvolti gandirea si simtul misterului de care spune Einstein ca e necesar.

In acest sens, poti sa-i dai copilului sa citeasca niste carti cu krakeni ce se lupta cu corabii, Moby Dick, povestile lui Poe, jocuri video adventure, filme cu povesti din cripta, daca tu esti mereu acolo ca sa il securizezi si ghidezi.

"Pacat ca probabil o sa fiu sarac si o sa traiesc intr-o garsoniera amarata, si o sa ma sinucid pe la 30 de ani ca o sa fiu singur."

Cu asta nu sunt de acord, te rog sa reformulezi dpdv pozitiv, constructivist, combativ.

Kosmotro a scris:

Uite, fac o diferenta: e posibil ca mamaia sa fi vrut sa te sperie pentru ca apoi tot ea sa te "linisteasca",

In schimb, ceea ce spui tu, ca vrei sa arati copilului ca lumea e misterioasa

Nu a facut pentru a ma speria. Mai ales ca era in timpul zilei. Iar eu oricum nu m-am speriat. Dimpotriva. Tot auzeam de la ai mei despre babalaii de sub pat, dar niciodata nu ii vedeam (ma rog, in afara de acele caciuli). Iar atunci cand m-a chemat sa imi arate carpa trasa cu ata, eram atat de bucuros ca in sfarsit ajung si eu sa vad babalaul din povesti. Si ma uitam la el uimit. E exact faza cu descoperirea lumii misterioase.

Cand eram mic, casa era plina cu tot felul de lucruri vechi, aruncate peste tot. Si mai mereu gaseam cate ceva interesant cand scormoneam printre ele. Si acum am ramas cu dorinta asta de a cauta prin lucruri, poate cine stie ce mai gasesc. Doar ca acum stiu ca nu am nimic de gasit in casa. Acum aceasta dorinta mi-o satisfac prin calatorii.

Abc2009ro a scris:

Ma intreb:

1 de ce ar speria niste adulti copilul cu povesti despre babalaii de sub pat? Nu isi dau seama ca atunci cand va merge la culcare singur in camera, copilului ii va fi frica?

2 De ce sa tii niste caciuli sub pat? N-am mai auzit de asta. Sa isi faca soarecii cuib in ele? Nu e un loc potrivit pentru caciuli.

Ideea mea e ca lumea oricum e mare si misterioasa in sine, nu mai e nevoie sa sperii copilul cu babalai.

A merge noaptea singur intr-un loc pustiu e deja o experienta destul de neplacuta.

Exista animale de prada, exista paranormal, exista oameni rai.

Povestile sangeroase spuse copiilor in Evul Mediu (Fratii Grimm au variante originale cu canibali ce mananca copii, lupi ce mananca copii, criminali setosi de sange, monstri, masacre, etc) aveau un rol: sa invete copiii sa nu se duca singuri in padure caci ii pasc pericole, sa nu se increada prosteste in oricine ii ademeneste cu vorbe dulci, caci poate vrea sa ii rapeasca, sa isi dezvolte simtul critic si mecanisme de aparare in fata adultilor ce ar fi vrut sa profite de ei.

Acesta e rolul educativ al povestilor (si azi , variantele lor cenzurate inca mai indeplinesc acest rol, desi mult mai edulcorat, mai putin eficient: fereste -te de manipulatori (omul rosu, omul span, vrajitoarea rea, etc) fii bun cu natura (ajutorul animalelor si insectelor ranite) fii bun cu cel mai slab, fii viteaz, demn de incredere, onest, muncitor, darz, consecvent in fata dificultatilor, nu abandona, etc).

Dar a speria copilul de dragul de a-l speria, asta imi pare ca serveste satisfacerii unor nevoi neconstientizate paternale sau ale adultilor - stiu multe cazuri de unchi, matusi, vecini care abia asteapta sa sperie copiii cu povesti stupide.

Kosmotro a scris:

Ma intreb:

1 de ce ar speria niste adulti copilul cu povesti despre babalaii de sub pat? Nu isi dau seama ca atunci cand va merge la culcare singur in camera, copilului ii va fi frica?

probabil ca astia se hranesc cu emotiile copilului.

Sau asa cum spui tu, ii sperie pt ca mai apoi sa ii linisteasca. Si daca ii linistesc, se simt si ei utili. Probabil mamaia astepta ca Abc sa fie speriat de ceva si sa il linisteasca. Dar daca el nu se speria de nimic din afara, atunci mamaia a fost nevoita sa joace ea rolul de personaj negativ si sa il sperie, iar apoi sa fie personajul pozitiv.

Sau poate mamaia a avut un Eu clivat - a avut o parte buna, dar si un dark side. Iar Umbra ei il speria cu caciula, pe cand Sinele ideal voia sa il linisteasca.

Sau!

Abc spune ca de mult auzea povesti cu babalii de sub pat dar niciodata nu ii vedea. Mamaia se temea poate ca Abc se va prinde ca e o minciuna si o va desconsidera, nu va mai avea incredere in ea. Iar pt ca povestea ei sa se concretizeze, a facut experimentul cu caciula.

Ma intreb daca aceste povesti inspaimantatoare, coroborate cu o securizare deficitara din partea adultilor (sau chiar o atitudine nociva), ar putea fi la originea unor pozitionari eronate ale copilului, care la maturitate genereaza multe probleme.

Copilul se poate simti coplesit de spaime neintelese, carora nu le poate face fata, in fata carora se simte mic, neputincios, terifiat. Daca adultii in loc sa-l reconforteze rad de el, el se va simti si mai covarsit de emotii de neindurat.

Acestea pot fi uitate in timp, insa raman in inconstient ca baze ale raportarii fata de lume.

Ex: pozitia paranoica: lumea e inspaimantatoare, sunt singur contra toti, dar nu voi avea incredere in nimeni, ma voi lupta cu prietenii, cu dusmanii, cu necunoscutii, etc.

Pozitia depresiva: lumea e inspaimantatoare, nu am energie sa infrunt zi de zi toate pericolele ei, lupta nu are rost, etc.

Pozitia anxioasa: lumea e inspaimantatoare, pericolele sunt la tot pasul, multimile sunt greu de infruntat, calatoriile in orase sunt pline de riscuri, mai bine stau acasa, oamenii sunt imprevizibili, nu stiu cum sa reactionez la ciudateniile lor, mai bine ii evit, etc.

La baza unor fobii sociale, timiditati, nesigurante fata de sexul opus sau oameni in general, nesigurante de sine, comportamente evitante, anxietati, depresii & Co. ar putea sta si o raportare defectuoasa la lume, din cauza nesecurizarii corecte in perioada copilariei mici si mijlocii.

Hypathia a scris:

Mamaia se temea poate ca Abc se va prinde ca e o minciuna si o va desconsidera, nu va mai avea incredere in ea.

Doamne mai, ce fel interpretati. Eu cum am spus, vreau sa fac lucruri dastea copiilor mei, doar pentru simplul motiv de a le crea o lume magica. Eu imi amintesc cu drag de intamplarile magice din copilarie. Zicea Kosmotro ca e de ajuns sa citesti Moby Dick. Nu-i acelasi lucru. Una e sa citesti in carti, alta e sa traiesti tu magia.