trec iar ....cu a1bastre1e senine...ore, minute.... :flowers:
De vorba cu mine
Început de acces realitate, Vin 17 iun 2011 · 1.698 răspunsuri · 78.303 vizualizări
trec iar?
Mai da parca imi suna cunoscut?
Curat murdar!
Aaaaaa, tu erai Salvioara?
Ia sa caut la Omulicuta si pt. tine ceva frumos, stai, stai numa o lecuta te rog, nu dureaza mai mult de 3 minute, zic si eu.
Greu, dar reusi/i
pentru tine:
Editat Mie 20 iul 2011 13:14
mu1tumesc...frumoasa sa1vie... :flowers:
Multumesc si eu de vizita si de flori, imi pare bine ca apreciezi. :)
..................................................
Sa vezi si sa nu crezi,
se face,
de azi se face,
dupa 15 ani am ingenucheat,
accept si fie ce/o fi
amin.
Editat Mie 20 iul 2011 22:53
Usor de zis, mai greu de facut.
Am calcat in picioare tot ce sunt si am hotarat in sfarsit, sa fac ce spune ea, sa ma fac de/al lor, sa ma fac de/al unei tabere.
Ha, n/ai sa vezi, chintesenta mea s/a razvratit puternic.
Omul ar inclina spre ingenuchere si acceptarea "misiunii inalte" dar chintesenta nu/mi permite.
Eternul paradox:
M/am saturat, lasa/ma odata sa gust,
Never.
Editat Vin 22 iul 2011 04:34
libertatea a scris:Usor de zis, mai greu de facut.
Am calcat in picioare tot ce sunt si am hotarat in sfarsit, sa fac ce spune ea, sa ma fac de/al lor, sa ma fac de/al unei tabere.
Ha, n/ai sa vezi, chintesenta mea s/a razvratit puternic.
Omul ar inclina spre ingenuchere si acceptarea "misiunii inalte" dar chintesenta nu/mi permite.
Eternul paradox:
M/am saturat, lasa/ma odata sa gust,
Never.
Iar reusesti sa ma uimesti. Niciodata nu m-am gandit ca ti-ar trece prin cap sa faci parte dintr-o tabara, asta o spun eu, care n-am apartinut nicicand si nu voi apartine uneia. Deci, cine te-a vrut ingenuncheat?
De fapt pana la urma eu ma vreau ingenucheat si tot eu dau valoarea de ingenuchere acelei posibile situatii.
Insa, nu e usor ca sa fii tinut la usile edenice 25 de ani, sa primesti numai resturi din sublima stare si sa nu tanjesti sa intri dupa ce ai simtit cat de deosebite si minunate sunt trairile de/acolo.
Intrarea insa, pe orice poarta edenica mi/a fost accesibila, se face "incheind un pact nescris" sugerat subtil dar evident, musai sa slujesti cauza, sa te faci de/al lor, sa devii habotnic conform perceptelor acelei grupari, acelei miscari, acelei comunitati.
Dupa ultima discutie cu o persoana initiata foarte puternica, cu care tin legatura de 15 ani, ma hotarasem sa cedez, sa ma fac de/al lor si astfel sa am acces la cele initiatice.
Cand insa am reanteles pt, a nu mai stiu cata oara, care e pretul, ceea ce sunt eu in cel mai inalt for, a (am) avut iar o repusie necontrolabila, a (am) izbucnit in furie si s/a (m/am) etalat ca fiind "Libertatea" ce aproape cu un pretul vietii am ajuns ce ma constat acum, cum oare sa ma intorc la galere, cum oare sa accept de buna voie sa renunt la mine pt. a fi altul?
Se revolta codul meu genetic spiritual nu biologicul.
Poate ca nu sunt pt. astea sau sunt peste ele.
De mai multe ori mi s/a cam indicat ce cale ma asteapta daca accept, (noroc cu experienta trecuta, desi extrem, extrem de dura, dar altfel o luam in barba iar) iat/o pe ultima:
Inelia Benz
Editat Sâm 23 iul 2011 09:13
Chiar nu inteleg care e motivul de nu sunt propriul meu atotputernic, cum de informatizarea pe care o traiesc ca fiind viata, realitatea, ma coordoneaza cum vrea ea in loc sa o coordonez eu pe ea?
Asta e o mare dilema.
Poate tocmai din cauza ca nu mi/am asumat suficient realitatea, considerand/o inca apartinatoare necunoscutului, neantalitatii, nefiindului iar eu doar traitor al ei.
oama invizibilicoasa a scris:las ca vin eu pe la tine. m-am pierdut in blablaiala, libertatea, nu ma mai vad capabila sa-mi disec gandurile. sunt un clovn, si-atat! :) asta pot, asta fac.
Fiecare face exact ce trebuie atatata timp cat acceptam ca facem ce trebuie si cand trebuie (a nu se confunda ca orice facem aia trebuie).
De fapt "ce trebuie", este o credinta, noi facem ceea ce ne matriciem fiintial (deoarece, vorba cantecului: "vine o zi ....", cand "trebuie" sa ne asumam intreaga realitate, sa nu o mai punem in seama intamplarii, a lui Dumnezeu, a sortii-fatalitatii-destinului, karmei ci, sa ne asumam fiinta ca fiind mai mult decat un om fizico/psihico/sufletesc/spiritual, ca fiind totul, asadar ne vom asuma intreaga realitate.
Scopul?
Iesirea din melodrama, cum zicea cineva, iesirea din a fi plangaciosul, neajutoratul, neputinciosul, credinciosul, indoctrinabilul, si nu ca dobandim neaparat puterea de a schimba realitatea oricum vrem, dar devenim integrii, puri si simpli dar nescindati.
Daca real, te simti un clovn, e ok, traieste aceasta realitate ca pe ceea ce are loc in mod natural, accept/o, lasa/te patrunsa, ofera/i/te.
Nu zic ca e usor, nici eu nu reusesc suficient, dar imi dau seama ca aceasta e calea.
:flowers: :flowers: :flowers: :flowers: :flowers: :flowers: :flowers: :flowers: :flowers: :flowers: :flowers:
Editat Dum 24 iul 2011 08:51
Am simtit nevoia sa inchid topicul mai demult, dar aseara chiar a devenit imperioasa. Si n-a avut legatura cu vizita ta, sa nu crezi asta. :) Nu mai am cuvinte. Nu mai gasesc nimic deosebit de spus (nu ca inainte as fi spus lucruri marete). Chiar daca mai spun cate ceva, dupa ce recitesc ce-am spus totul mi se pare aiurea. Si am mai inchis doua topice recent deschise. Pentru celelalte nu am facut cerere pt. ca deja se asternuse praful si n-avea rost sa le reinvii din morti. :) N-avea rost sa ocup spatiu de pomana. :flowers:
← Înapoi la Intrebari pentru [user] si topicuri despre [user]