hans a scris:
Tocmai aici e subtilitatea:ca sa iubesti binele, trebuie sa urasti raul.
Budaismul
, nu cunoaste ura tocmai pentru ca nu are habar ce e iubirea!
Pentru ca ura si iubirea si lucruri pe care le proiectam firii. Si tot ce e firesc, e dat si trebuie acceptat. Budismul nu te indoctrineaza sa lupti cu nimic, pentru ca te face sa constientizezi ca nu ai cu ce lupta. Crestinismul a fost prea adesea gresit interpretat, prea a alimentat ura. Uita-te la lumea occidentala, si la cea orientala, si spune-mi care din religiile astea a fost mai buna. Se vede diferenta de cultura, la fel cum se vede diferenta obiectiva dintre o religie bazata pe ura, ignoranta, si una bazata pe neutralitate, meditatie. Un intelept mediteaza, un nebun cauta raul, ca se lupte cu el. De-asta s-au tot luptat crestinii, ca ei urasc raul, si cum spunea Vemans, rau e cam tot ce nu e de-acord cu ei.
E greu sa intelegi cu adevarat ce inseamna sa fii prins in capcanele propriei minti. Budistii stiu asta mai bine. Daca budismul cere credinciosilor sa fie intelepti, crestinismul le cere doar sa creada si atat. Si de-aici vin toate problemele.
Ca om trebuie sa incerci si sa te depasesti putin, nu sa ramai mereu in stadiul tau. Budismul nu e nimic imatur, si nu inseamna moarte spirituala. Pur si simplu e o doctrina care se bazeaza pe echilibru, pe neutru. Ceea ce uita crestinismul e ca daca semeni iluzii, asta primesti. Cu cat te avanti mai tare intr-o directie, cu atat mai tare vei oscila si in partea opusa. Ca un pendul.