Nu cred in Dumnezeu, dar el este vinovat pentru tot

Ce s-ar intampla daca toata lumea l-ar respecta?! Ar mai fi motive de nemultumire fata de Dumnezeu?

Nu, n-ar mai exista, dar motive ar inventa oamenii, ei sunt buni la asa ceva.

ironic a scris:

Sa cred in care dintre Dumnezei?!

In aceste momente sublime traite de minunata umanitate, exista mii de Dumnezei, milioane de ingeri, zeci de arhangheli si legiuni de sfinti canonizati. Deci avem material suficient in care sa aruncam cu pietre. Unde-i problema?

De care pietre vorbesti? Nici pe alea nu le mai vad.

Vivace a scris:

De care pietre vorbesti? Nici pe alea nu le mai vad.

Atunci aruncam cu castraveti ca fac parte din familia curcubitaceelor ! ;)

Burel001 a scris:

Daca este sa simplificam lucrurile ,haideti sa reducem totul la Decalog.Este de la Dumnezeu zic credinciosii.Ce s-ar intampla daca toata lumea l-ar respecta?! Ar mai fi motive de nemultumire fata de Dumnezeu?

Pai ai mai putea fi nemultumit atita timp cit primele patru din cele zece porunci iti impune obedienta fata de El ? Sa fim seriosi , scopul principal al Decalogului este subordonarea fata de divinitate .

hans a scris:

Poate ca "neconcordantele" provin tocmai din lupta interioara ce se duce intre a crede si a nu crede in acea divinitate?

Asa ma gandeam si eu. :)

hans a scris:

Insa cel putin la fel de interesante mi se par cele ale credinciosilor in Dumnezeu, care dau vina pe el in toate situatiile, spunand:Asa a vrut Dumnezeu sa fie! Ignorand ca subiectul "traversase" strada in zig-zag mort de beat inainte de a fi lovit de masina...de exemplu.

Mno.. astea sunt...

K0ntr0VerSy a scris:

Nu ai inteles tu tocmai esentialul: nu cred in Dumnezeu, dar, daca ar exista, ceea ce exista, nu poate fi decat 'capodopera' lui.

Zici tu? De ce? Iti pune el in mana cutitul cu care iei viata parintilor tai? (un exemplu, sunt atatea)

K0ntr0VerSy a scris:

Mai haiosi sunt credinciosii, care, in naivitatea si slabiciunea lor de caracter, cred in Dumnezeu Atotputernicul, insa se considera ei vinovati de asa-zisele 'pacate'.

Repet intrebarea: De ce? Iti pune el in mana cutitul cu care iei viata parintilor tai? (un exemplu, sunt atatea)

ironic a scris:

Sa cred in care dintre Dumnezei?!

In aceste momente sublime traite de minunata umanitate, exista mii de Dumnezei, milioane de ingeri, zeci de arhangheli si legiuni de sfinti canonizati. Deci avem material suficient in care sa aruncam cu pietre. Unde-i problema?

Pai nu despre asta e vorba, ironicule. Chiar de n-am fi avut "material de invinuit", ne fabricam. :)

Eu intrebam de ce, daca tot sustii ca nu crezi in el, iti amintesti de el cand se intampla ceva negativ.

nightwish a scris:

Pai nu despre asta e vorba, ironicule. Chiar de n-am fi avut "material de invinuit", ne fabricam. :)

Eu intrebam de ce, daca tot sustii ca nu crezi in el, iti amintesti de el cand se intampla ceva negativ.

Eu nu-mi amintesc de El . Recunosc insa , cinstit , ca uneori gandesc ca "si-a bagat dracu' coada'. E o reminiscenta a educatiei primite intro familie crestina practicanta

...e ceva in subconstientul nostru care ne ghideaza spre radacini, indiferent de relatia pe care o avem cu mama noastra...la fel e si cu Dumnezeu...

....mama este intodeauna CEA mai injurata si responsabila pt tot....la fel ca dumnezeu....

VEMANS a scris:

Eu nu-mi amintesc de El . Recunosc insa , cinstit , ca uneori gandesc ca "si-a bagat dracu' coada'. E o reminiscenta a educatiei primite intro familie crestina practicanta

Ei, ma rog.. n-am zis ca toti procedeaza asa. :)

nightwish a scris:

M-am tot lovit in ultima perioada de persoane care sustin (cu tarie chiar) ca nu cred in existenta unei divinitati, dar arunca vina asupra ei in caz de nenorociri (mai mult sau mai putin naturale).

Va rog sa nu transformati acest topic intr-o lupta interminabila intre credinciosi si necredinciosi. Aici ma refer la credinta in acea forta superioara.. Dumnezeu, Geea, Alah.. cum vreti sa-i spuneti.

De ce atunci cand se intampla ceva iesit (mai mult sau mai putin) din tiparele normalitatii, strigam la Dumnezeu?

am intalnit si eu oameni care fac asta si am sesizat doua categorii : cei lasi, cei care arunca intotdeauna vina pe cea mai slaba, naiva si nesemnificativa faptura care le vine in minte ( in acest caz,intr-atat de neseminificativa, incat nici nu exista,in opinia lor) si cei care sunt de fapt, crediniciosi, dar (inca) nu realizeaza asta.

nightwish a scris:

La care cazuri te referi? Cele cu asumarea si neputinta?

De exemplu ''fermierii'' din Bărăgan ce cultivă porumb, apoi vin cu soborurile de preoţi pentru a cere ploaie.

Sau cei care

ironic a scris:

Atunci aruncam cu castraveti ca fac parte din familia curcubitaceelor ! ;)

Bine, am inteles, dar care castraveti, a lu' Caragiale, sau cu cei exportati de mandra tara a domnului Sika (ca nu-l vad, ca sa-i zic vreo doua...). ;)

Apodonos a scris:

am intalnit si eu oameni care fac asta si am sesizat doua categorii : cei lasi, cei care arunca intotdeauna vina pe cea mai slaba, naiva si nesemnificativa faptura care le vine in minte ( in acest caz,intr-atat de neseminificativa, incat nici nu exista,in opinia lor) si cei care sunt de fapt, crediniciosi, dar (inca) nu realizeaza asta.

exista asa ceva? te intreb, nu te contrazic. :P