Hydro a scris:Daca argumentele de mai sus nu-ti clarifica iratiunea unei pozitii relative cunoasterii (agnostice), fata de un concept irational si contraevident (divinitatea), atunci nimic nu te va convinge.
Nici eu nu insist pe etichete, insa precizarea unei pozitii sau opinii fata de ceva anume, implica inerent o incadrare.
Orice "incadrare" e valabila in dimensiunea, in contextul ales puneri ei in valoare.
Azi, fizica newtoniana se considera a fi valabila doar in dimensiunea macrocosmica, desi acei oameni la vremea lor au conisderat ca au descoperit functionarea intregii lumi.
Tot mereu s/au descoperit lucruri, fenomene noi, care au ridicat stiinta la un alt nivel, a dat oamenilor o noua perspectiva asupra totului, acest fapt e foarte posibil sa continue si in viitor.
In plus stiinta se bazeaza pe aproximare, adica prin adoptarea faptica expresiei "cantitate neglijabila", oamenii de stiinta au reusit sa construiasca edificiul stiintific ce le permite explorarea fizica si psihica a lumii spatio/temporale clasice.
Atunci cand s/a luat seama mai indeaproape le ce reprezinta "cantitatea neglijabila", din fizica newtoniana, s/a descoperit o noua dimensiune, o noua fizica.
Orice din realitatea clasica e o aproximare, o incadrare, o etichetare, o raportare la context, da cu virgula, cum s/ar zice; daca nu neglijam cea ce e dupa virgula, constatam infinitatea, ori, cum as putea eu sa ma incadrez ca ateu sa ca si credincios cand totul e insotit de un ifinit necunoscut inca?
