Eu nu inteleg un lucru nici sa ma omori, de ce vrem noi oamenii sa standardizam, sa aliniem, sa indosariem, sa uniformizam, sa catalogam, sa clasicizam frumosul, frumusetea?
Adica eu ar trebui sa ma raportez la frumos conform criteriilor de apreciere ale marilor artisti ai secolelor trecute?
Mai bine ma duc la dracu', asta e inchizitie nu cenzura.
Nu pun la indoiala simtul lor deosebit in a aprecia si evidentia frumosul, dar pt. numele eternitatii, nu indesati frumosul in traista cea mica a vremurilor trecute sau actuale, frumosul e un spirit (nu personific), si nu ne e permis sa impunem limitare incomensurabilitatii sale.