Început de Hypathia, Mie 18 mai 2011 · 129 răspunsuri · 13.786 vizualizări
Kussty a scris:Extremele au doua capete, unul tocmai l-ai descris, al doilea care este?
cel in care iti pierzi identitatea, cel de care vorbeati inainte.
cel care accepta tot timpul ideile altora, fluctuant, impresionabil, sugestionabil, naiv, fara contur, cu limite care nu sunt clar stabilite, dependent etc.
Editat Joi 19 mai 2011 21:42
Sincer, imi plac replicile tale, sunt pline de bun simt si totodata destul de usor de inteles. De aceea ti-am dat un punct.
Hypathia a scris:Da, indoiala persistenta face ravagii, dar stiu ca Yalom spune ca e normal sa avem putina indoiala fata de noi insine.
Cred ca e valabil pana la un anumit punct. Daca incepi sa te privesti nerealist, distorsionat, sa ai o parere exagerat de buna despre sine, incepi sa devii inchistat in imagoul idealizat pe care ti l-ai creat si nu mai interactionezi cu ceilalti, cu feedbackul primit de la ei (chiar daca negativ).
Sigur ca e normal sa avem un pic de indoiala, ca doar errare humanum est. Dar atat cat trebuie. E o chestie de dozaj.
Am citit ca imagoul este reprezentare afectiva inconstienta. In sensul asta ai folosit termenul sau in altul?
Kussty a scris:Sincer, imi plac replicile tale, sunt pline de bun simt si totodata destul de usor de inteles. De aceea ti-am dat un punct.
ma gandesc ca reputatia (totalitatea punctelor acumulate) este o forma de validare din partea celorlalti (desi e subiectiva, am observat ca un membru, cu cat posteaza mai mult, cu atat are mai multa reputatie). Dar totul tine de locusul de control. Ideal ar fi sa nu avem locusul de control in exterior, in confirmarile date de ceilalti, ci in noi insine.
Hypathia a scris:ma gandesc ca reputatia (totalitatea punctelor acumulate) este o forma de validare din partea celorlalti (desi e subiectiva, am observat ca un membru, cu cat posteaza mai mult, cu atat are mai multa reputatie). Dar totul tine de locusul de control. Ideal ar fi sa nu avem locusul de control in exterior, in confirmarile date de ceilalti, ci in noi insine.
Asta da, poti sa o mai zici pana la nesfarsit ca nu te contrazic, insa vrem, nu vrem, o anumita parte din control nu ne apartine.Ma refer la o mica parte, la aceea ca un star de cinema, de exemplu, are nevoie pe deplin de validarea exterioara.
Sau spun tampenii si rog moderatorul sa stearga mesajul?
Kussty a scris:Asta da, poti sa o mai zici pana la nesfarsit ca nu te contrazic, insa vrem, nu vrem, o anumita parte din control nu ne apartine.Ma refer la o mica parte, la aceea ca un star de cinema, de exemplu, are nevoie pe deplin de validarea exterioara.
Sau spun tampenii si rog moderatorul sa stearga mesajul?
Eu iti validez si mesajul si te validez si pe tine. Rog moderatorii sa nu stearga mesajul lui Kussty.
Pai, da, ai dreptate, e exact ce a facut si Dali. S-a transformat in vedeta si a adoptat diferite strategii pt. a obtine validare din partea tuturor. Acuma, eu nu ma pricep la pictura, insa mi-au placut picturile lui. Dar cred ca si fara o valoare artistica atat de mare cum se zice ca au (desi sunt si guri rele), tot celebru ajungea cu publicitatea pe care si-a facut-o.
Si vezi ca ti-am dat si un punct.
Editat Joi 19 mai 2011 22:08
Allexandrra a scris:Sigur ca e normal sa avem un pic de indoiala, ca doar errare humanum est. Dar atat cat trebuie. E o chestie de dozaj.
Am citit ca imagoul este reprezentare afectiva inconstienta. In sensul asta ai folosit termenul sau in altul?
Imagoul are unele intelesuri nuantate la Freud, Jung, Klein, Lacan.
De exemplu Klein considera ca imagoul este imaginea idealizata a parintelui, prima forma a Supraeului. Fireste, aceasta forma e distorsionata masiv.
Paranoicii regreseaza si ajung sa se identifice cu acea forma idealizata a parintilor, acel imago.
Allexandrra a scris:Si vezi ca ti-am dat si un punct.
Multam pentru punct !
Ca tot veni vorba de Dali, am gasit picyura lui intitulata "canibalism de toamna" ( nu sunt sigur).
Ce parere ai?
Kussty a scris:Asta da, poti sa o mai zici pana la nesfarsit ca nu te contrazic, insa vrem, nu vrem, o anumita parte din control nu ne apartine.Ma refer la o mica parte, la aceea ca un star de cinema, de exemplu, are nevoie pe deplin de validarea exterioara.
Sau spun tampenii si rog moderatorul sa stearga mesajul?
e ok ce spui.
totul depinde de unde localizam noi acel control.
Daca depindem tot timpul de parerea celorlalti despre noi, de laudele lor, de strokeurile lor si daca nu simtim ca avem o valoare in sine... atunci ne aflam la al doilea capat al extremei. :)
Kussty a scris:
faina pictura. Ma bucur ca nu am vazut persistenta memoriei.
Nu vi se pare ca Dali e overrated? Stiu ca in liceu toti prietenii mei il aveau ca pictor preferat pe Dali. Si mie imi placea enorm, dar m-am scarbit sa aud de Dali pe buzele tuturor, asa ca mi l-am ales pe Monsu Desiderio, doar ca sa fiu diferita. :)
Kussty a scris:
Nu imi place. Sigur nu e o imitatie? Parca n-are precizie, subtilitate, chestii pe care le-am vazut eu la Dali. Rog atat moderatorii cat si forumistii sa nu rada de parerile mele in acest domeniu.
Hypathia a scris:e ok ce spui.
totul depinde de unde localizam noi acel control.
Daca depindem tot timpul de parerea celorlalti despre noi, de laudele lor, de strokeurile lor si daca nu simtim ca avem o valoare in sine... atunci ne aflam la al doilea capat al extremei. :)
Parca s-a sinucis acum cateva luni bune o cantareata de opera care ramasese fara job. Nu mai stiu cum o chema. E de presupus ca aceasta concediere a fost cel putin factorul declansator. Deci si vedetele ar trebui sa-si plaseze controlul tot in interiorul lor. E foarte greu in cazul lor.