Nevoia de autovalidare

Daca stam in aceeasi incapere, eu la fereastra si altcineva la usa, si privim un obiect aflat in mijlocul incaperii, fiecare dintre noi va vedea obiectul altfel. Daca obiectul e colorat si unul dintre noi e daltonist, diferenta de perceptie dintre noi va fi destul de mare. E ceva cat se poate de normal. E aiurea sa ma iau la cearta sustinand ca obiectul e asa cum il vad eu. Normal este sa descriu ce vad si, daca pot, sa explic de ce vad asa. Numai ca atunci cand intervin multe elemente si date complexe, lucrurile se complica si ne simtim obligati sa batem cu pumnul in masa ca lucrurile stau asa cum le vedem noi. Asta ar fi nevoia de autovalidare si e fireasca in masura in care observam ca punctul nostru de vedere nu este acceptat, luat in considerare.

Batranii aia au fost intelepti, daca au refacut povestea dupa datele lor, ca sa-si poata exprima punctul de vedere. Altii, mai putin intelepti, ar fi spus ca europenii sunt niste idioti si le-ar fi trimis o poveste de-a lor, gata facuta, ca sa vada ei ce e aia poveste.

Poate asta este unul dintre motivele pt. care atunci cand fac cunostinta cu cineva, incerc de obicei sa o iau de la chestii f. simple, pt. ca prin schimburi/acceptari reciproce sa ajungem la niste termeni comuni si abia dupa aia sa legam chestii mai complexe. Lucrul asta se si intampla frecvent intre oameni, dar nu atat de frecvent cum ar trebui.

Astept critici, Hypathia, ca am observat ca tu crezi ca nevoia de autovalidare e expunerea punctului de vedere, iar la mine e batutul cu pumnul in masa.

Kussty a scris:

M-ati facut curios.Ce ziceti, prezenta noastra aici, in forum, are vreo legatura cu aceasta tema?

Kussty a scris:

Validarea propriilor mele idei sau dorinta accerba de-al contrazice pe respectivul doar crezand ca voi rezolva ceva?

PourMoi a scris:

Cred ca nevoie de validare apare din nevoia de a fi acceptat sau poate din nevoia de a-ti imbunatati sitma de sine.

Astea sunt cele mai tari chestii pe care le-am citit pe topicul asta.

De asemeni, astea imi par explicatia UNIVERSALA pentru prezenta noastra aici. Sigur , pot interveni si alte "dantelarii" pe langa motivele astea, insa toate acestea duc la ceea ce e scris pe aici.

Zic asta pentru ca am vazut ca ieri a fost deschis un topic ce cauta motivul prezentei noastre aici.

Allexandrra a scris:

Astept critici, Hypathia, ca am observat ca tu crezi ca nevoia de autovalidare e expunerea punctului de vedere, iar la mine e batutul cu pumnul in masa.

haide sa facem niste distinctii.

1. expunerea punctului de vedere fara a incerca sa-l intelegi pe celalalt.

2. expunerea punctului de vedere incercand sa il intelegi si pe al celuilalt (incerci sa intri in cadrul perspectivei lui evitand capcana rescrierii)

3. expunerea punctului de vedere rescriind punctul celuilalt de vedere din perspectiva ta.

4. impunerea punctului de vedere (batutul cu pumnul in masa).

eu am spus ca nevoie de autovalidare e punctul 3, dar mai corecta ar fi atitudinea de la punctul 2. La punctul 2 poate fi vorba de 3 rezultate: a. dupa ce cantaresc punctul celuilalt de vedere, mi-l schimb pe al meu daca eu consider ca e cazul; b. raman la punctul meu de vedere considerand ca e mai bun, dar cantarirea celuilalt imi imbogateste viziunea; c. consider ca nu am destule informatii si problema trebuie chestionata in continuare.

Tribul nu a incercat sa intre in perspectiva europenilor. Ei au considerat ca un copil care isi cearta mama e sigur 100% posedat de duhuri rele. Deci au avut atitudinea de la punctul 3.

p.s. misto semnatura :)

I-am citit in a 12-a jurnalul (unui geniu). M-am prapadit de ras si de uimire vazand atata orgoliu. Totusi, nu ii pot nega enorma valoare. Avea motive solide sa se laude.

Oare Dali de ce simtea nevoia sa se autovalideze constant?

Distinctiile aduc intotdeauna claritate, deci sunt binevenite. Ceva mai inteligent de atat nu pot sa scot la ora asta. Dar din cate pot eu sa deslusesc la ora asta, e foarte bine ce zici tu. Deci rog moderatorii sa stearga din mesajul meu partea cu batutul in masa.

Cat despre Dali, am citit si eu ceva, nu mai stiu ce, si ceva din Jurnal. La inceput am crezut ca era nebun, apoi mi s-a parut o personalitate fascinanta si in cele din urma o minte stralucitoare. Oricum, nu-mi mai amintesc decat impresiile, ce zicea el pe acolo mai deloc.

Pai probabil ca avea o impresie extraordinara despre sine (avea intr-adevar cu ce sa se laude) si voia sa-i convinga si pe altii de asta. Si tot repeta, ca nu cumva sa uite lumea cine e el. Avea ceva hipnotic, era un seducator fara pereche. Plus ca in felul asta nu mai avea nevoie de echipa de PR, absolut necesara pt. cineva care face banii pe care i-a facut el.

Si probabil ca se si hranea din iluzii. Ex. de declaratie: `Si pentru c

Ai dreptate, cred ca fiecare dintre noi simte nevoia permanenta de a se autovalida. Gresesc?

Kussty a scris:

Ai dreptate, cred ca fiecare dintre noi simte nevoia permanenta de a se autovalida. Gresesc?

Nu, nu gresesti. Daca stam singuri o zi intreaga, cand iesim afara suntem putin buimaciti si ne revenim imediat din buimaceala cand ne intalnim cu cineva care ne spune `buna ziua`.

Allexandrra a scris:

Nu, nu gresesti. Daca stam singuri o zi intreaga, cand iesim afara suntem putin buimaciti si ne revenim imediat din buimaceala cand ne intalnim cu cineva care ne spune `buna ziua`.

Buna remarca!

Ce zici? Daca nu am incerca sa ne autovalidam, am risca sa ne pierdem personalitatea, sau n-are nici o legatura?

da, Jurnalul e plin de astfel de declaratii, una mai savuroasa decat alta. Imi amintesc una care incepe bombastic, plina de laude indirecte la adresa lui, dar care sfarseste prin "...Dali, umilul vostru servitor". :D

Allexandrra a scris:

Plus ca in felul asta nu mai avea nevoie de echipa de PR

asta da! :D

si-a facut reclama, nu gluma.

Sau cand a mers imbracat in scafandru la un vernisaj.

Totusi, avea un sens ceea ce facea. Costumul de scafandru era o metafora pentru scufundarea in inconstient spre locuri neexplorate.

Allexandrra a scris:

Plus ca daca te autovalidezi constant, nu lasi indoiala sa se strecoare in capul tau si asta e mare lucru, fiindca indoiala face ravagii.

Da, indoiala persistenta face ravagii, dar stiu ca Yalom spune ca e normal sa avem putina indoiala fata de noi insine.

Cred ca e valabil pana la un anumit punct. Daca incepi sa te privesti nerealist, distorsionat, sa ai o parere exagerat de buna despre sine, incepi sa devii inchistat in imagoul idealizat pe care ti l-ai creat si nu mai interactionezi cu ceilalti, cu feedbackul primit de la ei (chiar daca negativ). In cazul in care cel care se valideaza mereu primeste feedback negativ, adopta o pozitie paranoica (desi e mult spus paranoic, Berne ar zice pozitia "Eu sun OK, tu nu esti OK") pentru ca nu poate renunta la imaginea perfecta despre sine. In cazuri extreme se ajunge la megalomanie (idei delirante de grandoare&persecutie).

Kussty a scris:

Buna remarca!

Ce zici? Daca nu am incerca sa ne autovalidam, am risca sa ne pierdem personalitatea, sau n-are nici o legatura?

In contextul propus de Hypathia nu e asa de buna, dar nu mai stau acum sa explic de ce am dat cu bata in balta.

Are o foarte mare legatura, eu asa era sa-mi pierd personalitatea, neexpunandu-mi punctul de vedere persoanei care trebuia neaparat sa aiba cunostinta de el.

Hypathia a scris:

In cazuri extreme se ajunge la megalomanie (idei delirante de grandoare&persecutie).

Extremele au doua capete, unul tocmai l-ai descris, al doilea care este?